Chillosofia: Auto-agresiunea sub formă de furt

Auto-agresiunea sub formă de furt. O manifestare a conflictului interior.

Astăzi, în rubrica Chillosofia, explorăm lumea complexă a psihologiei și vom trage câteva paralele cu Dreptul Penal.

Cazul Clinic 2007

“Am aflat că are dosar penal…și din cauza asta nu o mai iubesc” a exclamat clientul meu într-o ședință. Având o experiență vastă, am considerat că este un subiect bun pentru a fi rostogolit în mass-media. Oamenii mai fac greșeli, se abat de la perfecțiune, greșesc, cad jos și se ridică. Trecutul e trecut, nu?

“Nu pot să accept o femeie imperfectă”

Comportamentele noastre uneori ascund adevăruri profunde despre starea noastră emoțională și mentală. Un astfel de comportament este furtul/hoția, adesea perceput doar ca un act criminal, descris în Codul Penal ca furt simplu/calificat, dar care poate avea și rădăcini mai profunde, manifestându-se ca o formă de auto-agresiune, atât la adulți, cât și la minori.

Ce este auto-agresiunea?

Auto-agresiunea este un comportament prin care o persoană își provoacă singură suferință sau răni, fie fizic, fie emoțional. Acest tip de comportament poate lua diverse forme, de la auto-vătămare fizică până la acțiuni care subminează bunăstarea psihologică sau socială a individului.

Iată acțiunile care se încadrează la „auto-agresiune:

Auto-vătămare fizică, muncă excesivă, antrenament fizic exagerat, furt/hoție, abuz de substanțe, comportamente alimentare distructive, menținerea relațiilor toxice, procrastinarea cronică, neglijarea sănătății, autocritica excesivă, asumarea riscurilor periculoase, izolarea socială, suprasolicitarea, negarea nevoilor personale.

Nouă din zece oameni practică auto-agresiunea

Aceste comportamente reflectă adesea conflicte emoționale sau psihologice profunde și necesită atenție și suport pentru a fi abordate eficient.

Nu te deranjează că iubita ta practică autocritică 24/24 sau își neglijează sănătatea, dar te deranjează că a furat o bluză acum 10 ani. Relația unei femei cu un bărbat care o acceptă condiționat este o formă de auto-agresiune.

Furtul ca formă de auto-agresiune

La prima vedere, furtul pare a fi un act de agresiune îndreptat către ceilalți. Cu toate acestea, în unele cazuri, el poate fi o modalitate prin care individul se pedepsește pe sine sau își exprimă nemulțumirea față de propria persoană. Da, unii oameni preferă să fure ceva, in loc să meargă la un psiholog sau psihoterapeut.

Persoanele care se angajează în astfel de comportamente pot experimenta:

1. Sentimente de inadecvare: Furtul poate fi o formă de protest împotriva unei percepții negative despre sine. Prin acest act, individul își validează convingerile că nu este valoros sau că merită să fie pedepsit. Legea e tata. Așteptăm Poliția.
2. Nevoia de control: Pentru unii, furtul este o modalitate de a simți că au control asupra unei părți din viața lor, chiar dacă acest control este distructiv.
3. Eliberare emoțională: Acest comportament poate servi ca o supapă pentru emoțiile negative acumulate, cum ar fi furia, frustrarea sau tristețea.

Cum fură bărbații/ Furtul ca auto-agresiune la bărbați

Furtul este adesea perceput ca un act de agresiune împotriva altora, dar, în anumite cazuri, pentru bărbați, acesta poate reprezenta o formă de auto-agresiune. Acest comportament poate fi motivat de conflicte emoționale profunde, cum ar fi sentimentele de inadecvare, lipsa de valoare personală sau dorința de auto-pedepsire.

Iată cum bărbații pot deveni experți în această formă de auto-agresiune:

1. Raționalizarea comportamentului: Bărbații pot dezvolta justificări complexe pentru furt, convingându-se pe ei înșiși că au dreptul să ia ceea ce nu le aparține (tot ei ajung și amanți, ca o formă de auto-agresiune majoră). Această raționalizare ajută la reducerea sentimentelor de vinovăție și face ca actul furtului să fie mai ușor de repetat.
2. Perfecționarea tehnicilor: În timp, unii bărbați devin experți în tehnici de furt, cum ar fi furtul din magazine sau frauda. Ei își rafinează metodele pentru a minimiza riscul de a fi prinși, ceea ce le poate oferi un sentiment temporar de competență și control, dar care, de fapt, le subminează stima de sine pe termen lung.
3. Asocierea furtului cu identitatea personală: Pentru unii bărbați, furtul devine parte integrantă a identității lor, oferindu-le un sentiment de apartenență la un grup sau o subcultură care promovează astfel de comportamente. Aceasta poate duce la o creștere a frecvenței și gravității actelor de furt.
4. Folosirea furtului ca mecanism de coping: În fața stresului, a traumei sau a altor dificultăți emoționale, furtul poate fi utilizat ca un mecanism de coping. Actul de a fura oferă o scurtă eliberare de tensiunea internă și poate genera senzații de adrenalină sau euforie.
5. Experiențele din copilărie și influențele sociale: Bărbații care au crescut în medii în care furtul era normalizat sau chiar încurajat pot interioriza aceste comportamente. Lipsa unor modele de comportament sănătoase sau absența unor consecințe negative reale pentru furt contribuie la consolidarea acestui tip de auto-agresiune.
6. Căutarea de validare și respect: În unele cazuri, bărbații recurg la furt pentru a câștiga respectul sau admirația altora, în special în grupurile unde astfel de acte sunt văzute ca simboluri de putere sau curaj. Această căutare externă de validare maschează de fapt nesiguranța internă.

Prin identificarea și înțelegerea acestor mecanisme, bărbații pot începe să abordeze cauzele profunde ale comportamentului de furt și să găsească modalități mai sănătoase de a gestiona emoțiile și conflictele interne. Terapia și suportul adecvat pot juca un rol crucial în acest proces de transformare personală.

Am un copil minor, cum îl învăț să nu fure

Psihoterapia este esențială pentru băieții minori, deoarece oferă un mediu sigur în care aceștia pot explora și înțelege emoțiile lor, inclusiv furia. Furtul, adesea un simptom al conflictelor interioare nerezolvate, poate fi prevenit dacă băiatul învață să-și exprime și să-și gestioneze furia în moduri constructive. Un terapeut poate ajuta băiatul să dezvolte abilități de reglare emoțională, să identifice sursele de stres sau frustrare și să găsească modalități sănătoase de a răspunde la acestea, prevenind astfel comportamentele distructive, cum ar fi furtul. Această intervenție timpurie nu doar că reduce riscul de comportamente problematice, dar și promovează dezvoltarea personală și socială armonioasă.

Cum femeile pot fi implicate în furt și cum sunt tratate de lege în cazurile de furt calificat:

Cum fură femeile

Furtul practicat de femei poate avea motivații și caracteristici distincte. Am avut un caz clinic în care o femeie mi s-a adresat cu următoarea problemă: nu putea trăi cu vinovăția din cauza unei situații într-un magazin din Spania. Avea 10 euro, i-a promis fetiței o geantă. A furat geanta și a prins-o Poliția. În cazul prezentat, femeia a furat din iubirea de mamă.

Iată câteva aspecte specifice:

1. Furtul din magazine: Multe femei sunt implicate în furtul din magazine, unde sustrag articole de îmbrăcăminte, cosmetice sau alte produse de consum. Motivele pot varia de la necesitate economică la impulsivitate sau dorința de a obține statut social.
2. Frauda și înșelăciunea: Unele femei se implică în scheme de fraudă, cum ar fi utilizarea cardurilor de credit false sau scheme de returnare frauduloasă a produselor. Aceste activități sunt adesea mai puțin vizibile și pot implica un nivel ridicat de planificare și organizare.
3. Furtul în mediul de muncă: Femeile pot comite furturi și în cadrul locului de muncă, sustrăgând bunuri sau bani de la angajatori. Acest tip de furt poate fi motivat de oportunitate sau de probleme financiare personale.
4. Colaborarea în grupuri: Unele femei participă la furturi organizate în grupuri, unde fiecare membru are un rol specific. Aceste grupuri pot fi foarte eficiente și bine coordonate, ceea ce face mai dificilă detectarea lor.
5. Furtul emoțional: Uneori, femeile pot folosi furtul ca mijloc de a face față stresului emoțional sau ca o formă de auto-agresiune, similar cu bărbații. Actul de a fura poate oferi o senzație temporară de eliberare sau control.

Cum tratează legea femeile care practică furtul calificat

Legislația din România tratează furtul calificat ca o infracțiune gravă, indiferent de genul persoanei implicate.

Iată câteva aspecte legale relevante:

1. Furtul calificat: Conform Codului Penal din România, furtul calificat este o infracțiune care implică circumstanțe agravante, cum ar fi furtul în grup organizat, utilizarea de instrumente speciale pentru a sparge sisteme de siguranță sau comiterea furtului în timpul nopții. Pedepsele pentru furtul calificat pot

varia de la 1 la 5 ani de închisoare, sau mai mult în funcție de gravitatea faptei și de circumstanțe.

2. Tratamentul inegal: deși legea tratează în mod egal bărbații și femeile în cazurile de furt calificat/simplu, cadrele legale de sex masculin mai au abateri grave din cauza misoginismului. Nu există dispoziții legale care să facă diferența între genuri în ceea ce privește sancțiunile aplicate pentru aceste infracțiuni. Există dispoziții educaționale care pe termen lung afectează femeile care practică furtul ca formă de auto-agresiune.
3. Circumstanțe atenuante: Instanțele pot lua în considerare circumstanțele personale și sociale ale femeilor acuzate de furt, cum ar fi situația familială, motivele economice sau impactul asupra copiilor, în momentul stabilirii pedepsei. Aceste aspecte pot duce la pedepse mai blânde sau la măsuri alternative, cum ar fi suspendarea executării pedepsei sau plasarea sub supraveghere.
4. Reabilitarea și reintegrarea: Sistemul de justiție penală poate oferi programe de reabilitare și reintegrare socială pentru femeile condamnate pentru furt calificat. Aceste programe sunt concepute pentru a ajuta persoanele să depășească problemele care le-au condus la infracțiune și să le faciliteze reintegrarea în societate.

În concluzie, deși femeile pot avea motivații și metode specifice în comiterea furtului, legea tratează furtul calificat în mod similar, indiferent de gen. Este esențial să înțelegem atât aspectele legale, cât și cele psihologice ale acestui comportament pentru a oferi soluții adecvate și a promova schimbări pozitive.

Cauzele psihologice ale auto-agresiuni sub forma furtului

Auto-agresiunea sub forma furtului poate fi declanșată de o varietate de factori, inclusiv:

– Traume din trecut: Experiențele traumatice pot conduce la dezvoltarea unor mecanisme de apărare distructive.

– Stima de sine scăzută: Persoanele cu o imagine de sine negativă pot simți că merită să fie pedepsite sau că nu sunt demne de succes și fericire.

– Probleme de atașament: Relațiile nesatisfăcătoare sau absența unor legături emoționale sănătoase în copilărie pot contribui la astfel de comportamente.

Cum putem aborda această problemă?

Abordarea furtului ca formă de auto-agresiune necesită o înțelegere profundă a motivațiilor care stau la baza comportamentului. Intervențiile psihologice pot include:

– Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): Aceasta poate ajuta la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor distructive.

– Terapie de suport: Susținerea unui mediu sigur în care individul să își exprime emoțiile poate facilita vindecarea.

– Dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor: Învățarea unor strategii eficiente de a face față stresului și emoțiilor negative poate reduce nevoia de a recurge la furt ca formă de auto-agresiune.

 

Concluzie

Auto-agresiunea sub forma furtului este o manifestare a conflictelor interne și a durerii emoționale. Prin înțelegerea cauzelor profunde și oferirea unui sprijin adecvat, putem ajuta indivizii să depășească acest comportament și să găsească modalități sănătoase de a face față provocărilor emoționale.

În cadrul conceptului de Chillosofie, este esențial să privim dincolo de aparențe și să căutăm înțelesuri mai profunde ale comportamentelor noastre, cultivând astfel o viață mai armonioasă și împlinită.

Cazul clinic 2007

Clientul a înțeles că furtul este căutarea unei siguranțe în viață, lipsa de control emoțional, iar în relații, avem nevoie de actualizarea de informații despre partener. Tu mai ești cel de acum zece ani? Acum zece ani eu aveam 1.67cm înălțimea, nu eram operată de scolioza, nu trecusem prin moarte clinică și habar nu aveam că o să vorbesc de auto-agresiune în calitate de psiholog. Viața e plină de surprize:).

 

Valeria Jalenco

Fur traume și le transform în articole