Citește și lasă‑i pe alţii să facă ce vor

În ultimii ani am întâlnit o viziune aproape dictatorială asupra cititului: trebuie să citim atâtea pagini pe zi, să-i îmboldim și pe alții să citească atâtea pagini, să molipsim și să convingem.

E de-nțeles cumva: în epoca ecranelor, oamenii (cu greu m-am înfrânat să nu spun „puținii oameni”) care citesc au devenit o rezistență tacită care simte datoria de a lupta cu metehnele și delăsările celorlalți. Am simțit și eu „chemarea”, dar n-o mai simt de ceva vreme și o să argumentez și de ce.

O pasiune se simte, nu se explică

Poți explica unui om gustul unei amandine? Fiorul unui solo de chitară? Lumina unei fotografii? În absența simțirii… toate rămân teorii.

Eu una iubesc cititul și „ard” chiar și 3-4 cărți pe săptămână fără să simt că fac ceva ieșit din comun. Există însă mulți oameni cu inteligență peste medie care nu au mai deschis o carte de ani de zile. Sunt capabili să urmărească trei sezoane de serial în 24 de ore, dar nu se pot concentra la o carte mai mult de cinci minute. Mintea lor funcționează altfel.

Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie a revistei Psychologies.