Dragul meu copil interior

Astăzi, de ziua ta, te invit să povestim despre cum vezi tu lumea acum, prin ochii tăi plini de curiozitate. Ce te bucură, ce te intrigă, ce te sperie și cum crezi că pot folosi înțelepciunea ta pentru a trece prin provocările prin care trece un adult? Hai să reconstruim o punte între trecut și prezent, între inocență ta pură și complexitatea lumii adulte în care trăiesc acum.

Ți-amintești de zilele acelea fără griji, pline de râsete și jocuri sub soarele blând al copilăriei? Da, știu, că nu tot timpul au fost râsete, și că uneori te-ai simțit trist, neglijat sau neînțeles, că ai strâns în mânuțele tale fragile speranțe și visuri pe care lumea adultă le-a uitat sau le-a ignorat. Dar azi, realizez că a avea grijă de tine nu este doar o datorie, ci cea mai pură formă de iubire pe care ne-o pot oferi, nouă amândurora. Pentru că, vezi tu, adultul care sunt acum nu poate străluci cu adevărat fără să îmbrățișeze strălucirea ochilor tăi plini de dorința de a i se împlini visurile. Azi, adultul din mine, nu mai e doar despre EU, e despre NOI, căci de acum înainte ne avem unul pe celălalt.

Când te îngrijesc, îmi îngrijesc nu doar trecutul, ci și prezentul și viitorul meu, pentru că în copiii mei se înțâmplă adesea să te văd pe tine-copilul meu interior.

Și ca părinte, această legătură cu tine devine și mai profundă. Înțeleg acum mai mult decât oricând cât de important este să te îngrijesc, să te ascult și să te iubesc, pentru a putea oferi un spațiu sigur și iubitor copiilor mei.

Copilul Interior:

Ce bucurie să aud de tine! Lumea pe care o văd este plină de culori, sunete și minuni. Uneori, adulții par să uite de magia simplă a vieții, prinși în plasele preocupărilor zilnice. Când tu, cel adult, te lupți cu realități și rațiuni, eu te aștept să te întorci la jocurile noastre. Mi-e dor de simplu și de pur. Aș vrea să te văd mai des pe aici, prin jur.

Eu, Adult:

Și astăzi, în calitate de adult, îmi dau seama că tu copile încă ai atât de multe să mă înveți. Despre cum să râd fără să mă gândesc la mâine, despre cum să plâng fără teama de a fi văzut, despre cum să iubesc fără să cer ceva în schimb. Despre cum să-mi învăț copiii să fie stăpâni pe propriile lor gânduri și acțiuni, să nu urmeze turma doar pentru că este calea cea mai ușoară sau pentru că toți ceilalți o fac. Să mă ajuți să le povestesc despre curajul de a sta singuri când situația o cere, de a fi lumină în întuneric chiar și când nimeni altcineva nu pare să vadă ce văd ei. Să nu le fie frică să zboare singuri, să își urmeze visurile și să le trăiască cu intensitate, indiferent de opinia majorității. Despre cum să-i învăț să recunoască și să respecte normalitatea în diversitatea ei și să înțeleagă că „anormalul” este adesea doar o perspectivă diferită asupra vieții. Să învețe că este în regulă să se retragă dintr-un grup care nu le susține creșterea și binele, și chiar să schimbe anturajul dacă acesta nu le reflectă adevăratele aspirații și principii. Să-i ajut să înțeleagă că a fi parte dintr-un grup nu înseamnă a renunța la cine ești tu cu adevărat. Este despre a avea curajul de a spune „NU” atunci când grupul decide ceva ce nu rezonează cu valorile tale. Să nu le fie frică să meargă împotriva curentului când acesta nu le reprezintă convingerile sau dorințele. Să găsească forța de a spune „NU” ofertelor/propunerilor care nu le servesc binele și să creeze propriile lor căi în viață. Dar înainte de toate, ajută-mă, să le ofer copiilor mei instrumentele și încrederea necesare pentru a-și construi valori sănătoase, ca mai apoi să poată evalua critic influențele din jurul lor, să poată astfel recunoaște când conformismul grupului devine toxic și să aibă curajul de a căuta un mediu care îi îmbogățește spiritual și intelectual, nu doar unul care le oferă acceptare superficială sau condiționată. Despre cum să îi încurajez să fie leaderi, nu doar urmăritori, să fie creatori ai propriilor lor povești, nu doar spectatori la poveștile altora.

Ajută-mă să fiu un părinte bun, căci vremurile s-au schimbat copile, terenul e mai alunecos, mult mai periculos și plin de fisuri, față de cel pe care te jucai tu. Cu toate acestea, tu știi cel mai bine ce îți dorești de la un părinte bun.

Dragul meu copil interior, această conversație cu tine este un angajament față de curaj, este o promisiune că, împreună, vom continua să cultivăm valori sănătoase și să le transmitem mai departe, pentru a construi o lume în care, nu doar copiii mei, ci cât mai mulți tineri să simtă că au puterea și libertatea de a alege ceea ce este cu adevărat sănătos și bine pentru sinele lor.

Îți mulțumesc pentru toate momentele de neuitat, pentru lecțiile pe care mi le-ai oferit și continui să o faci, pentru puritatea și sinceritatea ta, care mă îndeamnă să fiu mereu un adult mai bun. Îți promit să am grijă de tine, să te protejez și să te onorez, pentru că astfel, îmi onorez întreaga ființă. La mulți ani, senini și plini de sens, copile!

Cu o iubire ce nu cunoaște timp sau limite,

Eu, cel Adult

Dacă în timp ce citești această scrisoare către copilul interior apar conflicte interioare și emoții care dor, găsești pe website-ul meu https://www.corinadanu.ro/ un eBook menit să îți ofere ajutor.

Psih. Corina DaNu