Dragul meu, drag…
Aș vrea să cred că te plac exact așa cum ești. Aș vrea să cred că-ți voi rămâne credincioasă până la final, că-ți voi accepta neajunsurile care te năpădesc cu trecerea timpului. Aș vrea să știu că-mi vei fi alături indiferent de situație, că mă vei susține, că mă vei ridica și că o s-o luăm mereu de la capăt. Împreună!
N-a fost dragoste la prima vedere, nicidecum. La început nu te-am apreciat aproape deloc. N-am înțeles că tu mă ajuți să mă exprim, să mă bucur, să trăiesc plin, rotund, profund și real. Te-am subestimat, te-am chinuit, te-am blamat, te-am privit cu dezgust. M-am lăsat influențată de ceilalți, care-mi spuneau că ești scund, gras, prea într-un fel sau altul, mereu plin de hibe și de defecte.
Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie a revistei Psychologies.
