Eseu de vindecare

Bună ziua, cititor!
Bună ziua, Lorina din viitor!
Bună ziua, 2025!
Bună ziua, nou început!
Bună ziua, tuturor!
Sunt pregătită! Vin acum!

Am început acest eseu cu salutul tuturor, să continuăm atunci cu începutul întâmplărilor ce m-au direcționat și ghidat spre ziua de astăzi.

A fost nevoie inconștient de o viață, de 34 ani, de o palmă, două, trei… ia ghiciți de la cine, tot de la ea, viața. Iar conștient, a fost nevoie de vreo 14 ani de struggles, de stânga-dreapta, du-te vino, mai stai un pic, mai așteaptă, ia încearcă asta sau alta, hai că poți sau ba nu, nu ești capabilă, ești deșteaptă sau ba nu, cine te crezi, poți muta munții sau ba nu, stai în banca ta în rând cu lumea. Mai bine să revenim la oile noastre, la subiect, că lista de mai sus e oricum interminabilă și în felul ăsta nu mai ajungem astăzi la niciun punct.

Ca să ajungem la punctul ăsta de astăzi a mai fost nevoie de vreo 6 ani de introspecție, de lupte interioare/exterioare, de autosabotare, de durere și de chin, de fericire iluzorie și suspin, de moarte și reîncarnare, de sfârșituri și schimbări cutremurătoare, de decese pe bandă ale sinelui trecut, de apusuri, de acceptare, de adunarea forței interioare, de mult curaj și îmbărbătare, de înviere, de redescoperire, de trezirea păsării Phoenix din adormire, de râsete depășite de suspin și cred că mă opresc aici, că altfel lista nu s-ar mai termina.

Să revenim la alt factor declanșator momentului de față și anume terapie cu un profesionist, de aproape 3 ani de viață în funcție de posibilități. Factor ce m-a salvat de multe ori până am reușit să îmi găsesc propriile resurse ca să supraviețuiesc. Nu mi-a fost ușor, nici bine. Însă sunt recunoscătoare pentru această terapie, ajutor dat pentru a mă evalua, a mă întoarce pe toate părțile, a mă diseca și a căuta comoara ascunsă în mine.

Mai sunt sigur alți factori declanșatori momentului prezent, dar acuși se gată pixul, caietul și timpul alocat scrisului acestui eseu. De aceea, hai să ne reconfigurăm traseul ca Waze-ul, nu râdeți. Eu sunt obișnuită, sunt mai ca GPS-ul și asta m-a învățat anul 2024.

Acum că am terminat cu introducerea, să continuăm cu motivul acestui eseu și să finalizăm, că trece timpul și fiecare mai are lucruri de făcut. Și mai e și vineri. Începe weekend-ul în forță.

Motivul acestui eseu este descrierea acestui început de drum în viață, ce mi-a luat, nu râdeți: o viață, 34 ani, 14 ani, 6 ani, 3 ani și azi ca să ajungem aici să citiți aceste rânduri. Buckle up, voi face o enumerare succintă, că nu ne mai permite timpul, acuși e seară și trebuie să mă pregătesc de culcare, să aștept cuminte verdictul: „Le-a plăcut cititorilor sau nu articolul?”

Anul 2024 mi-a adus la cunoștință următoarele:

• Cunoaștere de sine
• Vindecare
• Acceptare
• Explorarea lumii interioare și a emoțiilor
• Suport
• Înțelegere
• Comunicare
• Îmbrățișarea vulnerabilității
• Curaj
• Comunitate
• Siguranță
• Dezvoltare personală
• Empatie
• Povești de viață
• Schimb de experiență
• Joc de roluri
• Practică
• Răbdare
• Arta de a asculta
• Durere împărtășită
• Supapă de siguranță pentru eliminarea suferinței
• Procesarea emoțiilor suprimate și reprimate

Din păcate sau fericire, timpul s-a scurs și e nevoie să închei.
Mi-a părut bine, sper că v-a plăcut să priviți într-un colț de suflet într-o zi superbă de vineri.

Pa! Pa! Numai bine! Ne vom reîntâlni curând!