I’m no longer a man, not yet a woman

Un bărbat adevărat este rara avis. De ce se întâmplă acest lucru, ce luptă interioară poartă bărbatul și mai ales soluții reale în acest proces al masculinizării, în rândurile ce urmează.

Imaginează-ți toată paleta cromatică din care poți doza, așa cum consideri, fiecare culoare, astfel încât să ajungi la rezultatul pe care ți-l dorești. Așa se întâmplă acum cu identitatea de gen. Oamenii au libertate deplină pentru a se defini. Industria fashion susține acest demers creativ prin colecții care dau posibilitatea oricui să fie orice.

Dar ce se întâmplă cu modelul clasic de bărbat și femeie? Mai este sustenabil? Profitabil nu prea. Astăzi, fiecare om are libertatea să se definească. Bărbații pot da curs emoțiilor, stărilor interioare, alegând să poarte roz, eșarfe înflorate, bijuterii, parfumuri dulci și să integreze în lifestyle-ul lor elemente cândva considerate feminine. La fel și femeile au curajul să se tundă, să se poarte masculin. Asistăm la un timp liminal al redefinirii identitare, în care oamenii testează, neștiind direcția în care vor merge. Starea de liminalitate se poate descrie „nu mai sunt bărbat, dar nici încă o femeie, explorez, mă explorez”.

De unde vin aceste influențe? Din oameni? Sunt dorințe ascunse? Ori sunt trenduri venite din exterior, alte experimente care se fac pe rasa umană?

Este vorba doar de fashion, de stil sau de un întreg mod de viață?

Există premisa conform căreia asistăm la o reconversie a bărbaților care nu au reușit să fie bărbați? Din cauza unor traume din copilărie, din cauza lipsei unui model masculin, din cauza unei „castrări” materne sau chiar din partea soției, din cauza neefectuării armatei sau a unui exercițiu fizic/sport în care bărbatul să se conecteze cu propria natură, este posibil ca bărbatul să fi CAPITULAT, iar societatea i-o oferă acum pe Fata Morgana frumos împachetată.

Dacă privim în urmă, bărbatul a încercat să adopte diferite atitudini masculine care să îl poziționeze ca mascul în societate. Să ne reamintim moda trabucului, a mașinilor mari, scumpe ori cu mulți cai-putere, practic s-au orientat spre tot ce este mult și mare ca să poată semnala putere. Tot aici intră atitudinea de dur, fruntea încruntată, limbajul ostentativ, un corp lucrat excesiv la sală. Acest model nu a funcționat, la fel cum nu va funcționa nici cel actual. Este pur și simplu o etapă. Nu a mers cu trabuc, încearcă acum cu flori.

Nu întâmplător, se lucrează mereu la formă și nu la fond. De aceea ne confruntăm cu lipsa de autenticitate, în care bărbații copiază modele identitare din filme, de pe internet, adoptând măști.

Modelul masculin s-a dispersat. Această etapă de respiro este bună atâta timp cât nu se rămâne aici. Dacă o privim ca pe o gură de oxigen, ca pe un timp liminal în care se renunță la tiparele vechi iar bărbatul se regăsește și se reinventează, este perfect. Dacă bărbatul nu se trezește și nu se întreabă „ÎNCOTRO MĂ ÎNDREPT?”, ce vreau de la mine? Ce viață vreau să trăiesc? Bărbatul riscă să se piardă pentru totdeauna.

Planeta este în război, iar bărbații se îmbracă în flori. Este oare aceasta o capitulare indusă? Cu siguranță, dacă va fi nevoie, femeile vor merge la război ca să își apere copiii și familiile. Nu există dubiu că în mame există acest impuls care îi dă femeii realmente forța să mute munții din loc. Nici nu vreau să mă gândesc ce forță se adună activând instinctul de salvator al mamelor și ce abilități se activează instantaneu.

Dar cum rămâne cu bărbații? În ei ce se activează? Sau ei sunt deja adormiți, istoviți, ocupați cu fashion, TikTok, consolele de jocuri, festivaluri muzicale și substanțe adictive?

Există anumite trăsături (CARE NU AU DE-A FACE CU ORIENTAREA SEXUALĂ A BĂRBATULUI, FIECARE OM ARE DREPTUL SĂ FACĂ CE VREA ÎN INTIMITATE) care fac bărbatul bărbat și care sunt extrem de atractive:

– Curajul venit din echilibrul interior;
– Viziunea de viață pe termen mediu și lung;
– Gândirea sănătoasă;
– Valori personale precum corectitudinea, adevărul, integritatea; (cu cât urcă pe scara socială, cu atât compromisul devine inevitabil; este important însă, ca acțiunile lui să nu îi compromită ființa, să nu se lase îngenuncheat, umilit, la fel cum nici să nu devină răzbunător și egotic; în orice situație să se respecte pe el însuși și să impună respect; să aibă mereu simțul realității și să își cunoască limitele);
– Să fie un bun strateg;
– Forța fizică și mentală (acestea se dobândesc doar prin disciplină și exercițiu);
– Simplitatea (bărbatul nu trebuie să filosofeze sau să devină guru spiritual atâta timp cât nu acestea sunt meseriile lui).

Bărbatul care nu construiește forță în el, din interior, va fi mereu vulnerabil și predispus să își piardă funcția, statutul, suferind, pe ascuns, de impostură.

Se spune că bărbatul fără obiective, fără planuri de viitor intră într-un proces de autodistrugere din cauza lipsei de acțiune. Distracția, preocuparea pentru fashion, pentru împodobirea corpului, activitățile cronofage de lenevit cu prietenii, raportul invers proporțional dintre vacanțe și muncă, toate acestea sunt INACTIVITĂȚI. Toate țin de o lenevire costisitoare care duce la rătăcire.

Această stare de liminalitate a bărbatului este utilă atâta timp cât el se reinventează, se conectează cu el însuși și își descoperă forța intrând în ACȚIUNE. Oricare alt scenariu este înfiorător.