Persoana cea mai dragă ție
Zilele trecute am cerut ajutorul unui specialist, într-un domeniu care mie îmi este foarte puțin cunoscut.
M-a ajutat prompt, cu o lucrare de calitate și în mod normal i-am cerut să-mi comunice costul lucrării.
Ei bine, răspunsul lui frumos m-a inspirat să scriu acest articol: “Datoria se stinge dacă beți o cafea cu o persoană dragă și manifestați mulțumirea. În rest, nu vă costă nimic”.
Probabil oricine ar fi primit acest răspuns, s-ar fi gândit la cel pe care îl consideră cel mai apropiat om: partenerul de viață, cineva din familie, un prieten …
Da, poate fi cineva din preajma ta sau mai la distanță care să îndeplinească acea condiție (de persoană dragă) și alături de care să-ți facă (și să-i facă) plăcere să savurați împreună o cafea “vorbită”.
Dar mi-am dat seama că de multe ori ignorăm tocmai acea persoană care:
– Ne însoțește permanent
– Ne iubește necondiționat
– Ne vrea binele, chiar dacă uneori ne face și rău
– Ne ajută atunci când alții nu au timp, chef..
– Ne încurajează când cei de la care așteptăm nu o fac
– Ne laudă chiar dacă uneori nu merităm atât de mult
– Ne critică atunci când alții nu îndrăznesc s-o facă și Ego-ul nostru o ia razna
– …etc.
Probabil nu am acoperit nici măcar parțial meritele acestei persoane care ne însoțește de când ne naștem și până plecăm din această existență.
Ai ghicit că este vorba despre propria persoană.
Dacă ești de acord cu mine și aceasta este cea mai importantă persoană, atunci de ce nu-i acordăm atenția cunvenită?
De ce așteptăm de la alții să ne arate că suntem valoroși și că merităm iubire.
Din păcate ceilalți ne copiază comportamentul față de noi înșine, pe principiul „Voi lua drept corectă părerea ta despre tine, ceea ce tu crezi că meriți. Doar te cunoști cel mai bine” .
Ori de câte ori te vei pune pe locul 2 în viața ta, exemplul tău va fi urmat de către ceilalți. Nu va încerca nimeni să te convingă că tu meriți mai mult.
Poate că nu te-ai gândit până acum, care sunt momentele când NU ai avut un comportament destul de prietenos (uneori chiar lipsit de iubire) față de propria persoană. Neiubirea de sine se manifestă prin :
- Nu te accepți așa cum ești și ți-e teamă să te arăți în fața celorlalți fără a purta o mască, de teamă că vei fi respins
- Eviți să-ți dezvălui adevărata părere despre ceva de teamă că nu este suficient de valoroasă, sau opinia ta este contrară celor din jur și îi va supăra
- Te critici ori de câte ori ai ocazia, ignorând ideea că nimeni nu este perfect și toți învățăm din greșeli. Mai mult, te autopedepsești (?!)
- Nu ai suficientă grijă de tine și nevoile tale – comportamentul față de tine lasă de dorit (alimentație nesănătoasă / necorespunzătoare doar ca să „umpli burta”, îmbrăcăminte nepotrivită care îți provoacă disconfort – doar de dragul modei dar care nu te pune în valoare, neglijarea – amânarea rezolvării unor probleme de sănătate… )
- Nu te poți motiva lăsând pe ceilalți să-ți saboteze încrederea în tine.
Vei reuși dacă : alegi să renunți la frica de eșec, îți asumi riscuri făcând lucruri noi, îți lărgești cercul de cunoștințe – prieteni, renunți la îndoielile care te fac indecis
- Nu ai suficientă încredere în tine – Vei avea dacă îți privești greșelile într-un mod constructiv, ca pe niște ocazii de a învăța ceva. Nu asculta și nu permite nimănui să te descurajeze
- Nu ești suficient de deschis cu ceilalți – Dacă nu te dăruiești cu totul celorlalți, dacă nu te deschizi și nu îți permiți să iubești, nu vei descoperi niciodată ce înseamnă să fii la rândul tău iubit.
Unii oameni nu reușesc să-și arate bunătatea, compasiunea față de propria lor persoană, își caută defecte (de orice fel) mai mult sau mai puțin adevărate, își neglijează nevoile, se învinuiesc și se autopedepsesc pentru ce au făcut (sau au omis să facă) în trecut, fiind neiertători față de propria persoană – lăsându-se pradă sentimentelor de frustrare.
Cunosc persoane care vin acasă doar ca să doarmă, sub pretextul „mi-e urât să stau singur”. Rezultatul ? Acceptă pe oricine în apropiere, în afară de propria lor persoană. De fapt așa apar căsătoriile nefericite din “singurătate”.
De ce?
Nu-mi vine în minte decât un singur motiv. Imaginea (masca) pe care o promovează altora, nu o pot accepta ei = știu că este un fake. Și preferă să nu aibă de-a face cu ea.
Dar, aceeași persoană așteaptă (pretinde) admirație, valorizare și chiar iubire din partea altora.
Nu vor vedea așa ceva de la alții, până nu își schimbă atitudinea față de propria persoană.
Și nu vă propun să cădeți în capcana narcisistului, pentru a va iubi. Aveți aici ce înseamnă o iubire patologică față de sine:
Orice schimbare în bine pe care dorești să o aduci Sinelui tău actual, se poate face doar după ce accepți situația actuală în care te afli.
Iubirea de sine vine din acceptarea totală a ceea ce ești în momentul de față pentru ca apoi să poți ajunge la Eul ideal.
Nu o poți face singur ?
Știi bine că sunt aici pentru a te ajuta.
În rest, ce pot să mai spun (?) Bea o cafea “vorbită” cu o persoană dragă pe care o cunoști deja și chiar cu una pe care nu o cunoști suficient, dar ai vrea să afli mai multe despre ea .
Dar nu uita să bei din când în când și o cafea cu tine însuți. Îți garantez că nu te vei plictisi, vei afla lucruri noi (mai mult sau mai puțin plăcute) dar care îți vor fi de folos pentru a rămâne în continuare buni prieteni și a avea o călătorie frumoasă împreună – atât cât mai este.
