Poți ieși de acolo, din frică
Muzica pe care o ascultăm vorbește despre noi ca oameni, despre noi ca emoții reprimate, despre noi ca suferință.
Dacă asculți melodia „Pământul” de la The Urs și rezonezi, o fredonezi, o trăiești, înseamnă că ai rana de abandon și cea de respingere.
Dacă ești gata să faci orice pentru cei pe care îi iubești, dacă ești gata să îi mulțumești pe toți și pentru tine este suficient:
– să fii „pământul pe care calcă ei”,
– să fii „vântul care întinde pânzele pe mare”,
– „mănușile în care se încălzesc mâinile” lor, etc.
Rănile acestea emoționale te-au transformat într-un om de sacrificiu, care va pune binele celorlalți înaintea binelui său și care va uita de sine și își va asuma toată rușinea și vinovăția pentru ceea ce nu merge bine.
Dacă nu vrei să te uiți acolo unde te doare tare, să știi că nu o faci din frică.
Dacă te sacrifici, e din frică.
Dacă faci prea mult pentru ceilalți și prea puțin pentru tine, e din frică.
Dacă muncești pe bani puțini, faci multe servicii și favoruri gratis, e din frică.
Bine, bine. Acum te întrebi probabil cine sunt eu să îți spun toate astea și de ce să mă crezi.
Poți să nu o faci. Dar eu îți vorbesc din experiența mea de 45 de ani de viață în care am trăit în frică, frica de respingere, frica de abandon, frica de a pierde.
Poți ieși de acolo, din frică. Primul pas e să îți dai voie să crezi că e posibil, iar eu îți pot arăta cum.
