Ancore spirituale în așteptarea Paștelui
„Starea de bine pe care o generează credinţa nu este posesivă, egoistă, ci debordantă. Se înmulţește prin distribuire, la fel ca lumina.”
Psychologies: Revista Psychologies apare la începutul lunii aprilie, luna în care celebrăm (anul acesta) Sărbătoarea Pascală. A început postul Paștelui. Cum ne predispunem spiritual, în post, pentru așteptarea Paștelui?
Wilhelm Dancă: În mod esenţial pregătirea spirituală pentru sărbătoarea Paștelui constă în asumarea în mod liber a unor sacrificii pe care îmi propun să le clasific după cele trei cuvinte ce sintetizează timpul Postului Mare: postul, pomana și rugăciunea. Astfel, dacă vorbim de creștinii romano-catolici, aceștia sunt invitaţi să facă „post și abstinenţă” în Miercurea Cenușii, când începe Postul Mare, și în Vinerea Mare. De ce? Pentru a exprima în trup, nu doar în suflet, o mai mare asemănare cu Christos, care a postit timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopţi în pustiu și, în felul acesta, prin renunţarea la necesităţile trupești elementare, cum ar fi setea și foamea, și-a întărit libertatea de a alege în mod ferm voinţa lui Dumnezeu de mântuire a tuturor oamenilor. Prin „abstinenţă” se renunţă la mâncărurile pregătite cu carne.
„POSTUL” înseamnă că persoanele mature mănâncă o singură dată pe zi până la săturare. Copiii, bătrânii și persoanele bolnave fac excepţie de la regulă.
POMANA este al doilea cuvânt cheie în pregătirea Paștelui. Postul fără pomană devine un exerciţiu egoist de îmbunătăţire a condiţiei fizice, dar nu și a celei spirituale. Deci, postul fără pomană este un exerciţiu spiritual incomplet. Pomana este ceva complementar postului, pentru că e un sacrificiu în ordinea iubirii de sine. Omul renunţă la ceva ce-i aparţine în mod natural sau a obţinut prin munca sa, se golește de cele care îi aparţin, de sinele propriu pentru a-i face loc aproapelui în care, prin credinţă, îl vede pe Christos în durere și suferinţă. Sunt câteva fapte de milostenie trupească recomandate în această perioadă, printre care, a da de mâncare la cei flămânzi, a da de băut la cei însetaţi, a-i primi pe cei străini, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi sau care sunt în închisoare. În aceste zile refugiaţii din Ucraina sunt o chemare la trăirea mai intensă a pregătirii Paștelui prin exerciţiul faptelor de milostenie trupească de mai sus.
Citește articolul integral în ediția de aprilie a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.
