Lasă-L pe Dumnezeu să se concentreze!
Am auzit odată o vorbă la una dintre atât de popularele adunări protestante din anii 90. Vorba era extrasă dintr-o cercetare și spunea că nu există om pe planeta asta care să nu se fi rugat măcar odată în viață.
Acum, ca să înțelegem această vorbă e necesar să clarificăm termenul de rugăciune. În accepțiunea vorbitorului, rugăciunea era o cerere individuală pentru obținerea unui folos personal, imediat, un lucru pe care nu crezi că mai ai puterea să îl obții singur, pe care ți-l dorești sau de care ai nevoie și pe care doar divinitatea îl mai poate materializa.
Desigur nu este singurul sens al rugăciunii și de departe nu este nici singurul scop, dar azi zăbovim asupra aspectului de cerere.
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a cerut ceva de la o forță supranaturală: ploaie, mâncare, protecție. Tradiția iudeo-creștină îndeamnă drept-credincioșii să ceară lucruri materiale și ne-materiale. Psalmistul David cere în continuu de la Dumnezeu: „Ia aminte la glasul rugăciunii mele!” (Ps 5:2) și, de asemenea, ne încredințează că cererea este ascultată: „Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele!” (Ps 4:1). Însuși Iisus în predica de pe munte adresează același îndemn: Cereți și vi se va da… căci oricine cere, capătă (Matei 7:7,8).
Epistolele lui Pavel către tesaloniceni și filipeni sunt îndemnuri la rugăciune: „Rugați-vă neîncetat!” și „Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.” Iar Iacov ne vorbește despre cererea înțelepciunii (da, spuneam mai sus și lucruri nemateriale) „Și de este cineva din voi lipsit de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu” și continuă cu „să ceară însă cu credință, fără să aibă nici o îndoială”.
Poate părea că relația cu Dumnezeu este una tranzacțională. Cârcotașii vor spune că Dumnezeu nu este o mașinărie de împlinit dorințe, în care pui un bănuț și un acatist și gata, primești ce ai cerut. Scepticii vor argumenta teoria cu religia inventată spre îmbogățirea clericilor și supunerea maselor needucate. Cei credincioși vor veni cu un potir nesecat de mărturisiri ale micilor și marilor minuni pe care le-au primit în urma rugăciunilor stăruitoare. Dacă așa stau lucrurile de ce sunt atât de multe rugăciuni neascultate, neîmplinite și de ce, chiar și atunci când cerem pentru altcineva (deci, din altruism pur) nu vine nici un răspuns și nici un semn.
Studiul (și practica) rugăciunii vin să adauge straturi de înțelegere ale textului sacru. Condiția de bază a împlinirii rugăciunii este aparent simplă să crezi și să nu ai nici o îndoială. Dumnezeule mare! Îmi spuneți mie că e simplu? Explorând rugăciunea mai afli și alte lucruri, cum că, depinde cu ce intenție ceri. Poți cere o casă pentru că nu ai un acoperământ asupra capului, sau poți cere o casă pentru că vrei să moară vecina de ciudă că tu ai mai mult ca ea? Oare ar îngădui Dumnezeu așa ceva? Oare ție însuși ți-ar folosi?
Citește articolul integral în Ediția Specială Psychologies, IUNIE 2020: Ce spui în loc de stres?.
