Siguranța viitorului
Există câteva întrebări care ne frământă de când lumea:
Îmi va fi bine? Cei dragi vor fi sănătoși? Apare iubirea în viața mea? Mă înșeală? Voi face bani? Cum este mai bine să fac: A, B sau C? Am fost acolo, sunt aici, mâine unde voi fi? Ce urmează, ce mă așteaptă?
Nu cred să fi existat vreodată un om care să nu-și fi pus, cel puțin o dată in viață, una dintre aceste întrebări.
Avem nevoie de stabilitate, de siguranță, de confirmări, de certitudini. Acestea sunt nevoi fundamental umane.
Contractele și angajamentele sunt o formă de a garanta, până la un punct, un viitor stabilit printr-un anume scenariu. Promisiuni, jurăminte, legăminte făcute în față Divinului sau a unei terțe autorități împlinesc tot nevoia de a controla ce urmează, de-a avea o garanție că lucrurile se vor desfășura după un tipar așteptat, fixat și confortabil.
Cine ne poate garanta că mâine vom ajunge într-un anumit loc sau vom face o anumită acțiune? Sau că vom mai fi în viață?
Românii au o vorba: “Nu aduce anul, ce aduce ceasul!”
La fel ca noi, dar într-un registru mai gingaș, japonezii au un cult pentru floarea de cireș, simbolul efemerului existenței.
Teoria existenței în prezent pare că o știm toți, dar… lecția și practica sunt mai dificile.
Aici intervin nenumărate forme de divinație, care par să ofere sprijin și răspunsuri multora dintre întrebări.
Omul are nevoie de siguranță și caută validări, caută persoane care să-i ofere garanții. Caută să înțeleagă ce nu este evident: lumea ascunsă, ceea ce este dincolo de cotidianul vizibil.
citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună
