Soarele tău central. Exerciții de reconectare cu Sursa

Locuim pe o planetă descentrată. Ea nu își are centrul în ea, ci în soarele său… Care nici el nu e central. Acest soare se rotește în jurul centrului Galaxiei noastre Calea Lactee.

Sigur că poți spune că Pământul se rotește și în jurul său, însă de fapt resursa cea mai prețioasă, lumina, depinde de un soare exterior. Dinamica unei planete vii descentrate, ce nu deține în sine toată valoarea de care are nevoie pentru a supraviețui, alternează între lipsă și belșug. Tot ce poate face Pământul pentru a fi cât de cât complet, este să se învârtească pe toate părțile efectiv, pentru a primi lumina Soarelui. Oricum ar fi mișcarea, în această situație mereu o jumătate de pământ este întunecată și mai rece decât cealaltă. Această este dualitatea unei ființe planetare, ce se alimentează din exterior, neavând o sursă interioară sustenabilă.

Modelul planetar

Fiind (aparent) copiii planetei, Oamenii de asemenea se supun acestor dinamici duale între lipsă și belșug. Ei nu simt că au o abundență continuă. Fiind descentrați și nesincronizați cu centrul lor interior, oamenii caută de mici ceva în afara lor, așa cum o face și planeta. Copiii gravitează în jurul părinților, părinții în jurul banilor, banii în jurul muncii, munca în jurul șefilor, șefii în jurul clienților și angajaților etc. O reciprocitate. Toți începem să gravităm în jurul acestor simboluri de abundență sau chiar și lucruri concrete, ce ne împlinesc pe termen scurt lipsa… Cum ar fi somnul, hrana, banii, alți oameni, iubirea de tot felul, sexul, divertismentul, substanțele (cafea, în cel mai timid caz) etc.

Te-ai întrebat vreodată, pe ce se sprijină echilibrul tău, de fapt? Adulții au o goană fără liniște, spre un rezultat bun, plecând de la starea de lipsă şi deconectare. Puţini se bazează pe o conexiune interioară ce le oferă starea, gândurile bune și calea corectă.

Modelul uman de supraviețuire primitiv este: munca și profitul. Iar asta parazitează orice act bun pe care îl facem în afara noastră. Asta înseamnă că la nivelul nostru primar, suntem nevoiți să facem schimburi interesate (afaceri). Și asta pentru că la baza noastră umană se află jocul de supraviețuire, sponsorizat de frică și lipsă. Iar afacerile în cele din urmă sunt stresante și arată urat în ochii noștri… poate nu imediat, însă de îndată ce apar disfuncții ca lăcomia sau sărăcia, este evident că fiecare își caută în primul rând, binele său. Din acest model obositor apar respingerea și neiubirea de sine, jocurile victimă, agresor, salvator. Acesta este modelul lipsei și al deconectării de centru, iar când majoritatea joacă jocul lipsei, acesta pare ceva natural…

Modelul solar

Mai este însă un model uman, mai bun, de conectare permanentă. De fapt, noi oamenii, metaforic, nu suntem copiii Planetei, ci ai Soarelui. Lipsa umană dispare atunci când omul vede lumina sa interioară, soarele său în jurul căruia poate să graviteze. Soarele este alimentat direct din Spirit, Prezența eternă din care toate au luat viață. Acest model nu e atât de aparent, însă este cel adevărat.

Poate știi teoretic că fiecare dintre noi avem o scânteie ce ne dă viață. De multe ori o accesăm în somn, iar ziua nu avem o relație cu ea fiind absorbiți de exterior. Oamenii nu o folosesc pentru a se alimenta din ea pentru că nu o cunosc practic. Când eram mic m-am întrebat care este secretul marilor maeștri… mi se părea ceva extrem de dificil şi complicat… pe când acest secret este foarte simplu și răspunsul se află în lumina interioară a Spiritului tău.

Să începem să o cunoaștem

La modul concret, tu ai în tine o scânteie frumoasă care îți dă  viață și tot ce îți dorești… uite-te cu sinceritate în tine, și spune-mi dacă simți în tine ceva viu. Acest loc viu este locul din care tu exiști, locul care îți transmite cine ești, ce simți și dă viață la tot ce ești. Este binele tău, locul din care tu ești cel ascultat, băgat în seama, luat în calcul, îngrijit autentic… totul se raportează la tine întâi, din acest loc.

ACUM permite-ți un răgaz de 1 minut și renunță la tot ce crezi sau ești, la tot ce ai și la tot ce vrei, pentru a avea un moment de liniște, în care îți poți da toată atenția acestui loc viu, pentru a-l descoperi.

Acum cere-i să ți se arate și rămâi cu atenția pe el. Cu calm, fără grabă, dacă simți disconfort, nu te grăbi să fugi. Stai cu acest loc chiar dacă îți este teamă sau poate simți deja o plăcere și o liniște interioară. Acum îl cunoști. Simte-l și nu încerca să îți oferi motive logice pentru care să o faci sau să nu o faci. Acest loc ești tu, cel în lumină. Ești tu debordând de viață, sens și pasiune. Ascultând acest loc, asculți de tine.

*Mesajul meu nu este pentru toată lumea, doar pentru cei ce doresc cu sinceritate ceva pentru ei și aud chemarea sa. Nu doresc să impun nimic asupra nimănui.

Sinceritatea unui om poate fi alimentată doar din suflet, atunci când acesta e conectat la rândul lui la Spirit. Adesea este greu să fim sinceri știind că în clipa următoare cineva se supără sau se luptă cu noi. Astfel mulți fug de a fi centrați sau a-și asculta centrul, și preferă să graviteze în jurul unor sori flămânzi (oameni, joburi, etc), care mereu le cer în schimb, atenție, iubire, timp, efort…

Daca ești pregătit/ă, din lumina ta interioară îți transmit să te deschizi ACUM – Simte – Primește Lumina – Simte-o – Primește-o

Pentru un minut permite-ți să spui STOP, la taxa de protecție a egoului. El este animalul mereu flămând și mânios, ce trebuie satisfăcut.

Acum cu pași timizi, însă siguri şi fermi, mă rechem și mă readun în centrul meu. Îl ascult, mă las inspirat de el și îl urmez. Iar când doresc ceva, îi spun… plantez dorința mea sub formă de mulțumire, aici în scânteia centrală și ea îmi răspunde neîncetat.

*Este inutil să ceri de 2 ori, atenția este pe a primi și a renunța la orice mecanism ce se opune vieții din tine. Adesea un om plantează îndoială din întunericul interior și atunci dă viață acestei îndoieli… suntem foarte puternici în a ne bloca singuri. Atunci putem merge pe un drum al confuziei întunericului din noi.

Dacă ai încredere în acest centru, el îți va arăta cine ești. Și atunci vei fi alt om, de fapt, un om cu spirit. Sau un spirit întrupat din ce în ce mai viu. În comunicare cu sine, în înțelegere și pace. Pace ce începe în scânteia interioară, și crește în afară.

Fără conștientizarea luminii interioare, o vei căuta în afara ta, în alți oameni. Și atunci ești consumator… nu un generator. Un generator este mulțumit de soarele său interior. Atunci nu te mai temi că pierzi bani, iubiri, energie… pentru că ai găsit ceva mai prețios. Și nu doar atât, însă pentru cei ce ne dorim să trăim un joc uman, din acest centru atragi și alți bani, alte iubiri și energie. Soarele interior oferă lumina sa neîncetat, și trezește lumina interioară a altora. Acest fapt de exemplu are corespondență în metafora luminii de Paște. Așa cum Iisus a oferit din lumina sa și a trezit iubirea în om. Nu vorbesc aici de a fi religios, ci de a simți conexiunea autentică și sursa ei.

Conexiunea interioară îți hrănește corpul și viața, DAR în măsura în care o ACCESEZI și o UTILIZEZI tot timpul, nu doar în momentele de introspecție. Pentru orice om, este normal să graviteze în jurul lucrurilor exterioare care îl împlinesc, și atunci este destul de greu ca un om să înceteze să caute în afara sa, pentru a se simți împlinit. De asemenea, îi este și mai greu să facă asta, unui om care a fost tratat prost. Experiențele negative creează suspiciune, reflexe de respingere și durități. Devin niște abili detectivi de bullshit, adevărați luptători, care sunt în stare să se lupte cu orice le amenință valorile sau identitatea. Inclusiv această scânteie interioară este periculoasă, pentru că are putere și nu dă ascultare de tine atunci când vrei să faci rău. Nu o poți manipula sau minți și este mai înțeleaptă decât mintea ta. Mintea vede dușmani acolo unde nu înțelege. Într-adevăr lupta este mereu cu tine. Nu există dușmani în afara percepției tale.

Indiferent ce vine spre tine in viața de zi cu zi, rămâi conectat la scânteie

Când omul se pune pe făcut, este foarte important LOCUL din care o face, nu atât CE face. Omul se poate adânci în profunzimea sa, pentru a se sensibiliza zilnic cu sinceritate, față de inima sa/ centrul său. Vrei să faci ceva? Ascultă de scânteia din inima ta.

Daca îți vrei binele cel mai înalt, trebuie să dai ascultare ei, ea este centrul tău care te conduce. Te lași condus/ă?

Unii oameni spun: Dar o ascult! Vreau să fac bine în lume, vreau să ajut oamenii. Însă uită că valoarea ce o oferă în afara lor, este de fapt atunci când reușesc să atingă interiorul lor și al altora. Reușita șade doar în conștientizarea interiorului, în conexiune cu lumina interioară. Altfel, întunericul interior este foarte înfricoșător… știi vorba aceea că până la Dumnezeu te mănâncă „sfinții”. În sine fugim de noi înșine unde avem multă teamă, fără știm că soluția este tot acolo.

Orice om accesează acest loc devine „mistic”. Eu prefer să mă numesc mistic, în loc de orice altceva ce mă poate defini sau limita. Pentru că nimeni nu îmi poate da o recunoaștere mai mare, alta decât îmi oferă lumina interioară. Recunoașterea mi-o da lumina mea, când o simt și o aud în mine. Ea este în sine o forță ce ne da valoare, și nu i se dă ei valoare.

Valoarea autentică în tine, este scânteia ta interioară. Fără ea, corpul tău nu ar exista în manifestare fizică. Din ea, tu ai valoare. Chiar dacă mintea se vrea deșteaptă și logică, este de fapt limitată și cu greu lasă laurii ce sunt meritul acestei scântei. A venit vremea să renunțăm în a ne încununa mințile ce ne hrănesc falsele identități – egourile frumoase… dar și urâțite de natura lor consumatoare. Egoul poate fi ceva extrem de frumos și seducător, și mulți gravitează în jurul lui. Însă egoul este mereu flămând, pentru că nu are lumină proprie. Astfel este interesat să primească și nu este un soare adevărat ce doar oferă. Un soare adevărat nu cere înapoi procent din recolta ta. Scânteia nu cere, pentru că este lumină infinită. Este prezența ta divină.

Încet te întorci înapoi în tine

Și iată primii pași în a te cunoaște în interior dincolo de personajul care credeai că ești. Scânteia ta te susține și te trece prin frică, confuzie și îndoială.

Te trezești

Ai aflat… acum lasă-te cucerit/ă de acest loc al tău. Apropie-te de el și renunță la cine ai fost ieri sau acum 5 minute. Nu te grăbi, ai înțelegere pentru tine atunci când te blochezi.

Dar nu te opri din a sta în prezența luminii tale. Ea te remodelează în ceva minunat și benefic. Pentru că ești copilul Soarelui în primul rând.

ATENȚIA și INTENȚIA orientate către acest soare interior, ne cuplează cu el… cu PREZENȚA noastră divină.

Apropie-te fără teamă de centrul tău etern luminos, înțelept și bogat

Aducând mereu atenția ta în centrul tău, încet-încet te desprinzi de gravitația exterioară și rămâi în susținerea și atracția ta interioară. Această înseamnă o eliberare treptată de limitările interioare și de condiționările exterioare. Vei realiza că de fapt toată problema și soluția vieții tale a fost mereu în centrul tău. Si iată cum maeștrii au putut renunța la tot, inclusiv la mâncare. Nu e ceva SF, este o sursă de energie mai curată. Realizarea nemuririi fizic este de asemenea posibilă, prin expansiunea luminii și a spiritului în toate celulele corpului. Pentru cei ce se gândesc că aceste lucruri sunt imposibile sau ireale, de fapt, acest plan Pământesc deconectat de divinitate este „ireal” și irațional. Conștiința Christică guvernează orice realitate și face orice demers posibil.

Astea sunt cheile eliberării. Atunci putem renunța la personalitate în favoarea spiritului ce ne inundă sufletul, dacă îi permitem. Dacă spunem DA, unui plan interior mai profund, acum că am aflat de existența lui. Putem avea o relație cu el în PREZENT mereu. Putem să ne liniștim și să ne bazăm pe el. Și însăși procesul de liniștire este acea aliniere, unde toate vocile tac în recunoașterea încrederii ce apare din profunzime, din centru. Echilibrul adevărat este doar pe centru. Nu există echilibru la care să tot lucrezi o viață. Echilibrul este un principiu deja existent ce poate fi descoperit. LOCUL din care vine, este însăși manifestarea sa autentică ca principiu primordial. Atunci un om poate avea încredere în SINE. SINELE său real.