Totul este Unul
Practica spirituală necesită o mare rigoare pentru că este transformatoare: ne forțează să lucrăm la „zonele de umbră” – acele colțuri întunecate ale personalității noastre pe care le reprimăm, în mod conștient sau nu. Eu nu mai sunt la fel ca înainte, pentru că practicarea exercițiilor noastre mistice a îndepărtat multe trăsături negative din personalitatea mea. Revelația perceperii structurilor mentale negative, anterior inconștiente, este un efect secundar al angajamentului spiritual, așa cum spune proverbul citat adesea de Maeștrii mei: „Excrementele uscate nu miros rău, însă atunci când le scormonești, încep să duhnească.”
Ne dăm seama de toate problemele reprimate în adâncul psihicului nostru de îndată ce începem adevărata lucrare spirituală și putem aborda în sfârșit rezolvarea definitivă.
Cu toate acestea, este adesea o muncă dureroasă, chiar dacă o facem cu plăcere. E ca o lovitură de ciocan peste deget: face bine după ce încetează – atât doar că în cazul de față, lovitura de ciocan este peste un cui îndoit pentru a-l îndrepta. Suntem mulțumiți de eforturile depuse pentru că știm că am devenit o persoană mai bună după aceea.
„Nu recunoaștem un Sfânt după inteligența sa prodigioasă, ci după comportamentul exemplar.”
Padre Pio
La mistici, realizarea că „Eu sunt Dumnezeu” este eliberatoare – adică nu este trăită exclusiv, nici ca element nevrotic sau psihotic care ar necesita tratament psihiatric. Dimpotrivă, este conștientizarea faptului că toți suntem Dumnezeu – nu unul mai mult decât celălalt, nici eu mai mult decât ceilalți. Nu sunt cu nimic mai bun decât cei care nu au experimentat-o încă și sunt doar unul în plus dintre milioanele cărora Dumnezeu li s-a descoperit deja. Și aceasta este o mare bucurie, pe lângă faptul că este un mare motiv de smerenie.
În cele din urmă, la nivel mistic, Dumnezeu este în Om.
Dacă nu căutăm divinitatea în inima noastră, unde o vom căuta? Dumnezeu este aproape de noi, însă ochii noștri fizici nu pot să Îl vadă și nici urechile noastre fizice să Îi audă glasul. Doar atunci când ne ascultăm Melodia divină interioară, prin practicarea exercițiilor spirituale, devenim capabili nu doar să-L vedem și să-L auzim, ci și să ne topim în El, împlinindu-ne astfel destinul. Fiecare ființă umană care își realizează natura sa divină este Dumnezeu,
Extras din carte
”G: De-a lungul parcursului de înţelegere a divinului, multe lucruri se schimbă. Câmpul conştiinţei tale se va modifica, accesibilitatea la penetrările egocentrice prin corpurile tale, prin experienţele tale, prin stările şi înţelegerile tale, se întâmplă diferit.
La început, egoul pătrunde în cea mai mică fisură. Deci există: mândrie sau lipsă de smerenie, agresivitate, răutate, distrugere, ură, furie, frică etc… toate acestea sunt „pâine binecuvântată” pentru ego! Dar treptat, dacă meditezi, dacă te rogi, dacă ai lecturi spirituale… atunci este evident că soliciţi altceva din tine. Deci, egoul nu mai are substrat, nu mai are hrană, deci nu mai poate fi alimentat din moment ce gândurile tale, energia ta, fiinţa ta interioară sunt captate de ceva mai profund. Nu defineşti asta neapărat, dar se va manifesta sub forma unui sentiment, a unui ideal, a unui scop. Acest lucru se poate întâmpla prin adorarea sau invocarea unei Divinităţi, sau altceva… o putem numi „Viaţa” de exemplu.
Prin urmare, egoul va avea din ce în ce mai puţin loc.
Să nu uităm că întotdeauna noi suntem cei care ne permitem să acordăm cel mai important loc egoului nostru. În spatele planului identificării cu mentalul, există un ego. Deci automat, dacă eşti identificat cu mentalul „tău”, eşti identificat şi cu egoul „tău”. Prin urmare, lucrând din ce în ce mai profund asupra ta, funcţiile şi intervenţiile egoului vor deveni din ce în ce mai rare.
Cu timpul, cu cât vei fi mai mult în linişte, cu atât mai bine îl vei vedea „tropăind”! (râsete) Uneori vei fi păcălit, desigur! Despre tot ce vei implementa ca scenariu pentru a depăşi această parte din tine însuţi, Sinele e informat, deoarece El a creat egoul. Totul este să faci ceea ce este necesar pentru a te dezidentifica încetul cu încetul. Treptat, simţim, presimţim şi auzim din ce în ce mai puţin egoul, iar intervenţiile lui se diminuează în viaţa de zi cu zi.
P: Şi atunci avem din ce în ce mai puţin mental!
G: Normal!
P: Ce se revelează după tăcere?
G: Se revelează stări de conştiinţă mai elevate. În acest stadiu, le putem defini în continuare ca stări, deoarece nu există o fuziune totală în Unul. Sunt stări limitate şi de aceea putem vorbi despre ele în limbaj omenesc. Urmează stările care se apropie de stabilitatea interioară şi în cele din urmă apare stadiul de calm. Asta se întâmplă când egoul rămâne la locul său. El îşi joacă rolul doar pentru a putea rămâne încarnat în corpul fizic.
P: În experienţa mea, odată scufundat în Liniştea interioară, se manifestă o formă de energie însoţită de sentimentul unei Prezenţe. Este Divinul care se exprimă în felul acesta?
G: Este o stare care se dezvăluie în tine pentru că ai acces în acel moment la adevărata ta natură. Dar nu încă la întreg, ci doar la o parte. Nu este chiar „un sentiment” ceea ce descrii, ci se traduce mai degrabă ca o evidenţă! ”
Vă invităm să audiați un extras audio din cartea ”Unul”, în lectura Radei Pantea, fondatoarea editurii Solisis.
Cartea a apărut la Editura Solisis, editură cu profil de cunoaștere de sine și spiritualitate, care a scos de-a lungul anilor cărți cu învățături foarte profunde pe teme precum: învățătura autentică a lui Christos, registrele akashice și karma umană, evoluția interioară prin alchimia mentală și emoțională, transmisiuni ale unor ființe cu un nivel de vibrație foarte ridicat, care sunt aproape de noi pentru a ne ajuta în propria noastră creștere spirituală, Trezirea Spirituală și Realizarea de Sine, corpurile subtile ale omului, împărtășiri despre drumul sufletelor după moarte, exerciții de purificare a chakrelor, predate de Iisus discipolilor lui, Shamballa, tărâmul ființelor realizate, experiența sufletelor nedorite care trăiesc avorturi, decese premature sau malformații, și multe alte teme foarte interesante.
