10 psihologi francezi care au schimbat lumea
Odată cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei, vă prezentăm o listă de 10 psihologi francezi, care prin munca şi dedicarea lor au contribuit la descoperiri remarcabile, îmbogăţind domeniul psihologiei din jurul lumii.
Armand-Marie-Jacques de Chastenet, Marquis de Puységur (1751-1825) – Un aristocrat francez care este acum văzut ca un fondator pre-științific al hipnozei (împreună cu Frantz Anton Mesmer). El a numit acea stare de conștiință modificată specifică „somnambulism artificial”.
Jean-Martin Charcot (1825-1893) – Neurolog și profesor de patologie anatomică la Spitalul Salpêtrière, numit și „Napoleonul nevrozei”. Acesta s-a concentrat, în principal, pe isterie ca având o bază neurologică ereditară și a folosit hipnoza pentru a induce isteria pacienților săi. Charcot a fost profesorul unor psihologi celebri, precum Sigmund Freud, Alfred Binet, Pierre Janet și William James.
Théodule-Armand Ribot (1839-1916) – Teza pentru doctoratul său, „Hérédité: étude psychologique” (Ereditatea: Studiul psihologic) și „Les Maladies de la mémoire” (Boli ale memoriei) sunt unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. Acesta a fost profesor de Psihologie Experimentală la Sorbona, iar studiile sale au ghidat psihologia către fapte și date științifice în loc de spiritualism și introspecție, ceea ce a însemnat baza psihologiei patologice, inclusiv a neuropsihologiei. Doi dintre elevii săi au fost Pierre Janet și Alfred Binet. Théodule Ribot este, de asemenea, cunoscut pentru legea sa de regresie în amnezii, numită Legea lui Ribot.
Alfred Binet (1857-1911) – Cunoscut, mai ales, pentru crearea primului test de inteligență, revizuit împreună cu colaboratorul său Theodore Simon în 1908 și 1911, a dezvoltat testul Binet-Simon. Ulterior, Lewis Terman de la Universitatea Standford a modificat testul și a schimbat numele în Scala de informații Stanford-Binet. Standford-Binet stă astăzi la baza testelor moderne de inteligență.
Émile Coué de Châtaigneraie (1857-1926) – Psiholog şi farmacist. A introdus metoda Coué de terapie și auto-îmbunătățire, bazată pe autosugestie optimistă.
Pierre Marie Félix Janet (1859-1947) – Janet a fost unul dintre elevii lui Charcot și cel care a introdus termenii „subconștient” și „disociere”. El a fost primul care a arătat legătura dintre evenimentele traumatice trecute și problemele psihologice prezente.
Paul Sollier (1861-1933) – Nu a fost niciodată acceptat de comunitatea științifică din vremea sa (opiniile sale erau în opoziție cu cele ale lui Pierre Janet), el a dezvoltat terapii cognitiv-comportamentale în anii 1890. Unul dintre cei mai cunoscuți pacienți ai săi a fost Marcel Proust, care a folosit concluziile lui Sollier cu privire la memorie, ca sursă de inspirație pentru cartea sa „În căutarea timpului pierdut”.
Henri Paul Hyacinthe Wallon (1879-1962) – Filozof, psiholog, psihiatru, profesor și om politic. Henri Wallon este cunoscut pentru teoriile sale care au explicat dezvoltarea personalității copilului. El a considerat cinci etape de dezvoltare în care se schimbă prevalența inteligenței și afectivitatea.
Françoise Dolto (1908–1988) – Psiholog cu un anumit tip de carismă, datorită simțului umorului și talentului ei, care a revoluționat domeniul psihoterapiei copilului și al mamei.
Janine Chasseguet-Smirgel (1928 – 2006) – Psihanalist, cunoscut pentru revizuirea teoriei lui Sigmund Freud cu privire la idealul ego-ului și conexiunea sa cu narcisismul primar. Versiunea extinsă a teoriei a devenit o critică a ideologiei utopice.
Sursa: www.psychologycorner.com
