100 de cărţi într-un an
În această perioadă în care întâlnirile și discuţiile cu prietenii sunt mult mai rare, mie cititul mi-a dat impresia că stau de vorbă cu un prieten. Că toţi autorii pe care îi citesc îmi vorbesc mie. Și mi-a prins foarte bine. Uneori am stat şi eu de vorbă cu ei punându-le întrebări și imaginându-mi ce mi-ar răspunde sau căutând mai multe răspunsuri pe site-urile sau paginile lor de Facebook sau în conferinţe și interviuri de pe Youtube. Și cred că într-o asemenea perioadă și nu numai, ne-ar prinde bine tuturor astfel de „prieteni virtuali” de la care avem ce învăţa cu adevărat.
În ultimele pagini din ultima carte citită în 2019 (Leul Roșu de Maria Szepes) am dat peste îndemnul „Scrie! Scrie! Scrie!”. Cum era final de decembrie, perioadă în care îmi stabileam obiectivele pentru următorul an, am considerat că ar putea fi un semn pentru mine. Dar ce să scriu? Să scriu o carte când există atâtea cărţi pe care nici eu nu le-am citit încă? Mai bine le citesc. Și mai bine scriu despre ele.
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de mai 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
