Ariel Giarretto: Legătura cu corpul, „locul” în care vindecarea se întâmplă.
Ariel Giarretto este psihoterapeut somatic. În cadrul personalului Institutului Esalen, de-a lungul anilor 90, ea a studiat cu unii dintre cei mai buni profesori de somatică și experți în sexualitate. Este instruită ca bodyworker și este certificată Somatic Sex Educator și Sexological Bodyworker. Formează profesioniști din întreaga lume cum să rezolve simptomele traumei și lucrează cu cupluri și persoane care doresc îmbunătățirea sexuală sau a intimității, precum și cu cei care au suferit abuzuri sexuale, infertilitate, nașteri traumatice sau proceduri medicale invazive.
În perioada 9-12 septembrie, Ariel Giarretto va susține online workshop-ul
Psychologies: Spuneți-ne mai multe despre procesul Full Embodiment. Care sunt beneficiile sale și pentru cine este?
Ariel Giarretto: Îmi place să cred că procesul Full Embodiment (FE) este pentru toată lumea. După mulți ani de observații profesionale și experiență personală, majoritatea oamenilor, inclusiv cei care ajută profesioniștii, sunt deconectați de propriul corp și de propria sexualitate. Ceea ce înseamnă că fie evită să abordeze subiecte sexuale, fie se confruntă ei înșiși cu traume sexuale și riscă să facă rău atunci când propria lor lipsă de conștientizare apare în cadrul sesiunilor. Deci, FE analizează efectele a ceea ce eu numesc „traumă sexuală” – pe care toți o avem într-o anumită măsură, în care profesioniștii sunt încurajați să dezvolte o relație sănătoasă cu propriul corp, în timp ce învață despre unele dintre cele mai recente cercetări și tehnici în tratamentul traumei, în special, pentru lucrul cu traume sau abuzuri sexuale.
După ce m-am format în numeroase abordări psihologice, găsesc legătura cu corpul ca fiind „locul” în care vindecarea de traume se întâmplă în modul cel mai profund și mai de lungă durată. Așa că FE sprijină acest proces esențial: dacă mă simt confortabil să intru în corpul meu, pot să las corpul să-mi vindece traumele – ceea ce înseamnă că are câteva mesaje foarte clare cu privire la ceea ce are nevoie în acest moment în raport cu evenimentele traumatice din trecut. Este nevoie de un nou nivel de ascultare și înțelegere a acestor mesaje subtile. Conștientizarea corpului ne ajută să învățăm să ne reglăm atunci când suntem copleșiți de ceva. Se poate gestiona mai bine durerea cronică, simptomele, emoțiile și reacțiile. De asemenea, corpul nostru este cel care ne oferă semne cu adevărat importante privind siguranța și pericolul.
Corpul este cel care experimentează dragoste și conexiune, care se bucură de muzică, mâncare delicioasă, priveliști și mirosuri frumoase, confortul animalului de companie în poală sau atingerea iubitoare a partenerului. Nu vreau ca nimeni să piardă niciun moment de ceva plăcut! Și vreau, de asemenea, să fiu sigură că cei la care țin pot recunoaște semnele interne de pericol și pot lua măsurile adecvate. Așadar, a te simți confortabil în propriul corp nu numai că ne ajută să ne recuperăm după traumă, ci și previne potențialele viitoare traume și ne sporește plăcerea atunci când lucrurile merg bine.
De ce ne deconectăm de la corp? De ce atât de mulți oameni au traume legate de sexualitatea lor?
A. G.: Rușinea și deconectarea, chiar și dezgustul față de corp și sexualitate s-au întors, evident, cu mii de generații, aprofundate de credințele religioase și culturale. Desigur, este extrem de dificil să lupți împotriva acestei condiționări profund amprentate care atinge chiar și cea mai sexuală persoană.
Foarte puțini oameni cresc fără mesaje negative despre sexul sau genul atribuit (băieții sunt mai buni, fetele trebuie să… să fie adecvate social); anumite părți ale corpului sunt proaste „nu te atinge acolo”, „este murdar sau dezgustător”, și mai ales acum, cu atâta influență a rețelelor sociale care dictează care este forma, dimensiunea și culoarea ideală a corpului. Cheia schimbării generațiilor de condiționare negativă este să îi ajut pe oameni să se împrietenească cu corpul lor și să lupte pentru o conexiune cu corpul lor în condițiile lor, indiferent de ceea ce li s-a făcut sau le-a fost spus. FE ajută oamenii să descopere resurse pozitive în interior, ceea ce înseamnă că putem fi prezenți cu orice este descoperit în interior, putem simți toate părțile noastre fără a fi inundați de mesaje negative, amintiri sau credințe și ne putem bucura pe deplin de conexiunea cu ceilalți.
Este misiunea mea de a ajuta toți oamenii să întruchipeze toate părțile lor cu curiozitate, compasiune și acceptare!
Cum ne putem împrieteni cu propriul nostru corp după ce trecem prin diverse traume? Cum ne putem privi propriul corp cu dragoste și blândețe?
A. G.: Este important ca fiecare persoană să aibă voie să lucreze în ritmul în care se simte cel mai autentic și mai sigur pentru el. Vreau să aud mai întâi că au un interes real să-și schimbe relația cu corpul lor. Apoi descoperim împreună cel mai bun mod de a face asta. De cele mai multe ori frica este ceea ce îi oprește pe oameni să „intre înăuntru”. Dacă trauma a fost trăită în copilărie, de obicei, le este frică să nu fie inundați de amintiri negative, senzații și emoții copleșitoare. Oamenii trebuie să experimenteze în mod direct că ei, ca adulți, au acum mai multe resurse și rezistență pentru a face față disconfortului. Așa că petrecem timp accesând aceste resurse și examinând temerile și experimentând că există mai mult în corpul în prezent decât doar negativul.
Intrarea inițială în experiența corporală este adesea cea mai grea deoarece este firesc să evităm să ne amintim sau să luăm contact cu momentele în care eram în suferință. Așa că primii pași se concentrează pe experiențele pozitive pe care le are corpul, fie că este vorba de ascultarea muzicii, fie de plimbarea în natură, bucurându-se de senzația apei pe piele sau a unui animal de companie în poală. Toate aceste experiențe corporale zilnice pe care mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că le au. Așadar, dacă îi pot ajuta pe oameni să aprecieze aceste experiențe zilnice de plăcere, bucurie, mulțumire și siguranță, atunci este mult mai probabil ca ei să vrea să meargă și mai departe cu întruchiparea chiar și a zonelor înfricoșătoare sau a momentelor înfricoșătoare care dețin amintiri traumatizante. Efectuarea acestei pregătiri face ca intrarea în materialul trecut să fie mult mai puțin intensă. Scopul nu este neapărat să intri în traume trecute, decât dacă face parte din obiectivul general al clientului. Atât de multe schimbări pot apărea prin îmbunătățirea reacției oamenilor la atingere și intimitate în viața lor actuală. Lucrăm la identificarea dorințelor și a dorințelor, oferind o comunicare clară cu partenerii și învățând să primim plăcere sănătoasă și conexiune. Clienții încep să simtă un sentiment de stăpânire și încredere, că au puterea de alegere și o voce – ceea ce este o experiență corectivă profundă a ceea ce au îndurat în copilărie. Aceasta este adevărata libertate – în care trauma își pierde strânsoarea și persoana începe să recunoască ceea ce își dorește și nu își dorește din punct de vedere somatic și emoțional; pot comunica clar și pot avea încredere în capacitatea lor de a gestiona ceea ce iese în interiorul corpului lor.
Fiecare dintre noi are puterea de a vindeca?
A. G.: Desigur, cred că toată lumea are potențialul de a se vindeca, altfel nu aș face ceea ce fac și nu aș preda ceea ce predau. Am mare încredere în capacitatea corpului de a se vindeca. Este mai ales o chestiune de încredere în proces și de „scăpare din calea lor”. Am asistat personal la nenumărate momente în ultimii 30 de ani de schimbări extraordinare – în special cu instrumentele procesului de „Experiență somatică” (SE). SE demonstrează iar și iar modul în care corpul este conceput să se vindece, chiar și din cele mai copleșitoare și devastatoare momente. Desigur, există anumite boli și afecțiuni care depășesc ceea ce corpul nostru este capabil. Pe multe planuri suntem foarte fragili. Dar indiferent dacă oamenii lucrează cu traume din trecut, stres sau boală actuală sau își fac planuri pentru viitor, tratamentul este similar. Implică să înveți să încetinești, să faci referire la interior, să recunoști când ceva este copleșitor și să găsești sprijinul necesar pentru a trece peste traumele care interferează cu siguranța și fericirea din prezent. Vrem ca oamenii să învețe să asculte și să ia decizii din interior.
Cum putem experimenta o mai mare intimitate și conexiune cu noi înșine și cu partenerii noștri?
A. G.: Cel mai mare obstacol e reprezentat adesea de mesajele culturale, sociale și religioase care ne sunt transmise despre corpul și sexualitatea noastră. Vreau să cercetez dorința individuală a fiecărei persoane de a dori să se împrietenească cu corpul său și de a dori să dezvolte mai multă intimitate cu partenerul său, indiferent de ceea ce i s-a spus sau i s-a făcut. Așa că mai întâi începem cu acordul lor clar, „da, asta mă interesează”. Găsim cea mai blândă, mai lentă și mai respectuoasă modalitate de a începe această explorare. Acest lucru trebuie să fie personalizat pentru fiecare persoană și este nevoie de puțină creativitate și răbdare din partea terapeutului. Explorăm somatic lucrurile simple pe care le experimentează în viața de zi cu zi — senzația de soare sau de vânt pe piele, senzația de apă, ce se întâmplă în corp când ascultă muzică frumoasă… acestea sunt modalități sigure de a experimenta corpul în mod plăcut. Am putea muta conștientizarea în părți ale corpului care sunt apreciate, de exemplu zone ale corpului pe care le place să le atingă sau să fie atinse, de exemplu, picioarele dacă persoanei îi place să meargă, mâinile dacă îi plac proiectele creative, mintea dacă îi place ca aceasta să fie stimulată. Din nou, construirea încrederii că nu totul în interior este rău sau înfricoșător. Apoi ne apropiem încet de zonele care ar putea avea mai multă încărcătură traumatică, cum ar fi zona pelviană sau zonele care dețin memorie traumatică. Aici s-ar putea să observăm emoția, dar schimbăm conștientizarea către senzații. Lucrul cu senzația este important, pentru că vreau să scot asocierea „sex” din această zonă – pot experimenta, de exemplu, zona pelviană, la nivel de căldură, furnicături și pulsații. Oamenii pot schimba relația și asocierile pe care le au cu zona respectivă. În plus, este nivelul de senzație în care este cea mai mare plăcere. Când cineva experimentează lucruri noi în aceste domenii, începe să simtă mai multă încredere că se poate conecta cu corpul său fără a fi copleșit de amintiri traumatizante. Desigur, este mult mai complex decât ceea ce pot descrie aici, dar ideea este de a dezvolta o nouă relație cu corpul, de a lucra direct cu materialul traumatic care apare și de a-i ajuta să învețe noi abilități în viața prezentă care lipsea când erau copii vulnerabili.
Cum putem sprijini cuplul atunci când există incompatibilități sexuale?
A. G.: De multe ori, când există incompatibilități sexuale, este adesea o problemă de intimitate pierdută. Oamenii care sunt împreună de ceva vreme devin adesea leneși și nu depun eforturi pentru a menține relația și sexualitatea vie. Legătura sexuală devine veche, plictisitoare, de rutină, iar oamenii își pierd interesul și încep să se închidă unul față de celălalt. Acest lucru creează resentimente, vinovăție și multă separare emoțională. Copiii, cerințele de la locul de muncă și stresul sunt unul dintre cei mai mari ucigași ai interesului sexual.
Oamenii se bazează adesea prea mult pe celălalt pentru a iniția, unde, de fapt, fiecare individ are o anumită responsabilitate de a-și trezi și pregăti propriul corp pentru conexiunea sexuală și intimă. Lucrurile, pur și simplu, nu se întâmplă spontan, așa cum s-au întâmplat la început sau așa cum se întâmplă în filme. Este nevoie de timp, muncă și intenție și, uneori, ceva planificare, cum ar fi nopți de întâlnire sau vacanțe împreună, pentru a realiza în mod activ o conexiune sexuală. Ei trebuie să facă din intimitatea sexuală o prioritate și, de multe ori, acest lucru nu se întâmplă. Pentru că necesită efort, de multe ori devine mai ușor doar să te uiți la televizor sau să citești o carte. Când a existat o traumă sexuală în trecut, supraviețuitorul are și mai multe obstacole în calea intimității, iar celălalt partener se simte adesea respins și, în cele din urmă, ofensat.
Adesea trebuie să mă concentrez asupra supraviețuitorului pentru a-l ajuta să dezvolte conexiunea cu corpul său separat de partener, înainte de a exista sexualitate, și apoi să ne îndreptăm încet spre intimitatea dintre cei doi. Din nou, vreau ca supraviețuitorul să-și găsească propria sa sexualitate, dorința și nevoia de intimitate în ritmul său. Acest lucru este adesea distrus atunci când există o traumă sexuală din copilărie – dar sub traumă există, de obicei, dorința reală de apropiere și conexiune – aceasta are nevoie doar de timp și răbdare pentru a apărea.
Dacă pot stabili mai întâi apropierea în relațiile de cuplu, de multe ori va ajunge și sexualitatea. Înseamnă să facem lucruri împreună, să purtăm conversații semnificative, în special despre dorințe, plăceri și antipatii, să plecăm în vacanțe și să învățăm ceva nou împreună. Uneori, există resentimente pe termen lung care s-au format de ambele părți care trebuie înțelese și spuse într-un mod care să nu creeze mai multă defensivă. De asemenea, este important să descoperiți dorința fiecărei persoane de a se schimba și propria dorință de a face tot ce este necesar pentru a găsi și a crea mai multă intimitate în relația lor.
Lucrul cu cuplurile este un proces cu două straturi care implică dezvoltarea unei relații cu propriul corp – descoperirea a ceea ce se simte bine și apoi posibilitatea de a comunica asta cu partenerul. Desigur, se pune accent pe lucrul cu orice material traumatic apare.
Ce sfaturi le-ați da cititorilor noștri – psihologi, terapeuți și multe persoane interesate de dezvoltarea personală – pentru a sprijini vindecarea?
A. G.: Consider că este esențial ca oamenii care lucrează cu ceilalți să-și facă propria vindecare, în special în ceea ce privește relația cu corpul lor și să facă tot ce este necesar pentru a se simți confortabil să vorbească despre problemele sexuale. Participați la un workshop, citiți despre sex – orice vă aduce mai multă ușurință. Terapeuții trebuie să-și examineze părtinirile, astfel încât, dacă cineva vine în biroul tău, poate cu o practică sau o orientare sexuală diferită de a ta, să poți sta, să poți ține un spațiu empatic și să știi când să te adresezi. De asemenea, simt că este esențial ca noi, ca terapeuți, să prezentăm mai întâi cu inimile noastre, cu ființa umană din noi, cu sinele nostru autentic. Supraviețuitorii traumei au fost manipulați, mințiți, nu au fost înțeleși cu adevărat. Majoritatea clienților își doresc doar să se simtă văzuți, îngrijiți și auziți profund de o persoană prezentă. Confortul și siguranța în relația terapeutică este adesea ceea ce este cel mai important, chiar și dincolo de tehnicile noastre. Desigur, este esențial să păstrăm limite bune, dar este atât de important să ne arătăm ca o ființă umană autentică și mai puțin într-un „rol” de terapeut.
