Autismul

Autism = Pierderea contactului cu lumea exterioara printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea schizofreniei.

Autism infantil = Autism ce exista de la nastere sau incepe in cursul primelor treizeci de luni de viata. Raspunsurile la stimulii auditivi si, uneori, la cei vizuali, sunt anormale si survin de obicei grave dificultati de intelegere a limbajului vorbit. Vorbirea se caractezieaza prin ecolalie (repetarea in mod sistematic a ultimelor cuvinte auzite), inversarea pronumelor, imaturitatea structurilor gramaticale si incapacitatea folosirii termenilor abstracti. Nivelul de inteligenta variaza de la intarziere importanta la normal sau chiar peste normal.

Sinonime: psihoza infantila, sindromul Kanner.

Ambele definitii: Dictionar medical, Editura CERES, 1997

In articolul sau din Dictionarul de psihologie aparut la editura Babel in 1997, Prof. Univ. Dr. Emil Verza de la Universitatea din Bucuresti il citeaza pe psihiatrul elvetian Eugen Bleuler care, in 1911 a introdus termenul de autism si care il definea ca „detasare de realitate insotita de predominanta vietii interioare„. De asemenea, face o asociere intre autism si introversiunea descrisa de un alt celebru psihiatru elvetian, Carl Gustav Jung.

Autismul nu este o boala in sine ci o manifestare, un tip de comportament care insoteste o anumita conditie psihica.

Astfel, Prof. Univ. Dr. Emil Verza puncteaza:
-autismul asociat schizofreniei, excesiv si discordant, caractareziat printr-un izolationism total;
-autismul copiilor mici datorat incoerentei cunoasterii de sine;
-autismul persoanelor varstnice, provocat de marginalizare, de insecuritate si de incapacitatea de a se adapta si a comunica cu generatiile mai tinere.

In mediul extramedical, cand vorbim despre autism, ne referim de obicei la autismul copilului mic denumit, in 1943, de catre psihiatrul american Leon Kanner “autismul infantil timpuriu”.

Teoria lui Kanner s-a completat in anul urmator cu cea a psihiatrului vienez Hans Asperger care a descoperit cateva cazuri de copii autisti deosebit de inteligenti, dar care isi concentrau intreaga atentie si inteligenta in domenii restranse, devenite obsesii. Asperger a urmarit un astfel de caz pana la maturitate. Pacientul sau, Fritz V., a devenit profesor de astronomie si, intre altele, a reusit sa corecteze o eroare intr-o teorie a lui Newton, eroare pe care o remarcase inca din copilarie. O alta pacienta al lui Asperger a fost Elfriede Jelinek, scriitoarea austrica ce avea sa primeasca, in 2004, Premiul Nobel pentru literatura. (De altfel, Elfriede nu a putut sa-si primeasca personal distinctia, pentru ca nu s-a simtit in stare sa faca fata ceremoniei.)

Astazi, tulburarile din spectrul autismului sunt grupate astfel:

Autismul – tulburare neurologica ce se caracterizeaza prin dificultati de invatare, probleme de vorbire si dificultati de relationare, comunicare si interactiune sociala.

Tulburarea de dezvoltare pervaziva (PDD) – termen folosit pentru descrierea copiilor ce prezinta unele trasaturi ale autismului dar in cazul carora problemele de comunicare si relationare sunt mai putin severe.

Sindromul Asperger – descrie un grup de copii ce prezinta unele trasaturi ale autismului, dar sunt extrem de dotati in unele domenii ale cunoasterii.

Tulburarile de atentie (ADD – Attention Deficit Disorder) denumesc o tulburare foarte diferita, care in majoritatea cazurilor nu are puncte comune cu autismul. Totusi, unii medici sunt de parere ca tratamentele alternative utilizate pentru tulburarile din spectrul autismului pot ajuta si copiii cu tulburari de atentie (sau hiperactivitate).

Simptome si manifestari

Exista o mare diversitate de manifestari, in functie de personalitatea copilului dar si de gravitatea si cauzele afectiunii. Chiar daca nu se manifesta in mod obligatoriu si simultan, sunt anumite aspecte comportamentale care pot conduce catre diagnosticul de autism:
-copilul de cateva luni nu arata lucruri cu degetul;
-nu spune niciun cuvant pana la 16 luni;
-nu combina doua cuvinte pana la 2 ani;
-nu reactioneaza cand este chemat pe nume;
-evita contactul vizual;
-nu are abilitatea de a se juca cu o jucarie;
-se ataseaza in mod inexplicabil de o anumita jucarie sau un anumit obiect;
-are tendinta excesiva de a alinia, de a aranja intr-un anumit mod simplu jucariile sau alte obiecte;
-nu zambeste, nu are o mimica adecvata situatiei;
-reactioneaza inadecvat si discordant cu stimulii: fie ramane indiferent, fie reactioneaza foarte intens la stimuli minori;
-utilizeaza un ton si un ritm anormal cand se exprima;
-uneori, repeta ultimele cuvinte auzite, desprinse din context;
-face miscari repetitive (leganare, rasucirea mainilor etc.);
-poate fi hiperactiv;
-isi concentreaza atentia asupra unor detalii, cum ar fi o roata care se invarteste;
-adopta anumite rutine si ritualuri;
-in colectivitate, prefera sa fie lasat singur, retras fata de ceilalti copii si evita contactul fizic;
dispune uneori de aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu – de exemplu, in muzica sau matematica. Aproximativ 50% din savanti sufera de autism, in timp ce 5 – 10% din autisti dau dovada de geniu intr-un anumit domeniu. Acestia sunt copiii Asperger.