Care este cea mai puternică și mai dureroasă formă de autosabotare?

Cea mai puternică formă de autosabotare este atunci când în interiorul nostru am închis ușa posibilităților, când ne învârtim în cerc și nu reușim să ajungem la împlinire, când totul din ceea ce facem ne produce un gust amar, un dezgust și nu reușim să ieșim din modul automat în care acționăm, pentru a putea observa cum am ajuns să fim în această etapă.

E ca și cum am merge pe un drum, dar nu știm de ce călătorim pe acel drum…

E ca și cum nu am ales nimic din ce ni se întâmplă…

Și da, în această etapă, practic nu alegem noi pentru noi. Pentru că acționăm în mod inconștient și ne autosabotăm…

Nu știm ce ne-ar putea face împliniți, fericiți și nici nu facem eforturi ca să ne explorăm lumea interioară și cea exterioară ca să ne găsim un sens în viață, ca să alegem o cale și să mergem în mod conștient pe ea. Ceea ce ne menține într-un tipar autosabotor este exact faptul că suntem atât de ocupați, într-un mod automat, încât nu reușim să spunem STOP, să recunoaștem că avem nevoie de o pauză pentru ca să reflectăm la noi, la viața noastră, la ceea ce ne dorim…

Dacă nu acționăm pentru a înțelege și a depăși cauzele acestor stări, rămânem blocați într-un cerc vicios de tristețe și neputință. Totuși atunci când ne simțim rău, de multe ori nu vrem să facem eforturi esențiale pentru a schimba situația, iar emoțiile negative se pot acumula și pot duce la anxietate, depresie sau alte probleme psihologice. În plus, inacțiunea poate duce la izolare socială, creând un cerc vicios care ne menține captivi în propria noastră durere.

Și totuși de ce rămânem în această zonă?

1. Pentru că alegem să acționăm așa cum ne-au învățat cei din jurul nostru. Punem pe primul loc așteptările lor de la noi, decât ceea ce ne dorim noi, de la noi… Învățăturile primite de la părinți, de la societate și din exterior pot fi atât benefice, cât și dăunătoare, și pot contribui la autosabotarea noastră, adică la auto-distrugerea sau împiedicarea atingerii potențialului nostru real.

Încă de la o vârstă fragedă, învățăm tot ce ceilalți consideră util pentru ca să navigăm prin lume și să devenim membri productivi ai societății. Cu toate acestea, aceste învățături pot deveni limitative dacă nu sunt aliniate cu potențialul nostru, cu resursele noastre interioare și cu dorințele noastre. Dacă încă de mici ceilalți au considerat că „ei știu mai bine”, e cumva clar că noi am dezvoltat acest tipar autosabotor că „ceilalți știu mai bine” și acum ca și adulți considerăm că doar ei ne pot conduce spre succes.

Adevărul este că ei nu au nicio idee despre ce înseamnă succesul pentru noi. Cultura, normele sociale și așteptările comunității pot dicta ce considerăm a fi succes și ce considerăm a fi eșec. Dacă învățăm că succesul înseamnă să obținem o anumită poziție sau să atingem anumite standarde, putem fi tentați să urmăm aceste obiective fără să ne întrebăm cu adevărat dacă acestea ne reprezintă cu adevărat. Ne putem autosabota dorind să ne încadrăm în tiparele prestabilite, chiar dacă ele nu reflectă cu adevărat cine suntem și ce ne face fericiți.

2. Pentru că nu ne permitem să visăm și să aflăm ce ne dorim cu adevărat. Odată cu trecerea timpului și responsabilitățile care ne înconjoară, visurile noastre de copilărie par să se estompeze, fiind înlocuite de nevoia de a face față realității cotidiene. Cu toate acestea, este esențial să ne reamintim importanța visurilor și aspirațiilor noastre.

Visurile noastre reprezintă acele obiective, dorințe și aspirații care ne pot aduce satisfacție profundă și fericire autentică. Ele ne pot conduce să ne depășim limitele, să ne provocăm și să ne creștem potențialul. Evitarea visării, conectării cu noi, lasă un gol în inima noastră și poate duce la o stare de neîmplinire, frustrare profundă, la regrete și dezamăgire.

3. Pentru că deseori ne subestimăm și ne dăm puțină importanță. Unul dintre motivele pentru care ne subestimăm este că ne comparăm în mod constant cu alții. Tendința de a ne compara realizările, aspectul, relațiile și succesul cu ceilalți poate duce la o imagine distorsionată a sinelui nostru. Uităm adesea că fiecare persoană are un traseu unic și că ceea ce poate fi important pentru noi poate să nu fie important pentru altcineva și invers.

Nu putem să ne găsim un sens în viață dacă ne comparăm cu alții, ci doar prin explorarea profundă a intereselor și valorilor personale. Mai mult decât atât, societatea modernă impune adesea standarde înaltele de succes și perfecțiune. În această cursă a obiectivelor nerealiste, ne uităm la greșeli ca la eșecuri și ignorăm succesele mărunte pe care le obținem în fiecare zi. Aprecierile pentru micile reușite pot fi la fel de importante ca și atingerea marilor obiective, deoarece ele contribuie la un sentiment de satisfacție și împlinire.

Descoperirea sensului în viață necesită uneori explorarea și acceptarea sinelui nostru așa cum suntem, cu toate imperfecțiunile noastre. Este important să ne permitem să greșim și să învățăm din aceste experiențe. Auto-înțelegerea și auto-acceptarea pot crea o bază solidă pentru găsirea unui sens mai adânc și pentru a ne da importanță în viață.

4. Pentru că ne simțim descurajați și punem la îndoială capacitatea de a ne transforma viața în bine. Astfel de gânduri pot apărea din cauza eșecurilor anterioare, din cauza regretelor, dezamăgirilor și a provocărilor majore sau a lipsei de susținere din partea celor din jur. Unul dintre principalii factori care ne împiedică să credem că ne putem transforma viața este frica de necunoscut. În general, oamenii sunt înclinați să rămână în zona lor de confort, chiar dacă aceasta nu le aduce fericirea și împlinirea dorită. A face schimbări în viață presupune să ieșim din tiparele obișnuite și să ne confruntăm cu incertitudini și riscuri.

Un prim pas important pentru a ieși din acest tipar autosabotor este să ne acordăm timp pentru ca să ne întorcem privirea spre noi și să ne dăm voi să observăm:

• Ce ne-ar putea aduce împlinire și fericire în acest moment?
• Care sunt visurile și idealurile noastre?

Avem nevoie să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim! De asemenea, este esențial să căutăm ajutor de specialitate, cum ar fi un terapeut sau un coach care poate să ajute să intrăm într-un proces în care să ne focusăm pe noi, pe dorințele noastre și să începem să ne punem pe primul loc în viața noastră.