Ce presupune dependenţa emoţională?
Asemenea dependenţelor de substanţe precum cafeaua, drogurile, alcoolul, există şi dependenţa de tip emoţional. Aceasta se întâlneşte cel mai des în relaţiile parteneriale de cuplu şi este un indicator al relaţiilor defectuoase. Aceasta se referă în principal la investirea partenerului cu un rol exacerbat şi subaprecierea sinelui. O relaţie sănătoasă de cuplu presupune respect, comunicare şi completitudine.
Cu siguranţă partenerii vor fi tot timpul diferiţi, precum interesele acestora, de asemenea, însă este vitală o completare în cuplu, pentru buna funcţionare. Dependenţa emoţională reprezintă o nevoie de a ţine partenerul aproape, în relaţie, fără ca acest lucru să mai implice sentimente reale de dragoste.
Dragostea dependentă se manifestă prin caracterul său obsesional, sentimentul imposibilităţii de control şi incapacitatea întreruperii relaţiei indiferent de natura acesteia (violenţă fizică sau psihologică).
9½ Weeks (Nouă săptămâni jumătate 1986)
O frumoasă și tânără femeie întâlnește un bărbat atrăgător și misterios. Se simte atrasă inexorabil spre acesta și acceptă începerea unei relații pasionale în care interacțiunea celor doi devine din ce în ce mai sexualizată și mai „diversificată”, jocurile erotice fiind cam singurul aspect în care cei doi se exprimă pe deplin, în rest fiecare trăindu-și viața sa, departe de universul personal al celuilalt. Când ea ajunge să doarmă într-o zi, din întâmplare, și la el acasă, îi scotocește nițel prin lucruri, suficient cât să descopere niște fotografii cu o altă tânără și frumoasă femeie de care el o întreabă furios și în cele din urmă o forțează să recunoască că i-a încălcat interdicția, pedepsind-o apoi cu o adevărată „decădere” din delicatele „joculețe” care capătă aspecte mai aspre și merg chiar spre sadism și dominare.
Cu chipul rivalei în minte, eroina noastră simte cum șarpele îndoielii că a aflat pe Alesul Inimii i se strecoară din ce în ce mai insistent în suflet, afectându-i dedicația cu care se supusese tuturor dorințelor Lui până în acel moment și disponibilitatea totală pe care o avusese până atunci, parte „firească” a ideii de Iubire începe să dea rateuri, solicitările lui de a se „umili” și de a-i demonstra că este dispusă să renunțe la tot pentru el și să accepte orice începând să capete un aspect din ce în ce mai agresiv de refuz, transformându-se curând într-un adevărat opoziționism, determinându-l pe El să închidă relația doar după nouă săptămâni și jumătate, lăsându-ne sufletul pustiit și bântuit de întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă Ea ar fi rămas fidelă Ideii de Iubire și l-ar fi ascultat și adorat ca pe un Zeu?
A fost ceea ce au trăit o adevărată Poveste de Iubire?
Bun, deci mai era ceva important legat de traseul „experimentării excitației” și care nu este foarte bine înțeles. Așa cum se vede și în 9 săptămâni jumate, femeia la început este foarte încântată că poate furniza bărbatului plăcere.
Este de fapt singura ei putere pe care o și percepe ca o putere. Însă nu știe că de fapt bărbatul va ajunge să se plictisească foarte curând, prin natura fiziologiei și psihologiei umane. Și va duce totul spre noi forme de excitație, din ce în ce mai mentalizate, mai kinky. Dar acesta este doar un aspect… Bărbatul de fapt dintotdeauna a urât femeia. Tocmai pentru că realizează că de fapt plăcerea lui depinde de voința altuia și asta îl face dependent și practic nu mai are control. Așa cum spunea Madonna: „Poor is the man whos pleasure depends on the permission of another”…
Deci foarte curând plăcerea bărbatului care alimentează și senzația de putere a femeii devine fix motivul pentru care cei doi vor fi în război, pentru o dominare și un control total. Fiecare cu „armele” sale. Și asta transformă relația în una de putere, în care cei doi sunt și agățați unul de altul și se și urăsc reciproc pentru că într-o formă depind de celălalt. Deci oricum, în mod clar, așa cum este cazul și în 9 săptămâni sau Newness sau în orice situație în care evenimentele merg încă de la început spre experimentarea „excitației” este foarte clar că avem de-a face cu orice altceva decât sentimente. Sunt diverse nevoi. Și dintr-o parte și din alta. Catalogarea imediată drept „poveste de dragoste”, în locul acceptării realității, care de altfel este clară ambilor și încă foarte repede, mai ales fetei „exploatate”, face ca situația toxică să poată continua. Și în loc ca măcar fata să își vadă de drum, se ambiționează la „servit” și „demonstrat”.
Și lui și ei. Căci până la un punct bărbatul este avantajat. Problema lui apare doar când nu mai poate scăpa de „marea iubire” care stă agățată de el ca râia.
