Claudia Tirila: sofrologia, o cale eficientă de a ne recăpăta echilibrul și armonia
De vorbă cu Claudia Tirila despre sofrologie, o metodă terapeutică mai puțin cunoscută în România.
Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?
Claudia Tirila: Totul a început în școala generală, când profesoara de chimie, o persoană cu multă pedagogie, mi-a transmis dragostea pentru chimie și misterele ei…Așa că, un parcurs clasic s-a profilat la orizont, cu o specializare chimie-biologie la liceu și una de chimie-fizică la universitate.
Faptul că în școala generală, ajutasem o colegă la teme de matematică, mi-a permis să îmi descopăr pasiunea pentru a transmite cunoștințe, la rândul meu. Fără să ezit, am dorit sa devin profesor.
Lucrul cu copiii și adolescenții, timp de 5 ani, mi-a conferit oportunitatea de a înțelege unicitatea fiecărui copil, a fiecărui adolescent, cu întrebările specifice, cu visele și temerile inerente fiecărei etape de dezvoltare spre adolescență, și apoi spre vârsta adultă.
Viața m-a adus pe meleagurile Franței, unde timp de mai bine de 15 ani, am lucrat ca educator specializat. Acompanierea persoanelor cu dizabilități a fost o experiență minunată, în care am fost adesea fascinată și emoționată de delicatețea, de sensibilitatea și empatia acestor persoane…
O epuizare profesională traită în anul 2015, m-a condus să realizez că pentru a avea grijă de cei din jurul meu, trebuie în primul rând, să am mai multă grijă de mine. De fapt, acest „burn-out” îl privesc acum ca pe o oportunitate ce am sesizat-o.
Dorința de a mă cunoaște mai bine și de a înțelege ființa umană în toată profunzimea ei, mi-au permis să descopăr sofrologia. Această tehnică psiho-corporală m-a ajutat să-mi armonizez mintea, corpul și sufletul.
Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?
Claudia Tirila: Cred că una dintre cele mai importante provocări este de a găsi un echilbru între viața personală și cea profesională. Din fericire, în zilele noastre avem o paletă de oportunități. Grație multitudinii de tehnici de dezvoltare personală, fiecare poate alege pe aceea care îi „vorbește”.
Din punctul de vedre al sofrologului, prin practicarea regulată, sofrologia devine un drum spre autocunoaștere, dar și spre echilibru interior.
Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?
Claudia Tirila: În primul rând am înțeles că pentru a fi cât mai obiectivă cu clienții, cel mai important este să îi ascult cu atenție, să îi las să se exprime fără să interferez cu valorile personale.
Un sofrolog are nevoie să cultive postura profesională și prin discuțiile cu alți colegi. Participarea la întâlniri de super-vizare, schimburi de experiență, formarea continuă, mă ajută să rămân obiectivă, oricare ar fi problematica pe care o are un client.
Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?
Claudia Tirila: Pentru mine, „reușita” constă în a vedea cum persoana care vine cu o problemă, să spunem, de stres acut la muncă, reușește grație tehnicilor de sofrologie, să învețe cum să gestioneze mai bine stresul, să se relaxeze și să se privească diferit, cu mai multă blândețe, cu mai multă îngăduință. Important este ca persoana să se simtă liberă, să vină cu încredere și cu dorința de a progresa.
Tehnicile utilizate în sofrologie sunt bazate pe: respirație, relaxare dinamică și vizualizare pozitivă.
Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?
Claudia Tirila: Este evident că practic exercițiile de relaxare dinamică, respirație și vizualizare pozitivă, zilnic. Câteodată, iau o ședință cu persoana care m-a inițiat, și care acum îmi este colegă. De asemenea grădinăritul și plimbările la mare, mă ajută să îmi mențin echilibrul, dar și obiectivitatea.
Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?
Claudia Tirila: Primul sfat este să încerce această tehnică pe durata a câtorva luni, în scopul de a verifica dacă îi corespunde și dacă „se imaginează” acompaniind la rândul său alte persoane.
Ca sofrolog, transmit metoda, iar persoana acompaniată este „actor” și participă pe deplin la ceea ce îi propun. Dacă o persoană „simte” că i se potrivește ca o mănușă și din acest punct de vedere, atunci este pe drumul cel bun și se va simți legitimă în fața clienților.
Al doilea sfat este să găsescă o școală serioasă, iar cursurile să le efectueze pe durata de un an, pentru a continua practica alături de ceilalți colegi.
Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?
Claudia Tirila: Sunt de părere că fiecăruia îi corespunde ceva anume: lecturi și e-learning pentru autodidacți. Cursuri, conferințe și seminarii, pentru cei ce au nevoie de un cadru stimulant și de interacțiuni.
Totul depinde de personalitatea fiecăruia și de resursele interioare.
Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?
Claudia Tirila: După școala de un an, m-am specializat în domeniul sofrologiei pentru acompanierea copiilor și adolescenților, pentru gestionarea stresului și prevenirea epuizării profesionale.
Următoarea specializare o voi începe chiar în această lună și este legată de ameliorarea calității somnului. Intenționez să adaug la competențele actuale și coerența cardiacă, deci mă voi forma în continuare.
În același timp, sunt în contact cu fostele colege și discutăm împreună o dată pe lună. Și fără să neglijez participarea la seminarii, simpozioane și rețelele sociale.
Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?
Claudia Tirila: Bineînțeles, am aproape în fiecare zi câte o surpriză, pentru că munca relațională, necesită în permanență o chestionare a practicii, o adaptabilitate continuă la persoana din fața mea.
Un exemplu recent, într-o sedință am propus un exercițiu de relaxare ce se numește: „mâinile ca niște gheare de pisică”. În timpul școlii nu m-am chestionat asupra titlului. Însă, una din cliente, a ridicat o sprânceană auzind numele exercițiului. Am reflectat, și mi-am pus întrebarea dacă nu cumva, titlul a deranjat-o. Următoarea ședință am verificat ipoteza și mi-a confirmat că termenul este dur pentru ea, într-o sedință cu vocație de „welness”. Am luat decizia de a prezenta exercițiul având alt titlu : „mâinile ca lăbuțele de pisică”. Sună diferit, mult mai blând, deci am luam în considerare clienta, ceea ce resimte…cu atât mai mult cu cât, acest exercițiu are ca scop de a aduce spre sine liniștea, serenitatea.
Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?
Claudia Tirila: Zâmbetul lor, după momentul de relaxare, când îi aud: „Claudia, nu vă imaginați cât de bine m-am relaxat. Am o stare de pace interioară formidabilă”…
De asemenea, încrederea pe care un client o dezvoltă pas cu pas în propria persoană, mă face să mă simt utilă.
Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?
Claudia Tirila: Până acum nu am avut nici un client sceptic, pentru că fiecare este liber de a alege și nu vine din obligație. În general testează o sedință, iar cei care doresc să continue, sunt cei cărora sofrologia le corespunde.
Din punctul meu de vedere, scepticismul poate fi cauzat fie din faptul că metoda nu îi „vorbește” clientului. Eu ca sofrolog, doresc ca persoana să fie complet liberă de a alege ceea ce i se potrivește ca tehnică de dezvoltare personală, altfel nu se va implica suficient și nu va observa o tranformare interioară.
Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?
Claudia Tirila: Sper din suflet ca sofrologia să fie din ce în ce mai mult cunoscută și în România. De asemenea sper ca părinții să realizeze faptul că schimbările din societatea actuală pot perturba foarte mult copiii, adolescenții de astăzi. În prezent, atât pentru cei în formare, cât și pentru părinți, anxietatea și stresul cotidian îi pot afecta insiduos.
Îi sfatuiesc să le ofere posibilitatea de a practica sofrologia pentru ca încrederea în ei să nu depindă de câți prieteni au pe rețelele de socializare sau de standardele fluctuante ale societății…
Să le ofere posibilitatea de a descoperi potențialul care există în fiecare, astfel încât să crească armonios și să se bucure de viață cu mai multă serenitate.
Într-o lume în care suntem adesea copleșiți de stres și anxietate, sofrologia oferă alături de alte metode, desigur, un refugiu, o „cale” eficientă de a ne recăpăta echilibrul și armonia.
Cu drag și serenitate,
Claudia Tirila
Sofrolog – O2 sofro-serenitate