Cristina Băluță: acceptarea nu înseamnă să fii pasiv sau să îți abandonezi obiectivele

Toate instrumentele și tehnicile pe care le propun au fost testate de mine personal, pentru că îmi place să vorbesc din experiență, nu doar „din cărți”. În plus, este foarte important pentru mine, ca psiholog, să ofer un cadru validat științific. Instrumentele și abordările pe care le folosesc sunt întotdeauna fundamentate pe cercetări și studii, ceea ce îmi permite să le prezint cu încredere și să ofer clientului un sentiment de siguranță.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Cristina Băluță: Când am venit în Franța, acum mai bine de 10 ani, am început să observ în jurul meu persoane care s-au lovit de șocul cultural puternic al unei țări diferite decât cea în care trăiseră toată viața, simțeau frici și nu reușeau să își stabilească relații de încredere. Munca în medii de lucru toxice care le sufocau orice fărâmă de stimă de sine și de creativitate, s-a transformat în anxietate constantă. Nimic nu părea că mai poate fi făcut.

Mai grav, părea că nimeni nu îi înțelege și se criticau zilnic că nu fac destul, deși dăduseră dovadă de atâta curaj prin saltul de a veni într-o țară străină în care deja își găsiră job, își făcuseră prieteni și mergeau pe calea către o carieră răsunătoare.

Lucrând cu oameni care aveau nevoie disperată de sprijin și de o mai bună înțelegere de sine, am descoperit cât de profundă poate fi schimbarea. Terapia are puterea de a transforma vieți, iar procesul de autocunoaștere poate schimba profund felul în care gândești și te raportezi la lume.

Am vrut să dau mai departe și celorlalți oameni cu care interacționăm și care aveau nevoie disperată de un sprijin din învătămintele și experiența mea. Așa că am demarat o reconversie în psihologie organizațională și ulterior am adaugat în tolba de instrumente coachingul NLP.

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Cristina Băluță: Din experiența mea, cea mai mare provocare pe care o remarc la oamenii care vin la mine în cabinet este legată de limitările auto-impuse, în special de tendința de a se concentra pe lucruri pe care nu le pot controla.

Adesea, oamenii își consumă energia și atenția pe factori externi sau situații asupra cărora nu au nicio putere directă de a interveni. Această atitudine generează frustrare, epuizare și, în cele din urmă, un sentiment de nefericire. Întrebarea esențială pe care ar trebui să și-o pună este: Lucrul pe care vreau să-l schimb sau care mă frustrează se află în puterea mea de a-l influența?

Dacă răspunsul este da, atunci următorul pas firesc este să identifice ce acțiuni concrete pot fi întreprinse pentru a produce o schimbare reală. În schimb, dacă răspunsul este nu, este crucial să-și mute atenția către elementele asupra cărora pot avea un impact, să-și canalizeze energia într-un mod constructiv și să accepte cu înțelepciune ceea ce nu poate fi schimbat.

Această schimbare de perspectivă nu este ușoară, dar este esențială pentru a evita risipa de resurse emoționale și mentale pe „drumuri închise”. În cele din urmă, dezvoltarea constă în a învăța să recunoști limitele influenței tale și să acționezi cu determinare acolo unde poți face diferența.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Cristina Băluță: Obiectivitatea și imparțialitatea sunt, în opinia mea, concepte ideale, dar imposibil de atins 100%. De ce? Pentru că, înainte de a fi psihologi sau terapeuți, suntem și noi ființe umane, cu propriile experiențe, emoții și filtre prin care percepem lumea. Chiar și cu cele mai bune intenții, a fi complet obiectiv este imposibil. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu mă străduiesc să fiu cât mai obiectivă și imparțială în lucrul cu clienții mei – ba dimpotrivă, consider acest efort un aspect esențial al profesiei noastre.

Anii de terapie personală pe care i-am parcurs m-au ajutat să-mi înțeleg punctele sensibile și să îmi identific triggerii personali. Această auto-cunoaștere îmi permite, atunci când un client vine cu o situație care poate oglindi o experiență proprie, să păstrez distanța necesară între ceea ce simt eu (sau ceea ce am trăit și experimentat în trecut) și ceea ce trăiește clientul. Aceasta nu înseamnă că îmi reprim emoțiile sau le ignor, ci că le recunosc și le separ de procesul terapeutic, pentru a mă putea concentra exclusiv pe nevoile și perspectiva clientului.

Mai mult, unii clienți aleg să lucreze cu mine tocmai pentru că au citit despre povestea mea personală – experiența mea de expatriere sau munca în organizații internaționale. Ei caută un insight bazat pe experiența mea subiectivă, iar în astfel de cazuri mă străduiesc să ofer sprijin, păstrând totuși un echilibru între autenticitatea personală și profesionalismul terapeutic.

În plus, sunt într-un proces continuu de supervizare profesională, ceea ce îmi oferă posibilitatea de a consulta o perspectivă externă atunci când mă confrunt cu dubii sau neclarități. Supervizarea este o resursă valoroasă pentru a verifica propriile percepții, pentru a mă asigura că nu îmi transfer propriile experiențe asupra clienților și pentru a mă dezvolta constant ca profesionist.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Cristina Băluță: Da, consider că succesul proceselor de consiliere psihologică sau coaching este rezultatul unei combinații între tehnici eficiente și o abordare integrativă. Sunt o adeptă a diversității, atât în viața personală (fie că este vorba despre diversitate culturală sau de experiențe), cât și în cea profesională.

În munca mea, folosesc tehnici din mai multe orientări: terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia prin acceptare și angajament (ACT), abordări psiho-somatice, coaching NLP și metode din psihologia organizațională. În același timp, pentru conceptualizarea unor ipoteze de lucru sau pentru o înțelegere mai profundă a dinamicii clientului, mă inspir din abordările psiho-dinamice și, uneori, chiar din psihanaliză.

Cred cu tărie că aceste orientări teoretice nu sunt neapărat în conflict, ci dimpotrivă, se pot completa armonios. Aleg tehnicile sau abordările în funcție de specificul problematicii aduse de client, de deschiderea acestuia către un anumit tip de intervenție și de compatibilitatea metodei cu nevoile lui. Această flexibilitate îmi oferă posibilitatea de a personaliza procesul terapeutic sau de coaching, ceea ce adesea duce la o progresie mai rapidă și mai eficientă.

Această adaptabilitate nu doar scurtează durata procesului terapeutic sau de coaching, ci și îl face mult mai relevant și valoros pentru client. În esență, abordarea integrativă pe care o practic este fundamentul reușitelor mele profesionale și a impactului pe care îl am în viețile clienților.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Cristina Băluță: Pentru a gestiona stresul sau emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții, mă bazez pe o combinație de activități recreative, tehnici de distragere a atenției și practici de relaxare, în special prin mindfulness. Acestea mă ajută să mă reconectez cu momentul prezent și să eliberez tensiunea acumulată.

De asemenea, supervizarea joacă un rol esențial în acest proces. Atunci când sesiunile devin copleșitoare sau problematicile clienților sunt deosebit de complexe, nu ezit să caut sprijin imediat. Discut cu supervizorul sau cu colegii mei, pentru a evita să rămân singură cu gândurile și stresul provocat de situațiile întâmpinate.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Cristina Băluță: Pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul psihologiei sau coaching-ului, primul și cel mai important pas este să își analizeze motivele pentru care alege această meserie. Este o vocație? Ce valori dorește să își împlinească prin această profesie? Este crucial ca această decizie să fie aliniată cu propriile pasiuni, valori și dorința autentică de a contribui la bunăstarea altora.

În al doilea rând, recomand să se documenteze temeinic despre ce implică acest domeniu. Este important să contacteze psihologi sau coachi pentru a afla direct de la sursă ce înseamnă practic această meserie. Să organizeze interviuri informale cu profesioniști din domeniu, să pună întrebări și să înțeleagă atât provocările, cât și satisfacțiile acestui tip de carieră.

Este esențial este să nu rămână doar la stadiul de colectare de informații… de pe internet. Online-ul poate fi un spațiu al proiecțiilor, unde realitatea este distorsionată de percepții idealizate sau incomplet înțelese. Realitatea practicii zilnice poate fi diferită de ceea ce persoana își imaginează, de aceea este vital să vorbească cu cât mai mulți profesioniști pentru a obține o perspectivă cât mai clară.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Cristina Băluță: Pentru cei pasionați și interesați de terapie, recomand cu foarte mare caldura Russ Harris și toata munca lui în ceea ce privește terapia ACT, personal mi se pare fascinanta. De asemenea, coaching-ul NLP oferă instrumente incredibil de eficiente pentru rezultate rapide.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Cristina Băluță: Mă formez constant, sunt abonată la diverse platforme de cursuri, specialisti sau conferinte.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Cristina Băluță: Ca psiholog, atunci când lucrez cu clienții care se confruntă cu sentimente dificile, precum nedreptate, frustrare sau chiar furie, am învățat să le explic conceptul de „acceptare”. Ceea ce face o diferență majoră este faptul că subliniez de la început că acceptarea nu înseamnă să fii pasiv sau să îți abandonezi obiectivele, ci să recunoști cu luciditate locul în care te afli acum, să înțelegi ce este în controlul tău și ce nu, și să acționezi dintr-un spațiu de calm și claritate, nu de luptă sau frustrare.

De când abordez acest subiect în acest mod, am observat că mesajul este mult mai bine primit, iar impactul este extraordinar. Clienții reușesc să-și redirecționeze energia de la “lupta” cu lucruri pe care nu le pot schimba către acțiuni constructive și semnificative, iar schimbările care urmează sunt cu adevărat transformative.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Cristina Băluță: Cea mai mare recompensă pe care o primesc în urma muncii mele cu clienții este un sentiment profund de satisfacție. Faptul că pot contribui la progresul lor, că mă simt utilă și că ceea ce fac este în acord cu valorile mele mă împlinește enorm. Este o bucurie imensă să știu că, prin ceea ce fac, pot avea un impact real și că rezultatele sunt vizibile și concrete.

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Cristina Băluță: Atunci când mă confrunt cu rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie, abordez situația cu empatie și mai multe strategii care să încurajeze deschiderea și încrederea.

Uneori, aleg să împărtășesc exemple din propria mea experiență. Toate instrumentele și tehnicile pe care le propun au fost testate de mine personal, pentru că îmi place să vorbesc din experiență, nu doar „din cărți”. În plus, este foarte important pentru mine, ca psiholog, să ofer un cadru validat științific. Instrumentele și abordările pe care le folosesc sunt întotdeauna fundamentate pe cercetări și studii, ceea ce îmi permite să le prezint cu încredere și să ofer clientului un sentiment de siguranță.

Le explic, de asemenea, că unele dificultăți pot părea imposibil de depășit în momentul prezent, și le înțeleg perfect sentimentul. Apoi, îi încurajez să înceapă cu cel mai mic pas posibil, pentru a explora o tehnică sau un instrument, chiar și atunci când inițial simt scepticism sau spun lucruri precum „da, cunosc asta, am mai încercat, nu merge”.

Chiar și un rezultat mic, dar pozitiv, poate debloca situația și le poate demonstra că progresul este posibil. Acest prim succes, oricât de mic, le crește motivația și încrederea, ajutându-i să se implice mai activ în proces.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Cristina Băluță: Eu cred ca viitorul psihologiei, în contextul evoluției tehnologice și al schimbărilor sociale, va fi marcat de o integrare tot mai profundă a noilor tehnologii, in special AI. Cred însă că nu se va pierde din vedere esența conexiunii umane. Inteligența artificială (IA) are un potențial uriaș pentru a sprijini domeniul psihologiei, însă nu va putea niciodată înlocui complet factorul uman.

În viitor, cred că IA va deveni un instrument cheie în diagnosticul clinic, are potențialul de a analiza rapid și precis simptomele, sa personalizeze tratamentul, luând în calcul factorii biologici, psihologici și sociali.  IA poate democratiza sănătatea mintală, făcând-o mai accesibilă pentru comunități izolate sau cu resurse limitate.

Totuși, cred ca IA nu poate înlocui capacitatea terapeutului de a înțelege nuanțele emoționale și de a construi o relație bazată pe încredere. Constat de exemplu ca cererea pentru terapii în cabinet rămâne mare, cum este în Paris. Factorul uman – empatia, ascultarea activă și sprijinul emoțional – nu poate fi replicat de o mașină.

Un alt domeniu fascinant este utilizarea realității virtuale (VR) în tratarea fobiilor, tulburărilor de anxietate sau PTSD. Tehnologia VR permite expunerea controlată la stimuli care provoacă teamă, într-un mediu sigur. Deși această metodă este deja folosită, potențialul ei rămâne enorm.

Si da, exista si riscuri, de exemplu dependența excesivă de tehnologie, unii clienți ar putea prefera soluții AI pentru a evita sa se confrunte cu emoțiile într-un context autentic, de conexiune umana, reala. Exista un risc potențial de fragmentare a conexiunii umane.  Într-o societate tot mai tehnologizata, riscul de izolare emoțională poate crește.