Dana Medvedev: Această profesie nu este, pentru mine, doar o carieră. Este o menire.

Autenticitatea doare. Te pune față în față cu respingerea, cu singurătatea, cu privirile care nu te mai înțeleg. Și nu întotdeauna ai parte de aplauze când începi să fii tu. Dar, în timp, libertatea interioară pe care o câștigi valorează mai mult decât orice relație forțată sau orice statut artificial.

 

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Dana Medvedev: Încă din adolescență am fost profund pasionată de dezvoltarea personală – atât a mea, cât și a celor din jurul meu. De mică am simțit o chemare autentică spre înțelegerea naturii umane și a profunzimilor psihicului. La 12 ani citeam Crimă și pedeapsă de Dostoievski, fascinată de lupta interioară dintre bine și rău, dintre vinovăție și iertare. La 15 ani descopeream teoriile sexualității ale lui Freud, urmate rapid de Interpretarea viselor, care mi-a deschis o nouă lume: cea a inconștientului și a forțelor ascunse care ne modelează viața.

Nu pot să nu amintesc că l-am întâlnit și pe Cioran, poate prea devreme pentru vârsta mea, și influența lui a sădit în mine o gândire pesimistă și negativistă, cu care a trebuit să lupt ani de zile. Această confruntare cu propriile umbre m-a învățat, însă, ce înseamnă cu adevărat reziliența mentală și puterea de a-ți rescrie sistemul de credințe.

Mă simt inspirată nu doar să mă dezvolt pe mine, ci și să-i ajut pe ceilalți să își depășească limitele mentale, emoționale și spirituale. Această profesie nu este, pentru mine, doar o carieră. Este o menire. Să particip la procesul de vindecare al oamenilor, să le fiu ghid și martor în călătoria lor de transformare interioară, este unul dintre cele mai mari sensuri pe care le-am găsit în viața mea.

Sunt fascinată de ceea ce ne influențează gândirea, deciziile, tiparele de comportament. Ce ne împinge către frică sau curaj, către iubire sau izolare. De aceea, munca mea nu este despre a aplica rețete rapide, ci despre a explora în profunzime rădăcinile noastre emoționale și a cultiva reconstrucția autentică, nu doar schimbarea de suprafață.

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Dana Medvedev: Din experiența mea, cea mai mare provocare reală în dezvoltarea personală și profesională este curajul de a te confrunta cu tine însuți și de a rămâne autentic, chiar și atunci când  te poate costa confortul, relațiile sau imaginea socială.

Oamenii nu eșuează pentru că nu ar fi capabili. Eșuează pentru că adesea le este mai frică să piardă apartenența decât să se piardă pe ei înșiși. Aleg să joace roluri, să tacă, să se conformeze, pentru a primi validare. Dar niciun succes, niciun „bine exterior” nu compensează golul lăsat de trădarea propriului adevăr.

Autenticitatea doare. Te pune față în față cu respingerea, cu singurătatea, cu privirile care nu te mai înțeleg. Și nu întotdeauna ai parte de aplauze când începi să fii tu. Dar, în timp, libertatea interioară pe care o câștigi valorează mai mult decât orice relație forțată sau orice statut artificial.

La nivel personal, cunosc foarte bine această luptă. Și eu am renunțat la părți din mine pentru a păstra relații. Și eu am înghițit adevăruri ca să nu pierd oameni. Dar am avut și momente de luciditate și curaj în care am plecat – atunci când ceea ce eram sau devenisem nu mai era înțeles sau respectat. Au fost rupturi dureroase, dar salvatoare.

Cred cu toată convingerea că adevărata dezvoltare nu înseamnă să devii „mai bun” în ochii altora, ci să devii mai adevărat în ochii tăi. Iar pentru asta ai nevoie de o forță pe care puțini sunt dispuși să și-o cultive: curajul de a fi tu, indiferent de preț.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Dana Medvedev: Pentru a rămâne obiectivă și imparțială în lucrul cu clienții mei, cred că primul pas esențial este să fi trecut prin propriul proces serios de dezvoltare personală. Doar așa poți recunoaște când există riscul de transfer sau contratransfer și poți avea luciditatea necesară să lucrezi pentru client, nu pentru propriile răni nerezolvate.

În relația de lucru, mă concentrez întotdeauna pe proces, nu pe poveste. Povestea clientului este importantă, desigur, dar adevărata muncă se întâmplă la nivel de trăiri, emoții, tipare și dinamici inconștiente. Empatizez cu clienții mei, dar nu cad în „valea plângerii” alături de ei. Rolul meu nu este să suferim împreună, ci să îi ajut să găsească ieșirea, să vadă alte perspective.

La nivel personal, pot spune că am aproximativ 900 de ore de psihanaliză ca analizând — mult sau puțin, depinde cu ce comparăm. Am citit acum câțiva ani că Irvin D.Yalom, unul dintre cei mai respectați terapeuți contemporani si psihiatru existentialist, spunea că a beneficiat de-a lungul vieții de aproximativ 5.000-6.000 de ore de terapie. Cred că acest exemplu vorbește de la sine despre cât de important este ca și profesionistul să își curețe propriile filtre înainte de a lucra cu viețile altora.

Pe scurt, etica și deontologia profesională sunt pilonii mei: mă concentrez pe procesul clientului, pe trăirile lui autentice, și mă asigur constant că atenția mea rămâne acolo unde trebuie — pe drumul pe care el sau ea trebuie să-l parcurgă, nu pe propriile mele proiecții.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Dana Medvedev: Dacă ar fi să numesc o tehnică sau o abordare esențială în munca mea, aș numi-o intuiția empatică. Pentru mine, succesul într-un proces de coaching sau dezvoltare personală nu vine doar din metode standard sau tehnici învățate, ci din capacitatea de a asculta cu empatie și de a-mi asculta propria intuiție.

Atunci când sunt complet prezentă în sesiune, se întâmplă ca, printr-o întrebare venită spontan – și pe care de multe ori simt că o primesc de la o parte mai înaltă a ființei mele, ceea ce aș numi Sinele Superior – să declanșeze  clientului un adevărat moment de A-ha. Acele momente de revelație sinceră, când clientul își vede singur rădăcina problemei sau pasul următor, sunt cele care aduc cu adevărat transformare profundă.

Cred că prezența autentică este cheia. De aceea, sunt foarte atentă la propria mea stare energetică. Dacă simt că într-o zi nu sunt la capacitatea mea maximă de prezență și atenție, prefer să reprogramez sesiunea. Am învățat, prin experiență, că atunci când m-am forțat să lucrez dintr-un spațiu al oboselii sau dezechilibrului, conexiunea energetică cu clientul a fost afectată, iar alianța terapeutică – acel spațiu sacru în care vindecarea are loc – nu a mai fost la fel de puternică.
Iar pentru mine, asta nu este fair față de client și nici față de procesul în care amândoi investim.

În esență: intuiția, empatia și prezența totală sunt pilonii care mi-au adus cele mai multe reușite reale în munca mea.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Dana Medvedev: Gestionarea stresului sau a emoțiilor negative care pot apărea după sesiunile cu clienții face parte din responsabilitatea mea profesională și personală. În primul rând, am propriul meu proces continuu de dezvoltare personală și mentori la care pot apela atunci când simt că am nevoie de ghidare sau suport suplimentar.

Pe de altă parte, am și propriile mele ritualuri simple și foarte personale. Terapeutul meu de serviciu este, fără nicio exagerare, pisica mea, Musette. Prezența ei, gesturile simple de alint, torsul  sau pur și simplu faptul că stă lângă sau pe mine mă aduc rapid într-o stare de calm și conectare. Mișcarea este un alt pilon important – fie că e o plimbare lentă, fie o sesiune mai intensă, îmi ajut corpul să elibereze tensiunile acumulate.

Mirosul este ancora mea cea mai puternică. Folosesc des salvie albă sau palo santo, iar parfumul lor are asupra mea un efect aproape instantaneu de liniștire și resetare energetică.

Adevărul este că aceste momente mai încărcate emoțional se întâmplă rar – mult mai rar decât m-aș fi așteptat la începutul carierei mele. Cred că asta se datorează și faptului că lucrez într-un mod ancorat și atent la propriile mele limite, fără să mă pierd în emoțiile clientului.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Dana Medvedev: Pentru cineva care își dorește să înceapă o carieră în domeniul coachingului de dezvoltare personală și sexualitate, primul și cel mai important sfat pe care îl am este să se întrebe sincer dacă își dorește cu adevărat să ajute oamenii. Nu ca un concept idealizat, ci ca un angajament profund față de procesul de susținere, ghidare și uneori de însoțire prin cele mai vulnerabile momente ale altcuiva.

Apoi, este absolut esențial să fie pasionat de propria dezvoltare personală. Nu poți duce oamenii mai departe decât ai ajuns tu însuți. Să lucrezi permanent cu tine nu este opțional în acest domeniu – este o necesitate continuă.

Recomand să se lucreze constant pe trei piloni fundamentali:

1. Îmbunătățirea permanentă a cunoștințelor de specialitate. Fie că vorbim despre psihologie, coaching, neuroștiințe sau alte domenii conexe, studiul continuu face diferența între un profesionist mediocru și unul cu adevărat valoros.
2. Propriul proces personal, pentru că este un drum care nu se termină niciodată. Mereu vom avea straturi noi de descoperit, de acceptat și de integrat despre noi înșine.
3. Conștientizarea că a lucra în acest domeniu înseamnă și să ai, pe lângă munca cu oameni, un „part-time job” în sales și marketing. Fără expunere, fără comunicare autentică a muncii tale, fără promovare, nu se poate.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Dana Medvedev: Când vine vorba de recomandări de resurse pentru cineva care vrea să înceapă o carieră în terapie, coaching sau consultanță, cred că primul pas esențial este să îți clarifici aria de specializare: trauma, relații, sexualitate, leadership emoțional? Fiecare domeniu cere o înțelegere profundă și instrumente specifice.

Pentru cineva pasionat de lucrul cu trauma și somatizarea emoțiilor, recomand:

• Gabor Maté – When the Body Says No – despre legătura dintre emoțiile reprimate și bolile fizice.
• Bessel van der Kolk – The Body Keeps the Score – o carte fundamentală despre cum corpul păstrează memoria traumei.

Pentru cei interesați de relații și sexualitate conștientă:

• Esther Perel – Mating in Captivity și The State of Affairs – două perspective strălucite asupra intimității, dorinței și infidelității în cuplu modern.
• Emily Nagoski – Come As You Are – o resursă excelentă despre sexualitatea feminină, bazată pe neuroștiință și psihologie.

Pentru lucrul cu rușinea, vulnerabilitatea și autenticitatea, piloni esențiali în sexualitate și dezvoltare personală:

• Brené Brown – Daring Greatly și The Gifts of Imperfection – cărți care te învață cum să creezi spații de siguranță emoțională pentru tine și pentru alții.

Și, mai adaug ceva ce mi se pare vital și din experiența mea personală:

• Terapia proprie – cel puțin câteva sute de ore de lucru serios cu sine (eu am aproximativ 900 de ore de psihanaliză ca analizând și știu cât de mult a contat).
• Formare serioasă în coaching –sau cursuri specializate pe trauma-informed coaching.

Și nu în ultimul rând:
Înțelege că a lucra în domeniul dezvoltării personale  înseamnă să îți cultivi două abilități la fel de importante ca empatia și expertiza: comunicarea și promovarea.
Este un job în care, pe lângă muncă emoțională și intelectuală profundă, trebuie să știi să fii și propriul tău „sales și marketing manager”, ca să îți duci mesajul acolo unde poate ajuta cu adevărat.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Dana Medvedev: Dezvoltarea continuă este pentru mine un principiu de viață, nu doar o cerință profesională.
Am fost întotdeauna un cititor avid, mereu dornică să înțeleg mai profund psihologia umană, sexualitatea, dinamica relațiilor și procesele de transformare personală.

Pentru a rămâne conectată la cele mai recente tehnici și metode din domeniul meu:

• Particip constant la cursuri, workshop-uri și masterclass-uri susținute de lideri internaționali din coaching, terapie și wellness.
• Urmăresc podcasturi de specialitate și consum activ conținut educațional de pe platformele sociale ale profesioniștilor pe care îi admir.
• Fac parte din comunități profesionale de coaching și dezvoltare personală, unde schimb idei și experiențe cu alți coachi și terapeuți.
• Mențin un dialog constant cu colegii de breaslă, pentru că schimbul de experiență direct este uneori mai valoros decât orice carte sau curs.
• Și, poate cel mai important, îmi păstrez mereu mentalitatea de începător: nu cred niciodată că „știu destul”.
  Pentru mine, „never stop learning” nu este doar un slogan, ci o filozofie de viață.

Într-un domeniu atât de viu și complex cum este cel al dezvoltării personale și sexualității, stagnarea nu este o opțiune. Evoluția mea continuă este parte din respectul profund pe care îl port fiecărui client care alege să lucreze cu mine.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Dana Medvedev: Da, am avut un moment „aha” extrem de puternic într-o sesiune de practică desfășurată anul trecut, în cadrul unui curs de specializare în coaching pe care îl urmam împreună cu o colegă terapeută.

Lucram într-un cadru de coaching, dar într-un anumit punct al procesului am ales să adresez o întrebare inspirată din registrul psihanalitic, știind că abordam o zonă mult mai profundă decât cea standard pentru coaching.
Îmi asumam un risc evaluat: întrebarea putea atinge dinamici inconștiente sensibile, însă eram conștientă că colega mea avea experiența necesară, trecuse prin propriul proces de dezvoltare personală și dispunea de resursele interne pentru a susține această adâncime.

Întrebarea a deschis un insight major – o realizare profundă despre sine, care a devenit un punct de referință pentru amândouă. Și astăzi, în discuțiile noastre, revenim adesea la acel moment ca la un exemplu de cum, uneori, curajul profesionistului și prezența autentică pot crea adevărate salturi de conștiință în procesul de lucru.

Acea experiență mi-a reconfirmat convingerea că, deși coachingul are propriile sale reguli și limite, intuiția rafinată, experiența travaliului psihanalitic și capacitatea de a evalua matur capacitatea clientului pot permite integrarea unor intervenții profunde, atunci când ele sunt făcute cu respect și discernământ.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Dana Medvedev: Cea mai mare recompensă? Să văd cum un om se pune la sursă și  își ia viața înapoi.
Când nu se mai ascunde, nu se mai cenzurează, nu mai trăiește după scenariul altora. Când spune clar: „Asta sunt eu. Asta aleg.”

Este un privilegiu real să pot asculta poveștile de viață ale oamenilor – nu povești din cărți, ci adevăruri grele, crude, intime. Să fiu acolo, cu lanterna în mână, nu ca să le arăt drumul, ci ca să îi ajut să vadă mai clar. Să găsească singuri ieșirea dintr-un loc în care poate nici nu știau că sunt blocați.

Nu mă interesează validarea. Mă interesează transformarea.
Aia reală, care se simte în corp, în alegeri, în viață. Asta e recompensa.

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Dana Medvedev: Rezistența sau scepticismul nu mă sperie, ba chiar le consider firești – mai ales când un om vine într-un proces în care e invitat să se uite sincer la sine. Nu toată lumea e pregătită pentru asta de la început, și e ok.

Încă de la prima interacțiune, îmi calibrez atenția și îmi „scanez” clientul. Nu mă refer doar la ce spune, ci mai ales la ce transmite nonverbal – cum respiră, cum evită anumite teme, cum își alege cuvintele. Lucrez cu un fel de „avatar” al clientului meu, o hartă subtilă care se conturează încă din primele minute. Asta mă ajută să înțeleg ce poate duce în acel moment și unde se activează frica sau defensiva.

Nu forțez. Nu împing. Creez spațiu și respect ritmul clientului. Dar sunt și fermă când e nevoie. Coaching-ul meu este intuitiv si lipsit de nonsens. Pentru că uneori, sub rezistență, e frica de durere. Alteori, e obișnuința de a evita.
Eu nu mă lupt cu rezistența – o observ, o numesc, o invit să vorbească. Și, mai ales, creez acel spațiu în care omul se poate simți suficient de în siguranță încât să lase jos armura.

Rezistența nu e inamicul procesului. Este un mesaj. Și dacă îl asculți cu adevărat, îți spune exact unde trebuie să lucrezi.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Dana Medvedev: Cred că viitorul coachingului și al terapiei este deja strâns legat de spațiul digital. Am fost martoră directă, prin activitatea mea online, la felul în care tehnologia modelează nu doar modul în care comunicăm, ci și cum trăim, cum ne relaționăm și cum ne raportăm la noi înșine.

Desigur, AI și  ML- machine learning pot oferi un sprijin util în structurarea proceselor, în generarea de conținut sau în facilitarea accesului la informații. Dar din ce am observat direct, ele nu pot înlocui conexiunea umană autentică – acel spațiu viu și empatic în care două conștiințe se întâlnesc și creează transformare.

Tot mai mulți oameni sunt dependenți de rețele sociale, iar relațiile online – bazate pe proiecții, idealizări și o falsă intimitate – încep să înlocuiască relațiile reale. Am lucrat cu clienți care ajung să trăiască mai mult în conversații de WhatsApp, comentarii sau DM-uri pe Instagram, live-uri pe TikTok , nu în conexiuni reale față în față.
Relațiile online pot deveni adictive, pentru că oferă o formă rapidă de validare și o iluzie de control. Dar, în același timp, pot fi profund alienante. Multe dintre persoanele cu care lucrez se prezintă într-un fel în social media, dar în privat își dau voie – uneori pentru prima oară – să fie sincere cu ceea ce simt cu adevărat.

Am observat în mod constant în online o nevoie profundă de vindecare, de apartenență autentică, de spații sigure pentru exprimarea emoțiilor neprocesate. Lumea digitală conectează tehnologic, dar dezrădăcinează emoțional, dacă nu există ancoraj interior și relații reale în viața offline.

Viitorul domeniului nostru înseamnă:

• abilitatea de a lucra hibrid, cu aceeași profunzime în online și în offline;
• lectura fină a comportamentelor digitale, a modului în care oamenii își construiesc și maschează identitatea în online;
• și mai ales, capacitatea de a oferi umanitate într-o lume în care totul tinde spre automatizare și suprafață.

Pentru mine, a fi coach sau terapeut astăzi înseamnă să înțelegi nu doar suferința omului, ci și contextul în care ea se amplifică – iar astăzi, acel context este puternic influențat de digital, social media și de o societate care oferă conexiuni rapide, dar nu și profunzime relațională.