Daniela Dumitru: O zi din viața unui psiholog
Nu este o binecuvântare mai mare decât aceea în care simt că sunt contribuție în viața celor care aleg să lucreze cu mine și, bineînțeles, cu ei.
Psychologies: Cum îţi începi ziua? Ai vreun ritual dedicat în acest sens?
Daniela Dumitru: Nu am fost învățată să acord atenție modului în care să îmi încep ziua. Mi-a luat câțiva ani să realizez, însă acum știu care este cel mai potrivit mod pentru mine: să nu las o zi să se întâmple. Eu îmi creez ziua și apoi mă îndrept spre experiență.
Primul lucru pe care îl fac este să binecuvîntez și să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt, ce am și vine către mine. În fiecare zi, înainte să mă dau jos din pat, îmi creez ziua, indiferent de starea pe care o am. Mă ridic și îmi creez realitatea că sunt plină de iubire, compasiune, înțelegere, acceptare și că radiez de o sănătate perfectă. Și astfel, când îmi creez ziua ca fiind toate acestea, pășesc înnobilată și încrezătoare în propria mea experiență. Mă duc spre oglindă și ceea ce văd este ce am în minte. Sunt singura persoană care vede că am o zi minunată pentru că aceasta este realitatea mea.
Psychologies: Ajută-ne să te cunoaştem mai bine. Ce presupune munca ta dintr-o zi de lucru?
Daniela Dumitru: Fiecare zi este pentru mine o cale spre învățare și evoluție. Prima parte a zilei de lucru o dedic activității job-ului care m-a susținut și mă susține în ceea ce astăzi sunt ca și specialist în formările mele. A doua parte a zilei o dedic ca mediator Feuerstein sesiunilor individuale cu copiii, oferindu-le instrumentele necesare pentru a fi autonomi în viață și pentru a obține succes școlar iar, ca psiholog și terapeut Bowen, susțin sanătatea fizică, mentală și emoțională a oamenilor printr-o abordare holistică și naturală .
Psychologies: Cum reuşeşti să te ancorezi în prezent şi să nu te laşi cuprinsă de problemele întâlnite în cadrul sesiunilor de lucru?
Daniela Dumitru: În cadrul fiecărei sesiuni de lucru sunt într-o stare de prezență permanentă. Sunt doar acolo cu energia mea pentru că iubesc ceea ce fac. Mă aflu într-un contact autentic cu cei care vin către mine, mă concentrez foarte bine pe ceea ce fac și nu îmi las gândurile să îmi gestioneze sesiunile de lucru. Desigur, sunt și situații în care viața cotidiană îmi aduce provocări însă ancorarea în prezent mă readuce la realitate, mă conectează la mine și la cei din jurul meu.
Psychologies: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite până acum în practica ta?
Daniela Dumitru: Am ales să devin mediator Feuerstein deoarece copiii au nevoie să știe cum să învețe nu doar să învețe, au nevoie să învețe să fie organizați în toate aspectele vieții lor, nu doar în procesul instrunctiv-educativ și, cel mai important, au nevoie să-și conștientizeze trăirile pentru a se adapta contextului social, iar Metoda Feuerstein asta face. Însă cea mai mare provocare ca și mediator este de a demonstra faptul că cel mai important lucru în urmărirea evoluției unui copil nu este neapărat programa școlară sau felul în care sunt organizate conținuturile într-un manual ci unde se află copilul din punct de vedere biologic, emoțional și cronologic pentru că de multe ori vârsta academică a acestuia nu coincide cu cea emoțională sau cronologică.
Pun de multe ori întrebarea părintelui: „Cât de pregătit este copilul tău pentru a merge la școală?” pentru că atunci cănd are loc debutul intrării în școală este necesar un anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală și emoțională a copilului. Aici apare necesitatea ca părintele să conștientizeze faptul că nu volumul mare de cunoștiințe il face pe copil sa fie apt pentru școală ci preachizițiile acestuia, respectiv capacitățile, abilitățile, deprinderile și operațiile intelectuale care vor sta la baza învățării sale.
Ca psiholog-terapeut este uneori dificil pentru mine care construiesc relații și le întrețin, care încurajează oamenii să se deschidă în intimitatea lor și să fie autentici, să mă protejez în viața personală după ce am închis ușa cabinetului. Însă, revin la ancorarea în prezent și îmi las deoparte gândurile, judecățile și interpretările de peste zi din activitățile mele profesionale.
Psychologies: Am vorbit despre cele mai mari provocări, povesteşte-ne puţin şi despre cele mai frumoase momente pe care le-ai avut în această meserie.
Daniela Dumitru: Să lucrezi cu copiii nu este ușor pentru că fiecare copil este unic în felul său și este necesară o susținere personalizată pe nevoile sale. Când lucrez cu ei mă las fascinată de propria lor fascinație și redescopăr o dată cu ei cele mai banale conștientizări ale lor și le reamintesc tot timpul că suntem aici, împreună, pentru a explora și a construi. Urmăresc cu atenție evoluția lor în diferitele trepte de vârstă și le sărbătorim ca fiind forța lor personală în viață. Iar copiii își dezvoltă stima de sine și încrederea în sine atunci când sunt validați și susținuți.
Ca psiholog și terapeut Bowen sunt profund recunoscătoare pentru încrederea pe care mi-o acordă cei care vin în cabinet. Fiecare sesiune de terapie, fiecare cuvânt și emoție care îmi sunt împărtășite, fiecare stare de bine a clientului ca rezulat al muncii pe care o facem împreună mă inspiră și mă motivează să învăț și să evoluez.
Nu este o binecuvântare mai mare decât aceea în care simt că sunt contribuție în viața celor care aleg să lucreze cu mine și bineînțeles cu ei.
Psychologies: Cum arată pentru tine dezvoltarea în viaţa personală şi în carieră?
Daniela Dumitru: Am fost în copilărie un copil căruia i-a plăcut să studieze și să citescă foarte mult, în ritmul său. Începând cu adolescența a urmat o perioadă foarte lungă de timp în care studiul a fost pus deoparte și asta din lipsa timpului sau poate altele au fost prioritățile. Însă, viața mea a fost zguduită de o pierdere imensă care m-a răscolit si m-a făcut să mă redescopăr și să imi aduc aminte de dorința sufletului meu. Au urmat ani de reluare a învățării, a studiului și de dezvoltare personală.
Așa a început formarea mea în medierea învățării copiilor, după care am urmat Facultatea de Psihologie, în cadrul căreia am învățat să privesc cu alți ochi lumea, să comunic și să înțeleg oamenii într-un alt mod decât o făcusem până atunci și, am urmat cursurile Academiei Bowtech din Australia, oferind o șansă de vindecare celor care își doresc să-și ia sănătatea și starea de bine în propriile mâini. Însă dezvoltarea în viața mea personală și în carieră nu se opresc aici. Pentru că stagnarea înseamnă să nu evoluez și eu nu asta îmi doresc.
Psychologies: Ce recomandări ai pentru cititorii noştri în materie de dezvoltare (filme, literatură, cursuri, etc.)?
Daniela Dumitru: Fiecare are propriul său ritm și propria sa trezire. Nu există un anumit moment în care să decidem să se întâmple această trezire, o anumită zi. Totul se întămplă atunci când este cel mai potrivit pentru fiecare. Și dacă se întâmplă va fi ceva minunat. Va fi o dorință și o sete imensă de cunoaștere. Învățarea se va face treptat pentru că nu putem asimila totul dintr-o dată. Parcursul meu nu poate fi același pentru altcineva. Însă pot împărtăși din ceea ce pe mine m-a ajutat.
Eu am început cu un curs de dezvoltare personală “Regăsirea puterii interioare” și, de atunci totul s-a schimbat pentru mine. Prima carte citită a fost “Jocul vieții și cum să îl joci” de Florence Scovel Shinn urmată de foarte multe cărți de dezvoltare personală, motivaționale, cărți despre gîndirea umană, despre funcționarea creierului, despre funcționarea noastră ca întreg și despre sănătatea holistică. Cărțile care sunt pentru mine reprezentative și indispensabile unei conștientizări profunde sunt cele din colecția Ramtha. Mai pot recomanda cărtile lui Joe Dispenza, Bruce Lipton, Omraam Aivanhov, Joseph Murphy, Scarlat Demetrescu, Alan Cohen, Louise Hay, Lise Bourbeau și multe altele.
În același timp există o mulțime de resurse online valoroase cum sunt filmele, documentarele, diferite cursuri și seminarii care pot oferi inspirație celor care vor o altfel de cunoaștere și evoluție în propria viață.
Psychologies: Unde îţi găseşti inspiraţia pentru fiecare nouă zi din viaţa ta?
Daniela Dumitru: Inspirația mea vine în primul rând din acea cunoaștere pe care am descoperit-o și pe care învăț zi de zi să o trăiesc. Este cunoașterea despre ceea ce am învățat și citit, despre ceea ce am admirat la oamenii care m-au inspirat. O dată ce am cunoscut și trăit o altfel de abordare a vieții nu mă mai pot întoarce la ce am simțit și am fost cândva. Și asta o pot spune din experiența unei trăiri profunde.
În al doilea rând , inspirația mea vine din fiecare om cu care interacționez zilnic, din rezultatele pozitive pe care le am în cabinet și din zămbetul și fericirea copiilor pe care îî sprijin în învățare.
Psychologies: Care sunt tehnicile folosite de tine pentru a depăşi situaţiile mai puţin bune din viaţa ta?
Daniela Dumitru: Nu există o tehnică anume pe care să o folosesc. Viața este foarte frumoasă dar nu întotdeauna ceea ce vine către mine sau întâlnesc poate fi frumos. Însă totul este pentru mine o cale de introspecție, de întrebări și răspunsuri care să mă susțină în dezvoltarea și evoluția mea. Pentru că, da, totul este despre noi și nu este despre cel sau acea situație care vine către noi. Primul pas pe care îl fac este să accept acea situație care a venit către mine. Acceptând este ca și când m-aș fi dat cu un pas înapoi, după care imaginea se prezintă altfel. Conștientizez lecția, învăț și merg mai departe cu altă energie. Este energia înțelegerii și acceptării.
O altă tehnică pe care o folosesc este practicarea recunoștinței. Oriunde merg iau recunoștința cu mine. Atunci când viața mă pune într-o situație dificilă asupra căruia mi se pare că nu am nici un control și ori de câte ori nu știu ce să fac, nu mă îngrijorez și nu îmi este teamă. Apelez la recunoștință simțăndu-mă recunoscătoare pentru toate celelealte lucruri, situații și oameni din viața mea.
Psychologies: Ce te preocupă în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?
Daniela Dumitru: În timpul liber ador să mă relaxez și să citesc o carte bună. De asemenea îmi plac călătoriile la munte, iubesc natura. Iubesc și marea, fie ea calmă sau agitată. Îmi place muzica, să văd un film bun, să stau în liniște. Uneori îmi place să gătesc o prăjitură, să mă întâlnesc cu oameni cu care să împart aceleași trăiri, gânduri și aspirații.
Iubesc viața.
Psychologies: Care este relaţia ta cu spiritualitatea? Ai anumite practici în acest sens?
Daniela Dumitru: Am fost învățată că Dumnezeu este o entitate singulară, care a făcut cu mâinile sale cerul și pământul și apoi pe noi, oamenii. Am crezut acest lucru și l-am acceptat ca fiind adevăr. Dar, ceea ce am înțeles mai apoi a fost că Dumnezeu nu este niciodată în afara mea. El sunt gândurile mele, acea inteligență supremă care stă tăcută și mereu prezentă în interiorul meu. O dată ce am început dezvoltarea mea personală s-a născut o sămânță de încredere în viață și în potențialul meu interior iar viața m-a adus unde trebuia să fiu.
Practicile mele sunt diverse și le aplic în funcție de situația întâlnită. Însă, cea pe care o aplic cu regularitate este relaxarea minții prin privirea într-un punct fix. Este starea de observator când fiecare gând care îmi apare în minte îl las să treacă și nu îl rulez . Această practică îmi aduce de fiecare dată claritatea minții ceea ce înseamnă detașarea de implicarea emoțională în problemele mărunte din viață.
Psychologies: Cum îţi închei ziua de lucru?
Daniela Dumitru: Fiecare ședință de mediere, de consiliere psihologică sau de terapie Bowen îmi aduce o stare de recunoștință și împlinire pentru că pot susține, împuternici și dărui mai departe tot ceea ce pe mine m-a ajutat și care mă definește ca și specialist. Îmi stabilesc intenția de fiecare dată de a lăsa la cabinet tot ceea ce ține de spațiul profesional. Pentru că fiecare zi mi-o creez cu intenție, mulțumesc pentru ceea ce am reușit să termin în ziua respectivă și sunt recunoscătoare pentru viață. Când resimt neplăcerile de peste zi, le conștientizez, învăț din ele și merg mai departe. Uneori citesc, mă uit la un film bun, urmăresc o emisiune, povestesc cu familia întâmplări de peste zi, fac lucruri care mă încarcă cu energie pozitivă și care îmi aduc o stare de bine.
