David Bedrick: Nu este nimic în neregulă cu tine
Vă invităm să probați o schimbare de perspectivă de la rușine la iubire. Combinată cu povești reale și vindecări reale, David Bedrick, speaker la THE INNER 2024, oferă o cale de vindecare prin dez-rușinare. O călătorie a rușinii prin sănătate fizică, spiritual bypass, sexism, foamete și sentimente dificile.
Psychologies: David, în calitate de autor al cărții „Revisioning Activism: Bringing Depth, Dialogue, and Diversity to Individual and Social Change”, ai putea detalia despre importanța de a încorpora diversitatea în activism și eforturile de schimbare socială, și cum diferă această abordare de abordările principale din psihologie?
David Bedrick: Da. Cea mai mare parte a schimbării sociale se bazează pe proteste într-o formă sau alta. Acest tip de activism este cu adevărat necesar. Cu toate acestea, acest tip de protest convențional se bazează pe polarizare la nivelul superficial – în sensul că este o poziție împotriva alteia. Acest nivel superficial exclude sentimentele mai adânci care alimentează conflictele pe termen lung, injustiția socială și războaiele. Aceste sentimente includ răzbunarea și rănile adânci, precum și sentimentele asociate cu trauma.
De exemplu, lumea actuală este implicată într-un activism puternic legat de Orientul Mijlociu. Unii oameni vorbesc în numele poporului palestinian și alții vorbesc în numele Israelului. Cu toate acestea, durerile mai adânci, durerile, răzbunarea și traumele din fundal, experiențe acumulate de-a lungul decadelor sau secolelor, rar sunt abordate în polarizarea inițială.
Ce exemple ai pentru o schimbare de perspectivă de la rușine la iubire
Psychologies: Ultima ta carte, „You Can’t Judge a Body by Its Cover: 17 Stories of Women about Hunger, Body Shame, and Redemption” explorează temele rușinii corporale și vindecării. Ai putea să împărtășești perspective din cercetările tale și din experiențele personale despre modul în care rușinea corporală afectează persoanele, în special femeile, și cum își pot găsi vindecarea?
David Bedrick: Una dintre cele mai puternice descoperiri din cercetarea mea este următoarea: Cele mai multe femei renunță la programele de dietă, făcându-le ineficiente în timp (aproximativ 5% dintre femei continuă un program de dietă și nu reușesc să slăbească deloc). Gândirea convențională spune că acest lucru se datorează lipsei de disciplină sau auto-sabotajului. Cu toate acestea, este de fapt iubirea de sine care deraiază programul de dietă! Cum? Critica interioară și rușinea internă canalizează vocile patriarhatului și ale urii de sine. Atunci când o persoană începe o dietă din cauza rușinii și a urii de sine, mai târziu renunță la program pentru că aceste sentimente nu mai sunt tolerabile. În esență, se iubește prea mult pentru a fi condusă de rușine și ură de sine.
În al doilea rând, poftele de mâncare sunt specifice și valide. Aceasta nu înseamnă că o persoană ar trebui să consume acele alimente; înseamnă că pofta pentru aliment are o inteligență profundă – femeia este de fapt înfometată de ceva de care are cu adevărat nevoie sau pe care îl dorește. Mai mult, dacă nu ne rușinăm de pofta de mâncare, putem descoperi acea poftă, oferind femeii o șansă mai bună de a mânca mai puțin și de a trăi pe deplin.
În al treilea rând există literalmente sute de programe de dietă, însă aproape niciunul dintre ele nu abordează sexismul și abuzul și trauma anterioare. Unele femei mănâncă pentru a deveni mai puțin vizibile pentru bărbați (bărbații nu se uită la femeile mai mari ca la obiecte sexuale) sau pentru a deveni mai puțin vizibile, mâncând atât de puțin încât corpul începe să slăbească.
În esență, atunci când femeile își privesc trupurile și obiceiurile lor alimentare fără rușine, descoperim o inteligență mai profundă – nu găsim „ce este greșit cu ele”, ci găsim „ce este corect și inteligent cu ele”.
Psychologies: Spune-ne ce te-a determinat să scrii această carte?
David Bedrick: Am crescut într-o familie marcată de violență și abuz. În timp ce violența tatălui meu a venit sub forma pumnilor unui bărbat adult, violența mamei mele a fost mai ascunsă. Ea a negat, a respins abuzul. Asta m-a determinat să studiez violența făptuitorului și violența cauzată de rușine – interiorizarea modului în care reacţionează martorii violenţei (în acest caz mama mea).
În jurul anului 1998, am început să predau cursuri de opt ani la Universitatea din Phoenix în servicii umane (de la interviu clinic la dependențe și diversitate), filozofie (gândire critică și etică) și soluționarea conflictelor în programul lor de master în afaceri. După ce o masă critică de studente și-a prezentat lucrările finale despre luptele lor personale cu rușinea corporală și mâncarea, am început un proiect de cercetare cu douăzeci de femei care au consimțit să înregistreze mai multe sesiuni pe această problemă. M-a interesat cum au văzut, au fost martori, lupta lor. Eram concentrat pe rușine. Descoperirile mele fără precedent au dezvăluit că rușinea și ura de sine nu numai că au motivat multe femei să urmeze dietă, dar le-au împiedicat și să își reușească scopul. Aceasta va servi drept fundație pentru cartea din 2020, You Can’t Judge a Body by Its Cover.
Cum poți face o schimbare de perspectivă de la rușine la iubire?
Psychologies: În calitate de fondator al Institutului Santa Fe pentru Studii Bazate pe Rușine, oferiți ateliere și cursuri menite să faciliteze creșterea personală și conștientizarea terapeuților, antrenorilor și vindecătorilor. Ai putea discuta despre rolul rușinii în dezvoltarea personală și vindecare și despre modul în care abordarea institutului tău diferă de terapia tradițională sau modalitățile de autoajutorare?
David Bedrick: Rușinea este felul în care ne privim pe noi înșine, mai ales tot ceea ce ne deranjează. Acesta ar putea fi un sentiment deranjant (de exemplu, anxietate, nesiguranță, depresie sau furie), un model perturbator (de exemplu, amânare, tendințe de dependență, recidive dureroase în relații) sau o percepție (de exemplu, „Nu sunt frumos, inteligent, îngrijit, echilibrat, productiv”). Vederea convențională a acestor deranjamente spune: „Acestea sunt simptome ale acelui ceva greșit cu tine și vindecarea înseamnă să elimini acele simptome”. Acesta este ceea ce numim un model alopat – modelul medical care tratează simptomele ca patologii.
Acest model este sever limitat când vine vorba de dificultățile psihologice; de fapt, adesea creează mai multă durere și suferință. Acest lucru se datorează faptului că tulburările psihologice nu sunt doar patologii, ci sunt corpul și psihicul trimițând mesaje despre schimbările necesare, despre întuneric, despre traumele netratate, despre darurile și puterea pe care le avem și despre căile de viață care sunt mai autentice.
Cu alte cuvinte, modelul meu de “ne -rușine” spune: „Ceva te deranjează pentru că există o inteligență profundă în tine care tulbură statu quo-ul tău – o inteligență care te poate trezi la cine este cu adevărat sinele tău și calea ta autentică. Nu patologizează; vede dificultățile ca semințe care pot înflori cu abordarea terapeutică potrivită – o abordare de “ne -rușine”.
Rușinea nu este un sentiment. Rușinea este o „variabilă principală”. Acest lucru înseamnă că nu este doar unul dintre multele sentimente sau experiențe, ci afectează modul în care înțelegem și vedem toată experiența noastră, în special experiențele pe care încercăm să le schimbăm și să le „vindecăm”.
Paradigma de “ne-rușine” este radicală și aproape în întregime necunoscută în cele mai multe modalități de vindecare. Este extrem de științifică, empirică, orientată somatic și este cea mai centrată pe client psihologie care există – pentru că nu începe prin a încerca să vindece sau să repare persoana, ci într-adevăr urmează inteligența clientului, inclusiv ceea ce ei cred că este „greșit cu ei”.
Se poate face o schimbare de perspectivă de la rușine la iubire?
Psychologies: Cum ne vindecăm de rușine?
Aceasta este o întrebare esențială – una căreia i-am dedicat 35 de ani de studiu, cercetare și practică pentru a determina răspunsul.
David Bedrick: Cel mai simplu răspuns este acesta: demontăm rușinea. Acest lucru înseamnă că în loc să negăm, să minimalizăm și să denaturăm experiențele oamenilor (inclusiv patologizarea experienței lor), devenim martori iubitori.
Ce este un martor iubitor? Acest martor respectă experiența prin vederea și ascultarea corpului și a dialogului interior precum și a evenimentelor exterioare; acest martor se raportează la experiență prin recunoașterea sentimentelor de compasiune și protecție; acest martor crede radical detaliile poveștii clientului ȘI că medicamentul de care are nevoie este în interiorul lui.
Vindecarea de rușine se aplică la experiența timpurie de abuz și traumă a persoanelor, incluzând experiența intergenerațională transmisă din familie, cultură sau sisteme opresive. De aici provine rușinea. Această parte a vindecării de rușine trebuie să abordeze și critica interioară, deoarece critica interioară este ecoul abuzului și traumei pe care o persoană le-a experimentat și le perpetuează. Cu alte cuvinte critica interioară este aproape întotdeauna un abuz interior.
Vindecarea de rușine se adresează tutror fațetelor unei persoane: corpul ei, inteligența ei, comportamentele ei, sentimentele ei.
Există multe abilități implicate în procesul vindecării de rușine, inclusiv abilități somatice, abilități de dramaterapie, abilități de dans și mișcare, abilități de lucru vocal, precum și abilități specifice axate pe lucrul cu abuzul și trauma.
Psychologies: Vei fi la The Inner Conference la Cluj în luna mai – care ar fi principalele 3 motive pentru care oamenii să participe la Inner din punctul tău de vedere?
1.Toată lumea suferă de rușine. Toți cei care au dificultăți în viața lor trebuie să învețe să se vadă cu alți ochi. A învăța să te vezi fără a te rușina nu este doar revoluționar în domeniul psihologiei, ci dă naștere unei revoluții interioare a conștiinței.
2.Când oamenii se regăsesc într-o poveste sau urmăresc procesul vindecării de rușine, relatează că sunt profund mișcați, până la lacrimi, că au revelații uluitoare și că pleacă cu o înțelegere a sinelui care se simte plină de iubire .
3.Îmi plac întrebările și nevoile oamenilor. Predarea mea este centrată pe public. Modul în care oamenii vor învăța cel mai mult de la mine nu este doar prin povești și exemple ci prin a simți cu adevărat ceea ce înseamnă să fii vindecat de rușine.
