Depresie vs burnout

www.shutterstock.com

Printre primii care au făcut referire la depresie au fost anticii greci, Hipocrat și Aristotel, în urmă cu 2000 de ani, şi care o numeau melancolie, considerând că este o tulburare a umorii negre din corp. Specialiștii ce studiază textele biblice îl suspectează chiar pe regele Solomon ca suferind de depresie, deoarece există numeroase descrieri ale unui „spirit malefic” ce-i provoca regelui proasta dispoziție, iar acesta se simțea pedepsit de Dumnezeu.

Deși de-a lungul secolelor tema a tot fost reluată, termenul depresie, derivat din latinescul deprimere, „a apăsa”, a fost prima dată folosit în secolul al XIV-lea și făcea referire la cineva cu o depresie, o apăsare a spiritului. Începând cu anii 1800 apare din ce în ce mai mult în tratatele și dicționarele medicale.

Specialiştii o numesc „durere morală” sau, pur şi simplu, „durerea de a trăi”, dar indiferent de abordare sau denumire, depresia a fost întotdeauna „la modă”. De la scriitori până la psihologi și medici, de la aristocrați până la oameni de rând, de la politicieni până la vedete, cu toții au fost interesați, fascinați, suferinzi sau chiar stigmatizați din cauza „câinelui negru” – termen folosit de scriitorul englez Samuel Johnson pentru a descrie propria depresie.

În ziua de astăzi știm că depresia nu este un moft, ci reprezintă o tulburare mentală ce afectează sute de milioane de oameni în fiecare an, iar OMS preconizează că până în anul 2030 aceasta va fi cea mai răspândită maladie de pe glob.

Sigur că informațiile despre depresie, simptomele, cauzele și modalitățile de intervenție inundă internetul și canalele media, oferindu-ne extrem de multă cunoaștere și instrumente cu care să o combatem, dar aş vrea în acest articol să mă opresc asupra legăturii dintre depresie şi o altă afecţiune a lumii moderne: burnout-ul.

Burnout-ul este un sindrom psihologic caracterizat de fatigabilitate accentuată, dificultăţi de concentrare, senzaţie de „vid” mental, sentimente de neputinţă, deznădejde, autoculpabilizare, autocritică, stimă de sine scăzută, iritabilitate, nervozitate, retracţie socială şi izolare faţă de prieteni, lipsa poftei de viaţă. Vi se pare cunoscut?

Cu siguranţă că da, deoarece tabloul clinic al depresiei se suprapune atât de bine pe cel al burnout-ului, iar acest lucru a născut controverse încă de la introducerea termenului de burnout, în anii 1970.

Primii specialişti care au studiat şi definit sindromul de burnout, menţionau încă de la început că un o persoană aflată în burnout arată, se simte şi se comportă ca o persoană depresivă.

Ideea de bază în burnout este că sindromul apare în urma expunerii individului la un stres excesiv, continuu, de lungă durată şi a discrepanţei dintre solicitările celor din jur şi incapacitatea individului de a le împlini. În ultimul deceniu termenul de burnout a ieşit din sfera profesională, unde îşi are originile, şi s-a extins şi în cazul altor categorii de persoane sau situaţii de viaţă. De exemplu se vorbeşte din ce în ce mai mult despre burnout-ul mamelor în primul an după naşterea copilului. Iar în acest caz suprapunerea cu o depresie post-partum este şi mai evidentă, de cele mai multe ori, specialişti neavând capacitatea să identifice care a debutat prima: depresia sau burnout-ul.

Dar lasând la o parte polemica în seama specialiştilor care îşi continuă cercetările, aş vrea să ne concentrăm pe soluţii. Ce avem de făcut pentru a evita şi pentru a depăşi burnout-ul şi/ sau depresia?

Sigur că tratamentul şi abordarea sunt puternic individualizate, fiecare om este diferit, are o istorie personală unică, şi totuşi, putem urma câteva recomandări şi direcţii generale, menite să ne ridice calitatea vieţii.

Autocunoaşterea şi psihoeducaţia previn dezechilibrele psihice şi emoţionale. Cunoscând modul în care o persoană reacţionează la stres (fight/ fligh/ freeze) poate găsi soluţii antistres. Spre exemplu, o persoană explozivă, care reacţionează la stres prin agitaţie şi iritabilitate, va căuta să îşi calmeze sistemul nervos prin exerciţii de mindfulness, respiraţie şi poate yoga.

Identificarea trăsăturilor de personalitate, a credinţelor iraţionale şi a distorsiunilor cognitive de tipul „totul sau nimic” sau a tendinţei de a minimaliza elementele pozitive ale vieţii şi de focusare pe cele negative sunt paşi de bază în lupta contra depresiei. Pornind de la autocunoaştere o persoană îşi poate antrena mintea să gestioneze mai bine provocările vieţii.

Prioritizarea sarcinilor şi trasarea unor limite în ceea ce priveşte volumul acestora, este o altă strategie folositoare, indiferent că facem acest lucru la locul de muncă sau acasă.
Planificarea şi folosirea timpului în mod eficient, deoarece un stil de lucru dezorganizat va spori sentimentul de copleşeală, de oboseală şi în final va genera şi alte dificultăţi în plan psihic. Atât persoanele depresive, cât şi cele aflate în burnout, vor resimţi din plin efectele negative ale dezordinii, fie că este vorba de multe sarcini la locul de muncă, realizate fără o anume ordine, începute dar neterminate, fie că este vorba despre o dezordine în casă sau maşină.
Solicitarea ajutorului şi delegarea sarcinilor pentru a evita suprasolicitarea şi epuizarea.
Dezvoltarea unei mai mari toleranţe faţă de sine şi de lume ajută individul să accepte că nimeni nu este perfect, că oricine poate greşi uneori şi că oricine merită a doua şansă.
Concentrarea pe pozitiv şi ori de câte ori apar îndoieli, gânduri negative, îngrijorare excesivă individul să le pună la îndoială şi să caute în mod conştient alternative pozitive.
Activarea comportamentală este vedeta tehnicilor utilizate în lupta cu depresia şi burnoutul şi în primul rând presupune ca individul să facă activităţi ce îi produc plăcere. Poate că preferă sportul, ieşirile cu prietenii, petrecerea timpului în natură sau poate savurează liniştea unei seri cu o carte şi un ceai, dar este necesar să nu uite să îşi aloce saptamânal acest timp personal, dedicat exclusiv deconectării şi relaxării.

Acestea fiind scrise, putem concluziona că, deşi disputa specialiştilor cu privire la asemănările şi deosebirile dintre depresie şi burnout va continua, este important pentru fiecare dintre noi să mai încetinim ritmul aceste vieţi în viteză, să ne întoarcem privirea spre interiorul nostru şi să acordăm mai multă atenţie sănătăţii sufletului şi minţii.

Ramona Georgiana Pascu

Ramona Georgiana Pascu este psiholog clinician şi psihoterapeut cu formare în terapia cognitiv-comportamentală. Îşi ghidează viaţa după motto-ul „Dacă în viaţă poţi fi orice, fii bun!” şi crede cu tărie în puterea exemplului. Pornind de la nevoia de autocunoaştere, aplicată permanent asupra propriei persoane, foloseşte în mod distinctiv o abordare holistică a cazurilor sale, îmbinând în practica sa metode psihoterapeutice şi de asistenţă medicală, cu rezultate vizibil de impact asupra pacienţilor săi. Îşi ghidează terapia cu blandeţe şi căldură, pentru ca aceştia să îşi descopere calităţile şi atuurile, să devină stăpâni pe propriile forţe. Îmbinând cu măiestrie vastele cunoştinţe în domeniul psihologiei, ale medicinei şi pura experienţa de viată, integrează în mod constant psihoeducaţia atât în terapie cât şi în viaţa personală. Astfel, cu fiecare ocazie reuşeşte să ne informeze, să aducă în atenţia publicului ştiinţa explicată şi aplicată şi să faciliteze pentru cei din jur acest frumos, dar anevoios, proces al dezvoltării personale.