Ecoterapie

Scopul evident al ecologiei este de a intelege cum functioneaza planeta, de a vedea simptomele de alarma si de a incerca o remediere a lor. Adica, in mare, de a avea grija ca lumea sa functioneze jalonata de propria ei cursivitate.

Un demers ecologic facut temeinic ar trebui sa inteleaga mai intai istoria Terrei. Toata. Fizica – naturala, umana, biologica, meteorologica. E drept, ar fi – de fapt, este – o cutie a Pandorei.

Oamenii de stiinta sunt imperfecti inca din definitie si de atat de multe ori se iau la harta intre ei! Dar totul face parte din proces. Abia cand vom fi stiut cum a ajuns lumea sa fie ce e astazi, cand ii vom fi vazut linia, vom putea sa stim cum sa nu o frangem.

Cum sa nu bruscam planeta, montandu-i pe suprafata prea multe sonde si turnuri, camere atomice sau bazine toxice. Cum sa nu construim pe ea ceea ce nu poate duce.

E izbitoare constructia unei analogii cu psihicul omului. Majoritatea metodelor de terapie, ba chiar de dezvoltare spirituala, vrea acelasi lucru. Individuarea lui Jung contine constientizarea inconstientului, cu toate misterele sale, intelegerea trecutului personal ascuns acolo, cat si a arhetipurilor mai vaste.

Psihanaliza reduce simptomele suparatoare tot prin cunoasterea functionarii mai de miez a omului. Analiza tranzactionala creste capacitatea de autonomie prin demontarea injonctiunilor nenaturale primite de la figurile parentale, analiza scenariului si alte procese.

Cresc astfel functiile de intimitate, de spontaneitate si de constientizare. Samanismul invata explorarea inconstientului cu ajutorul gardianului de putere, pentru a ne lasa sa functionam mai in acord cu natura, mai in acord cu modul in care am functionat zeci de mii de ani.

Constelatiile familiale ne arata dispunerea relationala a stramosilor nostri pentru a ne intelege originea durerilor. Budismul ne invita sa ne cautam sinele. Nutritionistii buni ne spun cum sa mancam asa cum am mancat candva, demult, ca specie.

Aproape toate ne ajuta sa ne dezbracam de hainele nepotrivite pe care timpurile le-au aruncat pe noi. Ne arata de unde venim – fie ca din trecut, fie ca din adanc –, pentru a afla cat putem sa ne intindem fara sa ne rupem. Pentru a ne ajuta sa nu ne fracturam cursivitatea.

Este prea putin important daca ecologia e terapia pamantului sau psihoterapia este ecologia noastra personala. Pentru ca sunt la fel de valoroase. Omul va fi sanatos cand o sa fie o continuare a trecutului sau, a strafundurilor sale.

Pamantul o sa fie sanatos cand nu va mai interveni fiecare generatie cu propriile defrisari sau otravuri, netinand cont de nimic. Pana atunci, o sa mi se para la fel de nocivi si cei care isi zambesc fortat o falsa putere pe trotuare, aruncandu-si mizeriile pe jos fara nicio grija, dar si cei care, neputandu-si face curat inauntru, tipa prea isteric pe langa tancuri petroliere, plutind pe barci firave de aer.