Căutăm cu adevărat Adevărul sau însăși căutarea lui e o Minciună frumos ambalată?

Enigma adevărului:

Adesea, idealizăm căutarea adevărului ca o căutare nobilă, lăudând virtuțile onestității, transparenței și autenticității. Totuși, când realitatea crudă se dezvăluie în fața noastră -nemachiată și neclintită – ne retragem în șoc, neîncredere, dezamăgire și chiar disperare. Se pare că, într-un paradox amar, ne mințim că dorim adevărul, pentru că atunci când acesta ne este oferit, îl refuzăm de cele mai multe ori, alegând să rămânem în zona noastră de confort. Adevărul, deși venerat în abstract, uneori poate aduce disconfort și perturbare când este întâlnit în forma sa cea mai pură. În momentul în care rostești cu fermitate „eu nu suport minciuna/mincinoșii”, întreabă-te cât de profund ești dispus să privești în oglinda sincerității personale. Este oare această afirmație o reflectare a unei convingeri limitative sau un ideal pe care ne străduim să îl atingem, știind că și noi am alunecat uneori în minciună?

De ce ne declarăm adversari ai minciunii, dar totuși ne lăsăm seduși de ea?

Minciunile ameliorează loviturile dure ale realității, prezentând o versiune a lumii mai plăcută, care se aliniază cu dorințele și așteptările noastre. În multe moduri, minciunile nu sunt doar o abatere de la adevăr, ci o narațiune construită pe care uneori o îmbrățișăm conștient. Atunci, întrebarea care se ridică este: Suntem cu adevărat căutători ai adevărului sau însăși căutarea este o minciună frumos ambalată?

Alegerea de a minți în situații aparent mici și banale poate părea neimportantă, dar fiecare astfel de decizie ne modelează percepția asupra sincerității și integrității proprii. Ne întrebăm adesea de ce este atât de greu să fim complet sinceri. Răspunsul se ascunde în teama de repercusiuni, de judecata celorlalți sau pur și simplu de disconfortul de a recunoaște că am greșit sau că am făcut alegeri nepotrivite. Să luăm exemplul întârzierilor la serviciu sau la examene, însoțite de o scuză convenabilă – „am fost prins în trafic” – pare o minciună neînsemnată, dar fiecare astfel de mică abatere de la adevăr adaugă o piatră în mozaicul complex al caracterului nostru. Acestea sunt momentele în care alegem calea cea mai ușoară, sacrificând adevărul pentru confortul imediat sau pentru a evita un conflict minor.

Un alt exemplu: imaginează-ți că relația cu un coleg sau o colegă de la locul de muncă începe să se dezvolte dincolo de simpla colegialitate. Schimbați mesaje amuzante, petreceți timp împreună în pauze, iar aceste momente încep să capete o anumită intimitate emoțională. Acasă, începi să te simțiți stânjenit, mai retras și poate chiar începi să îți ascunzi aceste interacțiuni cu colegul/colega față de partenerul sau partenera ta. Acest comportament de a ascunde interacțiunile poate fi un semnal de avertizare că linia dintre relația profesională și cea personală a început să se estompeze. Este posibil să simți că, prin ascunderea acestor detalii, protejezi sentimentele partenerului și menții armonia acasă. Totuși, această tactică poate avea efecte contrare pe termen lung. Ascunderea unor astfel de interacțiuni nu doar că pune presiune pe tine și crește stresul personal, dar poate eroda și încrederea în relația de cuplu. În momentul în care partenerul descoperă și există o mare probabilitate să se întâmple, impactul asupra încrederii poate fi semnificativ. Sentimentul de trădare, chiar și în absența unei trădări fizice, poate fi profund și dureros.

Alegerea de a fi transparent și de a respecta angajamentul față de partener nu este întotdeauna cea mai ușoară cale, dar este cea care conduce cel mai adesea la o relație profundă și satisfăcătoare. A fi deschis și sincer în fața provocărilor este un semn al curajului și al respectului pentru relația voastră și pentru voi înșivă.

Adevărul ne scoate din zona de confort. Ne provoacă convingerile, ne testează valorile și ne face să ne reevaluăm prejudecățile. Acest proces poate fi destabilizator, pentru că ne pune la îndoială fundamentele pe care ne-am construit înțelegerea despre lume și despre noi înșine. Așadar, nu este surprinzător că uneori alegem să ascundem adevărul pentru a menține un echilibru, chiar dacă acesta este fragil.

Perspectiva psihologică:

Din punct de vedere psihologic, Sigmund Freud și Carl Jung au explorat adânc domeniile adevărului și minciunii. Teoriile lui Freud despre mecanismele de apărare sugerează că negarea și distorsiunea sunt moduri prin care psihicul nostru se protejează de adevărurile dureroase. Iar teoriile lui Jung despre Sine și Umbra care este în fiecare dintre noi și reprezintă partea necunoscută încă a Sinelui (poate fi pozitivă sau negativă) propun că adesea ne ascundem adevăratele dorințe și frici chiar și de noi înșine, trăind adevăruri parțiale în conștiința noastră.

Ce ne învață psihoterapia despre adevăr?

În psihoterapie, îmbrățișarea adevărului este adesea primul pas către echilibrarea emoțională și psihică. Este vorba despre curajul de a te confrunta cu realitățile tale, de a le accepta și apoi de a lucra pentru a le transforma. Irvin Yalom subliniază că, deși poate fi dureros, acest proces este profund eliberator și transformativ.

Și în final ce alegem: Adevărul sau Minciuna?

Recunoașterea și confruntarea cu propria tendință de a minți sunt primii pași în cultivarea unei relații mai sincere cu noi înșine și cu ceilalți. Vă încurajez pe fiecare dintre voi să reflectați la momentele când ați optat pentru o minciună minoră și să vă întrebați: cum ar fi putut decurge situația dacă aș fi ales adevărul? Cum pot începe să fac alegeri care reflectă valorile pe care realmente doresc să le integrez în viața mea?

Adoptarea adevărului nu înseamnă doar a renunța la minciuni, ci și a îmbrățișa vulnerabilitatea care vine odată cu el. Este un angajament pe care îl facem nu doar cu ceilalți, ci și cu noi înșine – un angajament de a trăi cu integritate, chiar și când este greu, chiar și când am putea fi tentați să ocolim adevărul pentru confortul de moment.

Cu toate acestea, este oare posibil să trăim exclusiv în lumina adevărului, evitând orice umbra de minciună? Poate cineva să se angajeze într-un trai imaculat, nealterat de mici devieri ale realității? Adeseori, adevărul pur poate părea aspru și neiertător, în timp ce chiar și cea mai “nevinovată” minciună poate oferi un adăpost temporar de dificultățile vieții. Dar cu ce costuri vine acest adăpost? Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să decidă cât de aproape dorește să se afle de adevărul pur, luând în considerare contextul și circumstanțele personale.

Te provoc la un exercițiu de introspecție. Reflectează asupra următoarei întrebări care te poate ajuta să descoperi mai multe despre relația ta cu adevărul și minciuna: Când te gândești la ultima dată când ai ales minciuna în locul adevărului, ai făcut-o pentru a evita disconfortul pe care l-ar fi putut produce adevărul? Adică ți-a fost mai ușor să spui “DA” unei iluzii și “NU” realității?

Dacă în timp ce faci aceste alegeri apar conflicte interioare și emoții care dor, găsești pe website-ul meu https://www.corinadanu.ro/ un eBook menit să îți ofere ajutor.

Psih. Corina DaNu