Micile mari secrete ale rezoluțiilor împlinite
Suntem la cumpăna dintre ani, de regulă acel timp când ne ocupăm să scriem (liste cu) rezoluții/ obiective / ținte / aspirații / așteptări / visuri și alte asemenea, ceva de genul: să slăbesc, să câștig mai mult, să fiu sănătoasă, să mă apuc de sport, să-mi găsesc iubit, să mă dezvolt personal, să fac cursul de gătit … și lista poate continua. Începem cu bucurie, cu ambiție, umplem o listă întreagă și … undeva în prima lună începem să auzim voci, “lasă, de luni”, „sunt prea obosită”, “n-am timp acum, nici mâine, nici săptămâna asta”. În a doua lună parcă mai fuge din motivație și ne gândim că încă mai avem timp să ne apucăm spunându-ne, poate, “hai că încă nu e nici primăvară” și tot așa până la jumătatea anului, când ne întrebăm ce o fi fost în capul nostru să facem această listă … Asta în cazul fericit în care ne amintim că există această listă și nu am uitat că am făcut o listă sau nu știm pe unde am rătăcit-o. Dacă scenariul vă sună cunoscut, atunci acest articol e posibil să fie și pentru voi. ☺
Am funcționat și eu așa până la un moment, când mi-am dat seama că treaba asta cu “fă o listă„ nu e pentru mine. Am decis că e momentul să fac ceva diferit ca să evit “să mi se mai rupă filmul cu rezoluțiile”. Iată câteva lucruri pe care le-am descoperit și pe care, ajustându-le, m-au ajutat în timp să-mi duc intențiile la bun sfârșit:
- Cum numești lista e important: Pentru mine cuvântul rezoluții mi se pare prea protocolar iar obiective creează cumva o presiune care mă paralizează în finalizarea lor. ☺ Așa că am folosit un truc și le-am înlocuit cu ținte, visuri, gânduri, dorințe, năzuințe. Poate părea același lucru dar dacă tot avem așa o bogăție de limbă, e păcat să nu o folosim. Și nuanțele, da, nuanțele sunt importante. E important să te regăsești în ele. Am folosit cuvinte diferite în funcție de prezentul fiecărui timp și de rezonanța pe care acestea o aveau în motivația mea, în acel moment al existenței mele. Așa încât lista a devenit fluidă de la an la an și s-a numit Țintele mele sau Visurile mele sau Așteptările mele. Observați, probabil, că a dispărut cuvântul listă. Explic imediat de ce.
- Conexiunea dintre rândurile așternute: Am observat că era o înșiruire – ce-i drept era o listă ordonată și frumos scrisă ☺ – în care săream de la una la alta, dar lipsea ceva, un fir roșu care să arate ceea ce era cel mai important pentru mine în anul respectiv, astfel încât toate celelalte să se conecteze și să deschidă noi oportunități. Gândindu-mă la ce e important pentru mine, am hotărât pe ce se va duce atenția mea și am evitat să mă risipesc într-o multitudine de idei exprimate prin liniuțe sau puncte.
- Obiectivele nu erau în totalitate în controlul meu: Am început să mă gândesc la ceea ce am nevoie să se întâmple și unde și când trebuie să fiu pentru ca acele lucruri să aibă loc. Asta mi-a permis să-mi creez o hartă mentală în care să las spații de manevră, adică locuri de tras sufletul și puncte nodale, să evit rezoluțiile nerealiste sau obiectivele care nu erau chiar ale mele ci le preluam pentru că erau la modă.
- Locurile de tras sufletul: Viața nu e liniară. Neprevăzutul este și el parte din viața noastră, așa încât am făcut din zonele de reflecție, o țintă în sine, le-am numit “locuri de tras sufletul”, de analiză, de bucurie, de odihnă, locuri de reconectare la motivația mea indiferent de ceea ce se întâmplă. Practic am făcut din zonele de reflecție o “rezoluție”.
- Punctele nodale: Adică acele puncte care urmau locului de tras sufletul. Așa încât am creat conștient spațiu pentru decizii, ajustări, alegeri păstrând în minte ceea ce este important pentru mine și înlesnind flexibilitatea de care aveam nevoie pentru a evita stresul că “iar nu m-am ținut de listă”.
Citește continuarea articolului în ediția decembrie-2023-ianuarie-2024 sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
.
