Ioana Ciocotișan: psihoterapia se învață cel mai bine în cabinet

Faptul că un om își pune încrederea în tine pentru a-i asculta povestea și a-l ajuta să-i schimbe cursul este o responsabilitate uriașă și o mare onoare.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi profesia de psihoterapeut și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Ioana Ciocotișan: Cu riscul de a suna clișeic, cred că această meserie m-a ales. Am fost întotdeauna interesată să înțeleg oamenii, să-i analizez îndeaproape și să descopăr ce le determină comportamentele. Îmi amintesc cum, copil fiind, mă uitam insistent la oameni oriunde mă aflam – pe stradă, în tren – și îi analizam. Sinceră să fiu, din cauza privirilor mele intruzive, am fost la un pas să am probleme…

Pentru mine, ființa umană este absolut fascinantă. Oamenii au un potențial fantastic, pot fi și pot face orice, atâta timp cât își doresc și fac pași în direcția dorită. Să-i văd cum înfloresc și cum reușesc este cu adevărat satisfăcător. De asemenea, să știu că am o mică contribuție la procesul lor de evoluție este o onoare.

În același timp, oamenii au povești care îi diferențiază și care, de multe ori, includ suferință. Fiecare poveste este o dovadă a rezilienței și a puterii umane. Faptul că un om își pune încrederea în tine pentru a-i asculta povestea și a-l ajuta să-i schimbe cursul este o responsabilitate uriașă și o mare onoare.

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Ioana Ciocotișan: Una dintre cele mai mari provocări pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională este frica de schimbare. Această frică poate fi subtilă sau chiar copleșitoare. Oamenii pot experimenta frica de necunoscut, de eșec, de succes sau de pierdere. Chiar și atunci când recunosc necesitatea schimbării și își doresc să evolueze, pot întâlni dificultăți în a-și modifica obiceiurile, gândirea și comportamentele vechi, care le oferă un anumit confort și siguranță. Astfel, oamenii pot ajunge să se confrunte cu fenomenul procrastinării.

Procrastinarea este adesea alimentată de lipsa obiectivelor clare, standardele nerealiste și încredere în sine scăzută. Pentru a face schimbări durabile, este esențial să le realizăm în pași mici. Cu cât pasul făcut este mai mare, cu atât riscul de recidivă este mai mare. În plus, dacă persoana care dorește să facă o schimbare nu beneficiază de sprijin în acest proces, se poate simți singură, ceea ce face ca transformarea să fie și mai dificilă.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectivă și imparțială atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Ioana Ciocotișan: Unul dintre cele mai importante instrumente pe care le am la dispoziție este barometrul meu interior. Dacă simt că ceva din povestea clientului mă afectează sau mă atrage într-un mod personal, știu că există riscul de a aduce în terapie ceva ce nu are legătură cu el, ci cu mine. Pentru a preveni acest lucru, fac terapie și eu la rândul meu, de mai bine de 12 ani—am pierdut deja numărătoarea.
În plus, mă asigur că fac pauze scurte între ședințe, pentru a mă putea ancora în prezent și a intra într-o stare de neutralitate. Un obicei concret pe care îl am este să stau cu mâinile sub jetul de apă la chiuvetă pentru câteva minute între sesiuni. Aceasta mă ajută să mă reconectez cu momentul prezent și să mă detașez de ședința anterioară, pregătindu-mă să întâmpin următorul client cu o minte proaspătă și deschisă.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Ioana Ciocotișan: Cred că dincolo de tehnicile și abordările terapeutice, esențial este să dezvolt o relație terapeutică solidă. Aceasta este, fără îndoială, cel mai important aspect al terapiei! Îmi fac timp să ascult activ, să mă asigur că înțeleg cu adevărat persoana și prin ce trece, oferindu-i astfel înțelegere și susținere. Atunci când oamenii se simt în siguranță, sunt mult mai dispuși să colaboreze și să lucreze eficient în procesul terapeutic.
Abordarea mea este una integrativă, iar situațiile în care sunt directivă sunt rare și depind de contextul clinic. În general, lucrez în funcție de nevoile și materialul adus de client, adaptându-mă la ceea ce îl ajută cel mai mult. Pot sprijini atât persoanele pragmatice, ancorate în gândire, cât și pe cele mai emoționale, orientate spre trăiri. Cel mai mult folosesc tehnici din Schema Therapy și terapia sistemică.
Consider că este cel mai util să abordăm cauzele problemelor și să le tratăm de la rădăcină. Totuși, respect faptul că nu toată lumea își dorește să meargă atât de adânc, uneori oamenii nu sunt pregătiți pentru acest pas sau nu au resursele necesare, iar ritmul fiecărui client este imperios necesar să fie respectat indiferent de nivelul său de dezvoltare emoțională.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Ioana Ciocotișan: Deși am depășit etapa de supervizare obligatorie a cazurilor, continui să discut cazurile dificile cu foștii mei formatori sau cu colegi prin sesiuni de intervizare. Acest lucru mă ajută să depășesc momentele dificile din terapie. De asemenea, sunt foarte atentă la limitele și nevoile mele personale. Nu lucrez mai mult decât este sănătos pentru mine și respect pauza de 10 minute dintre sesiuni, iar dacă am terapii de cuplu, iau pauze mai lungi de 20-30 de minute.
Mă asigur că nu sar peste mese și că dorm suficient, pentru că un creier odihnit și bine hrănit face diferența în momentele de criză emoțională. În plus, mă ocup de lucrurile care îmi aduc bucurie, cum ar fi cititul, să cânt cu vocea și să ascult muzică, în special folclor vechi și muzică latină. Petrecerea timpului cu soțul meu și fiul meu mă ajută  să mă simt iubită și importantă, astfel simt că pot să mut munții din loc. Drumețiile în pădure și exercițiile fizice sunt și ele de ajutor pentru a mă reconecta cu mine și cu corpul meu.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Ioana Ciocotișan: Cred că atunci când dorești să te formezi ca psihoterapeut, este important să nu te grăbești. În primul rând, propriul proces terapeutic este esențial și recomand să fie unul de profunzime și de durată.
De asemenea, este important să nu începi o nouă formare imediat după ce ai finalizat-o pe prima sau să te angajezi într-o formare în timpul masterului. Dacă ai finalizat deja o formare, profită de cunoștințele acumulate și aplică-le cu clienții tăi. Formarea ca psiholog și psihoterapeut necesită timp pentru a înțelege și asimila ceea ce ai învățat.
Psihoterapia se învață cel mai bine în cabinet, prin interacțiunea directă cu clienții, nu doar din cărți sau formări. Așadar, dacă ai absolvit o formare și ai obținut dreptul de liberă practică, apucă-te de treabă!

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul psihoterapiei?

Ioana Ciocotișan: Eu cred că este important să urmărim ceea ce ne atrage în mod autentic. Personal, citesc cărțile și particip la cursurile care îmi trezesc interesul și care, de multe ori, mi-au confirmat ipotezele pe care le construiesc în cabinetul meu.
Recomand cu căldură cursurile de formare continuă oferite de domnul psiholog Valentin Pescaru. Toate sunt valoroase și contribuie semnificativ la îmbunătățirea abilităților de lucru cu clienții, oferind o înțelegere profundă a contextului clinic.
De asemenea, recomand formările complementare în Schema Therapy, care sunt extrem de utile pentru psihoterapeuții care doresc să aprofundeze această abordare. În plus, cărțile scrise de Jeffrey Young, cum ar fi „Reinventing Your Life” și „Schema Therapy: A Practitioner’s Guide”, sunt resurse esențiale pentru înțelegerea și aplicarea acestei tehnici în practică.
Îmi plac foarte mult și cărțile scrise de Irvin D. Yalom, cum ar fi „The Gift of Therapy” și „Tratat de psihoterapie de grup”. Aceste lucrări oferă perspective valoroase asupra relației terapeutice și asupra dinamicii grupurilor.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Ioana Ciocotișan: Particip frecvent la cursuri de formare, workshopuri și conferințe de specialitate. Acestea îmi oferă oportunitatea de a învăța despre noile descoperiri și abordări din domeniul psihoterapiei și al psihologiei. De asemenea, mă mențin la curent cu cărți și publicații de specialitate care explorează noi tehnici și metode terapeutice. Astfel, integrez cunoștințe noi în practica mea și îmi perfecționez abordările terapeutice. În continuare, particip la ședințe de intervizare profesională. Aceasta îmi oferă perspective noi și îmi permite să îmi reflectez practicile terapeutice.
Și nu în ultimul rând, propriul proces terapeutic mă ajută să-mi înțeleg reacțiile și să mă dezvolt ca terapeut.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Ioana Ciocotișan: Da, de-a lungul anilor cred că am încercat să-mi conturez identitatea ca psihoterapeut și astfel am încercat tot felul de abordări. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este adesea directivă și se concentrează pe tratamentul simptomelor, dar nu abordează cauzele profunde ale problemelor.
Am realizat că în anumite contexte, clienții aveau nevoie nu doar de soluții raționale pentru simptome, ci și de un spațiu sigur pentru a explora și a înțelege emoțiile și experiențele lor trecute.
Acest moment de realizare m-a condus să îmbrățișez o abordare integrativă, care combină tehnici din diverse școli de psihoterapie. Am descoperit că, atunci când mă concentrez pe emoțiile clientului și utilizez abordări experiențiale, pot ajuta clienții să-și schimbe ulterior perspectiva experiențelor trecute.
Aceste schimbări în abordare au dus la rezultate mult mai bune și m-au învățat că flexibilitatea și adaptabilitatea sunt esențiale în practica terapeutică. Succesul în terapie nu provine doar din aplicarea unei tehnici specifice, ci din abilitatea de a răspunde nevoilor unice ale fiecărui client.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Ioana Ciocotișan: Cea mai mare recompensă pentru mine este atunci când întâlnesc foști clienți în afara contextului terapeutic și aflu că schimbările pe care le-au făcut în terapie se mențin. De exemplu, când cineva îmi spune că s-a căsătorit, deși în trecut avea dificultăți în a începe sau a menține relații romantice, știu că am avut un impact real în viața lor.
Un moment care mi-a rămas întipărit în minte este când un client mi-a mărturisit că, seara, abia aștepta ziua următoare – un semn clar că și-a recăpătat bucuria de a trăi. Astfel de realizări îmi confirmă că am făcut o treabă bună și că procesul nostru terapeutic este aproape de finalizare. Acele clipe în care un client își dă seama că are puterea de a-și controla și îmbunătăți viața sunt neprețuite și reprezintă pentru mine cea mai mare satisfacție profesională.

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul psihoterapeutic?

Ioana Ciocotișan: Ambele, atât rezistența, cât și scepticismul, au nevoie de timp și răbdare pentru a fi diminuate, iar o relație terapeutică solidă este esențială în acest proces. Rezistența este un aspect firesc în terapie, deoarece fiecare dintre noi ne construim inconștient, mecanisme de apărare care ne-au ajutat să supraviețuim până la un moment dat. Aceste mecanisme merită respectul nostru, deoarece fac parte din sistemul nostru și au dreptul să aparțină.
Procesul de renunțare la ele se face treptat, prin acceptare și prin înțelegerea faptului că putem găsi alte modalități de a ne proteja și de a gestiona emoțiile. Nimic nu se poate schimba fără acceptare, iar acceptarea începe de la terapeut. Recunoașterea și înțelegerea acestor mecanisme de apărare de către client pot deschide calea pentru o colaborare mai profundă și pentru progres în terapie.
Împreună cu clientul, explorez ce anume stă la baza fricii de schimbare. De obicei, aceasta sugerează anumite pierderi, cum ar fi pierderea atenției celor dragi sau teama de a-și pierde echilibrul emoțional sau de a experimenta din nou durerea emoțională. Le amintesc că frica lor este legată de ceva ce au mai trăit în trecut, dar că acum sunt într-un loc sigur, alături de mine pe canapea, ceea ce înseamnă că au supraviețuit și sunt puternici. Nu va putea să doară mai mult decât a durut atunci, iar eu voi avea grijă de ei!
Le spun că procesul terapeutic nu este unul ușor, dar îi rog să-și amintească ce i-a determinat să înceapă acest proces și să se gândească la cum va arăta viața lor după ce terapia se va fi încheiat. Acest lucru ajută la sporirea motivației.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Ioana Ciocotișan: Mă întrebi dacă roboții vor înlocui psihoterapeuții? Nu cred asta. Este posibil ca tehnologia să preia anumite aspecte ale procesului terapeutic, cum ar fi administrarea testelor psihologice sau oferirea de suport prin platforme digitale, dar sunt convinsă că oamenii sunt de neînlocuit în acest domeniu.
Rănile emoționale apar în relații cu alți oameni și tot în relații umane se vindecă. Legătura autentică, empatia și înțelegerea profundă pe care un psihoterapeut o poate oferi sunt aspecte care nu pot fi replicate de tehnologie. De aceea, cred că viitorul psihoterapiei va implica un echilibru între inovațiile tehnologice și relația psihoterapeutică.