Irina Nicoleta Ionescu: Oamenii au nevoie de oameni ca să treacă prin schimbări profunde
În locul nepotrivit, oamenii de calitate – profesional și uman – se micșorează și se sting
Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?
Irina Nicoleta Ionescu: Am ales să fac o schimbare de carieră de la administrație publică și mediul academic spre mentorat și coaching profesionist pentru că am un talent natural pe care-l folosesc deja de-o viață, cu mult succes. În mod egal, era momentul unei maturizări profesionale. Am vrut să-mi asum un drum croit de mine, pentru mine, în care exprim mult mai mult din ceea ce sunt și din ce pot oferi ca om.
La 18 ani am ales știința politică din pasiune, după ce am trăit copilăria în comunism și adolescența în tranziția anilor `90. Aveam nevoie să înțeleg lumea în care trăiesc. S-a potrivit cu capacitatea mea analitică, dar și cu talentul de a transmite cunoștințe, prin predare. După un liceu de mate-fizică am făcut, așadar, prima mea tranziție, de la real la uman, construind o carieră în care am fost foarte fericită mulți ani.
După mai bine de 20 de ani, mi-am dat seama că nu mă mai reprezintă suficient, nu am suficient impact, nu văd rezultate care să mă motiveze, nu pot merge suficient în profunzime când îmi fac munca, nu-mi folosesc toate calitățile. O poveste clasică a zilelor noastre.
Aveam deja 20 de ani de studiu și practică în zona dezvoltării personale, pentru mine însămi. Am studiat 2 ani și jumătate și mi-am luat acreditări internaționale de coach și mentor profesionist, apoi am pornit la drum.
De ce fac coaching și mentorat pentru tranziții în carieră? M-am lovit de această nevoie, încercând să fac eu însămi o schimbare spre zona corporațiilor. Așa am experimentat coaching-ul. N-am făcut acea tranziție, dar mi-a schimbat viața: m-am văzut altfel, am înțeles câte pot face și am prins foarte mult curaj. Lumea mea s-a lărgit exponențial.
Asta îi lipsește majorității profesioniștilor valoroși care au nemulțumiri în carieră, caută soluții sau un nou drum. Nu știu cum să facă, la cine să apeleze, au o frică teribilă de schimbare. Îi înțeleg perfect, dar frica poate fi depășită. Oamenii aceștia merită mai mult.
Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?
Irina Nicoleta Ionescu: Foarte mulți profesioniști adevărați nu-și cunosc valoarea și nu au încredere în ei, iar din acest motiv rămân captivi în locuri de muncă nepotrivite pentru ei sau în medii de lucru toxice.
În locul nepotrivit, oamenii de calitate – profesional și uman – se micșorează și se sting. E și un cerc vicios – își înțeleg valoarea până la un punct, uneori luptă o vreme, obosesc, se uită în jur, deznădăjduiesc, își pierd încrederea în ei și în valoarea lor.
De fapt, ei nu au suficientă claritate cu privire la ce vor cu adevărat, pornesc în luptă fără să curețe răni personale care îi fac vulnerabili în medii toxice, renunță mult prea devreme. Tendința de a-i salva mereu pe cei din jur, în crize, frica de a nu supăra, incapacitatea de a pune limite când primesc sarcini – sunt cele mai frecvente piedici. Eșecul nu vine din lipsă de competență și valoare.
Curățenie, claritate, încredere, curaj, consecvență – sunt cei 5 piloni ai oricărei schimbări, pe care i-am descoperit din proprie experiență și lucrând cu clienții.
Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?
Irina Nicoleta Ionescu: În primul rând, un coach sau mentor profesionist are un cod de etică foarte strict. Toate competențele de bază sunt gândite ca să susții clientul respectându-i mai ales unicitatea. De ce? Tu nu știi ce e mai bine pentru client și nu faci munca în locul lui. Îl ajuți să descopere soluția și să o pună în aplicare.
În al doilea rând, pregătirea timp de 10 ani în zona de știință politică este un atu foarte puternic pentru a respecta oamenii. Înțelegi consecințele grave, pentru indivizi și pentru comunități, dacă nu o faci. Avem secole de istorie drept mărturie.
În al treilea rând, după o vârstă, treci prin atâtea experiențe grele încât devii mai tolerant. Nu devii filosof sau sfânt, dar totuși mai înțelept. Nu te mai grăbești să judeci.
Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?
Irina Nicoleta Ionescu: Capacitatea de a asculta cu atenție, de a te concentra total pe client, de a face liniște în mintea mea pentru a-i da lui spațiu și a-l vedea cu adevărat, este cel mai puternic instrument. Doar așa pot să-i aud povestea reală, emoția, nevoia, din spatele propriilor cuvinte.
Așa începe transformarea clientului, când tu ești capabil să fii ca o oglindă pentru el și omul se descoperă pe el însuși. Vede valoarea pe care o are, dar și blocajele, ideile preconcepute, punctele ”oarbe”, modul cum se auto-sabotează.
Din acest motiv, lucrez doar cu cei care sunt cu adevărat interesați să se uite sincer la ei înșiși și să muncească pentru a face schimbări. Nu sunt complice pentru cei care doar se plâng.
Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?
Irina Nicoleta Ionescu: Nu reprezintă o mare provocare pentru mine, cel puțin până acum. Însă obosesc, pentru că mă concentrez să fiu acolo 100%. După o sesiune de 1h – 1.5h am nevoie de timp egal de recuperare înainte de o altă sesiune.
Antreprenoriatul m-a învațat lecția odihnei mai dur și mai apăsat decât oricare din job-urile avute, chiar dacă uneori aveam câte 2-3 proiecte profesionale în paralel. Am ajuns aproape de burnout cu mine însămi ca șefă, pentru că ”sunt atâtea de făcut”. Abia anul acesta am învățat să-mi dau timp de odihnă, inclusiv mental.
Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?
Irina Nicoleta Ionescu: În primul rând, să trateze cu seriozitate o astfel de activitate, alegând formări în școli acreditate internațional și obținând certificări internaționale. Să fii mentor sau coach profesionist nu înseamnă să stai la taclale cu clienții și să le dai sfaturi de viață, la fel cum toată lumea ”se pricepe să facă politică”. Da, ca doctor în științe politice privesc mai aspru sensul acestei expresii; chiar nu toată lumea se pricepe.
În al doilea rând, să fie pregătit pentru un roller-coaster de dezvoltare personală pentru că formarea și, ulterior, practica, te transformă și pe tine fundamental – îți scot la iveală multe răni emoționale nevindecate. Dacă nu ești dispus să lucrezi și la tine, mai bine renunți. Lucrul atât de direct cu oamenii implică o responsabilitate imensă.
Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?
Irina Nicoleta Ionescu: Exclusiv resurse, instrumente și școli acreditate de organizațiile profesionale în domeniu cum sunt ICF (International Coaching Federation) și EMCC (European Mentoring and Coaching Council). Fiecare au particularitățile lor în modul în care organizează formarea și evaluarea, foarte interesante fiecare, dar o fac la standarde care asigură servicii de foarte bună calitate pe care noi, coachii și mentorii, le oferim clienților.
Când voi avea un nivel de senioritate suficient de înalt, poate după 10 de ani în noua meserie, îmi voi permite și sugestii punctuale. Îi puteți spune ”meteahnă de cercetător”.
Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?
Irina Nicoleta Ionescu: Apartenența la cele două organizații de coaching și mentorat profesionist face totul foarte simplu. În plus, ele reglementează strict reevaluările periodice pentru menținerea acreditărilor. Timp și energie să am pentru câte oportunități există.
Ce mă motivează zilnic este lucrul cu clienții. Mereu vreau să pot face mai bine, să văd și mai multe rezultate, să încerc ceva nou. Aplic ce observ la alți colegi în sesiunile de practică reciprocă, aplic ce citesc, ce mi se pare interesant și dificil de făcut.
Când vine vorba de învățat n-am stare; asta m-a ținut în viață și în administrația publică, unde plafonarea este un risc major.
Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?
Irina Nicoleta Ionescu: Conexiunea la un nivel profund cu cel din fața mea, bazată pe experiențe comune. Asta m-a schimbat.
O bună perioadă, ca începător, aplicam regulile și structura unei sesiuni de coaching sau mentorat într-o manieră mai tehnică, precum un șablon.
Mentoratul – care presupune și împărtășire din experiența proprie, pe lângă parteneriatul de gândire pentru a rezolva o problemă – ”mi-a ”îmblânzit” tehnica, pentru că m-a surprins total cum clientul a început să se deschidă și să lucreze mai profund. Lucram cu cineva care făcea trecerea către antreprenoriat și coaching, am rezonat intens.
Acum mă simt ca într-o discuție serioasă cu un prieten, respectând structura cerută unui profesionist. E un ”firesc” care ajută mult oamenii.
Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?
Irina Nicoleta Ionescu: Când îi văd fericiți. Când au momente de ”aha”, când se descoperă pe ei, când prind curaj, când își dau seama ce potențial au, când iau decizii importante, când vin și povestesc reușitele pe care le-au avut. N-am cum să nu fiu fericită, când am fost parte din acel drum.
Un om în plus va face ce-și dorește. Nu-i puțin lucru.
Este un citat care îmi place mult – ”Ce vei face cu atâta întuneric? Voi găsi un mod de a străluci în el.” (”What are you going to do with all that dark? Find a way to glow in it.”, Amanda Torroni). Despre asta este vorba, de fapt.
Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?
Irina Nicoleta Ionescu: Rezistența este de două feluri: față de metodă și față de schimbare.
Rezistența față de metodă – ”ce e și cu coaching-ul ăsta, acum toți îs coachi, nu mă pot ajuta pe mine” – se rezolvă lucrând. Lucrez cu un client doar dacă îl văd că s-a convins. Facem nu una, ci poate 2-3 sesiuni gratuite ca să vadă cum este. Nu a fost nevoie de mai mult de una de obicei.
Rezistența față de schimbare este reală, pentru că e greu să renunți la modul cum gândești față de problemele tale. Persistă o vreme și în sesiuni, dar dispare dacă există motivație.
E important ca omul să fie dispus să lucreze, să se schimbe, nu să plătească un complice față de care să se plângă și care să-i accepte tăcut versiunea despre eșec. Nu este etic să îl accept într-un program. Știu că nu va avea rezultate.
Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?
Irina Nicoleta Ionescu: În ceea ce privește dezvoltarea personală, eu văd inteligența artificială ca pe o soacră. Îți spune ce să faci, cum ai putea fi, dar nu face în locul tău. Cine te duce de mână este mama, dar nici măcar ea nu poate face nimic în locul tău când este vorba de schimbarea modului de a gândi. Sigur, comparația este amuzantă, dar puțin exagerată.
Oamenii au nevoie de oameni ca să treacă prin schimbări profunde.
Accesul la informație nu mai este de mult o problemă, dar oamenii suferă mai mult ca în trecut. Statisticile făcute în domeniul sănătății mintale sunt grăitoare și alarmante. Clienții de coaching și mentorat nici nu sunt incluși în aceste statistici, care sunt de resortul psihoterapiei sau psihiatriei, deci numărul oamenilor care au nevoie de susținere în viața personală sau profesională este mult mai mare.
Toate resursele la care avem acum acces sunt utile, binevenite, măcar să fie folosite de toți cei care au nevoie. Dar pentru schimbări profunde și de durată, conexiunea umană este singura soluție.
