Magdalena Ciucă: poți scurta drumul de la traumă la starea de echilibru

Experiențele personale și profesionalismul se întrepătrund pentru a oferi sprijin autentic celor care și-l doresc.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Magdalena Ciucă: Pentru mine (posibil și pentru alți colegi din domeniu), cred că a fost hotărâtor acel moment dureros din viața mea, un fel de „noapte neagră a sufletului”, când am avut senzația că voi ceda din toate punctele de vedere. Pe vremea aceea (trăia Ceaușescu), nu exista practica de a merge la psiholog (era interzisă această meserie). Și chiar de-ar fi existat, aș fi avut reacția multor persoane de azi: “de ce să merg?”, “cu ce mă poate ajuta psihologul, dacă eu care îmi cunosc povestea nu mă pot ajuta?”. Dacă la asta mai adăugați firea mea timidă, introvertită, care nu accepta să-și povestească emoțiile și neajunsurile în fața cuiva (nici măcar în familie), vă închipuiți cât de lipsită de speranță mă simțeam.

M-am descurcat singură cu foarte mare greutate, citind cărți și apelând la tot felul de cursuri de spiritualitate, printre care: inforenergetică și radiestezie, reiki, qigong, tao, yoga… După o perioadă am reușit să mă echilibrez. Iar odată cu Revoluția din 1989, au apărut facultățile private cu profil de psihologie. Mi-am propus să aflu mai multe despre suferință, cum apare și cum poți scurta drumul de la traumă la starea de echilibru. Așa am început a doua facultate (3 ani), după care a urmat formarea în psihoterapie (5 ani).

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Magdalena Ciucă: Sunt mai multe probleme:
– Nu sunt în contact cu ei înșiși și, din acest motiv, nu realizează când au nevoie de ajutor.
– Chiar dacă simt că ceva nu este în regulă cu starea lor, amână întâlnirea cu psihologul până când situația se acutizează și nu mai pot beneficia de o consiliere fără a lua medicație psihiatrică pentru a fi apți de psihoterapie.
– Un ego exacerbat („eu nu am nevoie de consiliere”) îi face să dea vina pe oricine, în afară de propria persoană, pentru situația neplăcută în care se află. Uită că au ajuns acolo în urma unui cumul de alegeri personale (mai mult sau mai puțin inspirate).
– Confundă psihologul cu psihiatrul („eu nu sunt nebun”).
– Consideră dezvoltarea personală o „modă” costisitoare, care va trece.
– Comoditatea (lenea) îi împiedică să înțeleagă că schimbarea o poate produce doar ei înșiși, îndrumați de specialist, nu specialistul fără ajutorul lor.
– Unii preferă să investească în bunuri materiale „să moară de invidie X”, decât în dezvoltare personală.

Probabil că am menționat doar câteva din motivele pentru care destul de mulți nu prețuiesc, încă, dezvoltarea personală.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectivă și imparțială atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Magdalena Ciucă: O astfel de greșeală intervine atunci când tu, ca specialist, nu ți-ai făcut propriile ore de dezvoltare personală, motiv pentru care te identifici prea puternic cu clientul tău și problemele lui, pierzându-ți simțul identității. Empatia în acel moment devine una distructivă și te poate poziționa împotriva intervenției terapeutice.

Tocmai din acest motiv, școala de psihoterapie pe care eu am făcut-o include ca obligatorie dezvoltarea personală în primul an de formare a specialistului. Este un an plin de încercări, în care, prin tot felul de joculețe și dramaterapie, cei care se formează sunt „călcați pe toate bătăturile” emoționale – începând din copilărie și până la acel moment – pentru a le scoate la suprafață și a le vindeca.

Chiar dacă este un proces chinuitor (asemănător cu cel prin care trec recruții în armată), profesorii noștri ne explicau menirea acestui proces: “Mai bine suferiți aici, decât să suferiți în cabinet și să plângeți odată cu clientul, fără să-l puteți ajuta”.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Magdalena Ciucă: Nu, nu există (pentru mine) așa ceva. Întotdeauna îmbin diferite tehnici, în funcție de ceea ce este potrivit clientului. Esențial este să poți face echipă bună cu acel client, ca în căsătorie.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Magdalena Ciucă: Am în tolba mea „magică” diferite instrumente. Mă cunosc (simt) și știu când este momentul să pun frână pentru a nu ajunge în burnout.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Magdalena Ciucă:

– Să facă munca asta doar din pasiune.
– Să facă mult voluntariat, dacă i se oferă ocazia, în clinici cu adevărații pacienți cu boli psihice.
– Să știe că nu te îmbogățești din meseria asta, mai ales în primii ani ai nevoie de susținere materială.
– Să fie convinși că au de învățat tot timpul, cât vor profesa. Și de multe ori, acele cursuri, cărți… (foarte costisitoare) nu vor fi acoperite în totalitate de câștiguri.
– Orgoliul și poziția de victimă sau de salvator (nu mai zic de persecutor) nu au ce căuta în această meserie… etc.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Magdalena Ciucă: Orice le trezește interesul. Fiecare alege pentru el și să fie convins că el este primul beneficiar și apoi clientul.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Magdalena Ciucă: Investind în permanență, cât te țin puterile.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Magdalena Ciucă: Oho, să fiu eu sănătoasă câte au fost!
Cel mai mult îmi plac cele în care realizez că mi-ar prinde bine să aplic și pentru mine acea „tehnică” care a dat roade în cazul clientei. Nu degeaba spunea una dintre profesoarele mele că ajutorul pe care îl dăm clienților ne ajută și pe noi, pentru că vin la noi clienți care ne arată ce avem de vindecat în acel moment.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Magdalena Ciucă: Pentru mine, când sunt recomandată altor persoane, sau când revin la mine (cu alte probleme) = știu că am făcut o treabă bună și a meritat investiția făcută și cea care urmează să o fac…

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Magdalena Ciucă: Cu detașare! Nu sunt obligată să lucrez cu cineva care nu are încredere sau nu are chef să pună umărul la treabă alături de mine. Este ca și cum m-aș încăpățâna să conviețuiesc cu un bărbat care nu mă iubește și nu mă apreciază.
Nu am astfel de ambiții.
Un bărbat a fost adus cu forța la terapie de cuplu și mi-a cerut să-i demonstrez că el are nevoie de consiliere psihologică. Era convins că doar soția trebuie să vină. I-am răspuns că nu am nici un interes să fac asta și nu are sens să mai vină, atâta timp cât el crede că poate stârni iubirea și admirația soției, prin bătăi și cuvinte jignitoare. „Este o pierdere de timp (a mea și a dvs.) și o pierdere de bani, a dvs.”

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Magdalena Ciucă: Sper ca domeniul psihoterapiei să fie așezat la locul bine meritat ca orice specialitate care ajută la obținerea și menținerea stării de bine și a sănătății. Poate că ar fi bine să nu lipsească din casa fiecărei persoane acele cărți care demonstrează legătura dintre boala fizică și suferința în plan emoțional. Multe dintre bolile care ajung să se manifeste în plan fizic, ele au existat cu mulți ani înainte sub formă de emoții distructive. Medicina Tradițională Chineză explică în ce fel afectează fiecare emoție de acest gen, organele noastre interne. Despre unele am vorbit și în articolele mele sau pe TikTok în acele mici video. Dau aici doar câteva exemple:
– ura(mânia) afectează ficatul
– tristețea afectează plămânul
– frica afectează rinichii
– bucuria sau supărarea (prea mare) afectează inima