Margareta Racoviță: Omul modern a început să realizeze necesitatea mersului la psiholog

Un prieten poate fi subiectiv, oferind sfaturi din experiența proprie, în schimb ce terapeutul ascultă fără să judece, oferind suportul de care ai nevoie în acel moment.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Margareta Racoviță: M-au interesat tipologiile umane, temperamentul și personalitatea, până la gradul de provocare. Iată-mă la 34 de ani, a doua oară studentă. Trebuie să spun faptul că nu eram la prima interacțiune cu oamenii, eu fiind jurist de profesie.
Pentru mine, psihologia a fost un hobby, până într-o zi când am luat decizia de a urma cursurile Facultății de Psihologie!
Așadar, motivația către psihologie este un hobby devenit profesie cu acte în regulă!

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Margareta Racoviță: Din expertiza muncii la Cabinetul de Psihologie, de aproape un deceniu, de cele mai multe ori, pacienții invocă lipsa timpului necesar în dezvoltarea personală. Evită ieșirea din zona de confort, au acea teamă de a nu fi evaluați negativ, care, alături de alți factori, predispun către tulburarea anxioasă generalizată.

Psychologies:  Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Margareta Racoviță: Diversitatea problemelor cu care se confruntă pacienții nu-mi afectează obiectivitatea și imparțialitatea. Ele sunt expuse, de pacient, ca obiective pe care dorește să lucreze și transformate de terapeut în ipoteze de lucru.
Eu, ca psiholog, nu ofer sfaturi! Asta mă ajută să fiu obiectivă și imparțială, având în vedere faptul că terapia reprezintă „un proces de vindecare sau de ameliorare a unei stări de disconfort, boală sau tulburare, explorare a realității personale”, iar sfaturile sunt „proiectarea realității unei alte persoane asupra noastră”.
Pacientul vine la terapie cu o experiență personală și unică. Terapeutul, prin metode și tehnici specifice, îl ajută, însoțește și susține să-și descopere modalitățile proprii de acțiune și gestionare a stărilor, conflictelor interioare/exterioare. Acest lucru deosebește terapia ca știință de abordările populare. Un prieten poate fi subiectiv, oferind sfaturi din experiența proprie, în schimb ce terapeutul ascultă fără să judece, oferind suportul de care are nevoie în acel moment.
Particip constant la ore de dezvoltare personală profesională în ședințe de lucru „unu la unu”. O contribuție substanțială o au intervizările profesionale săptămânale realizate prin intermediul Asociației Psihologilor Atestați din România (APAR) și dezvoltările personale de grup. Toate cu rolul de a menține psihologul în zona obiectivității și a imparțialității.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Margareta Racoviță: Sigur că da. Folosesc tehnici de lucru din mai multe tipuri de psihoterapie, în funcție de obiectivele clientului.
A funcționat cu succes în obținerea celor mai bune rezultate „Modelul ABCDE”. Modelul a fost dezvoltat de Albert Ellis, psiholog american, fondatorul Terapiei rațional-emotive comportamentale, unul din părinții psihoterapiei comportamentale-cognitive.
Aplicând acest model, pacienților cu tulburări emoționale de tipul sindroamelor depresive, anxioase, pacienților cu tulburare bipolară sau tulburare de personalitate borderline, rezultatele au fost foarte bune.
Și pacienților cu tulburări de alimentație de tipul bulimiei sau anorexiei, cu tulburări obsesiv-compulsive, de panică, fobii, stres post-traumatic, furie, iritabilitate, le-am aplicat modelul lui Ellis și rezultatele au fost cele așteptate.
Am constatat o îmbunătățire a stării generale de sănătate la pacienții care au prezentat patologii cu evoluție îndelungată de tipul sindromului de colon iritabil.
Practic, am procedat la identificarea și înlocuirea cognițiilor iraționale cu cele raționale. Modelul poate fi aplicat terapiilor individuale, de grup, familie, cuplu.
Este știut faptul că „modul în care gândim determină modul în care ne simțim și comportamentul pe care-l adoptăm”. Așadar, pentru a schimba comportamentul unei persoane, trebuie să intervenim asupra modului de gândire al acesteia, modul în care interpretează situațiile.
Ca metodă de lucru în psihoterapia cognitiv-comportamentală sunt folosite: identificarea cognițiilor (gândurilor) negative, modificarea lor și implicit a comportamentului care rezultă din acestea.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Margareta Racoviță: Conștientizarea, integrarea și gestionarea emoțiilor este cheia!
Am o viață organizată, mi-am impus un echilibru între viața personală și cea profesională. Sunt atentă la ce, cât și cum mănânc. Încerc să dorm 8 ore.
Petrec mult timp în natură, meditez și am grijă de animăluțele mele preferate (6 căței și 5 pisicuțe).
Faptul că practic psihologia din pasiune, fiind visul meu devenit realitate, nu prea mă intersectez cu emoțiile negative.
Fac exerciții de mindfulness, folosesc terapiile complementare (neurofeedback).

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Margareta Racoviță: Să fie pasionați de psihologie și de tot ce implică aceasta. Să-și clarifice dacă dorește acest lucru, el sau membrii familiei. Trebuie să știe că nu este o profesie ușoară, cere multă determinare și un efort susținut.
Să aibă în vedere faptul că studiile împreună cu formările de bază pot dura cam 7 ani. Să aloce un buget, destul de generos, pentru eventualitatea în care doresc să profeseze în propriul cabinet.
Pentru a preveni pierderea timpului și irosirea bugetului alocat, să se informeze și să citească tot ce este în legătură cu specializarea pe care și-o doresc. Să cunoască foarte bine avantajele și dezavantajele profesiei de psiholog – psihoterapeut.
Experimentați, dragilor, prin participarea la workshopuri, webinarii de specialitate. Dacă rezonați și sunteți fascinați de domeniul respectiv, continuați; în caz contrar, va deveni frustrant și greu de gestionat.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Margareta Racoviță: Resursele sunt inepuizabile și variate! Să caute și să citească tot ce are legătură cu domeniul în care doresc să profeseze.
Din acest motiv, prima recomandare pe care o fac este să-și dezvolte abilitățile în „munca cu omul”, să-și optimizeze echilibrul psiho-emoțional, să-și poată identifica, gestiona și integra cu ușurință emoțiile.

• „Inteligența Emoțională” – Daniel Goleman

• „Interpretarea Viselor” – Sigmund Freud

• „Vindecarea copilului interior” – Stefanie Stahl

• „Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat” – Serge Marquis

• „Curajul de a fi vulnerabil” – Brené Brown

• „Psihologia vârstelor” – Emil Verza și Florin Verza

• „Psihologia poporului român” – Daniel David

• „Freud – O viață pentru timpul nostru” – Peter Gay

8. Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Margareta Racoviță: Particip la ședințele de intervizare profesională, urmez cursuri de formare complementară continuă, care sunt necesare, de altfel, pentru accesarea treptelor profesionale.
Țin legătura permanent cu comunitatea profesională a psihologilor psihoterapeuți prin intermediul grupurilor constituite pe rețelele de social media.

Psychologies:  Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Margareta Racoviță: Da. Acel „aha” a apărut când îi făceam unei paciente anamneza! El a fost susținut și de faptul că ea nu a putut să-și identifice obiectivele pentru care venise la terapie.
Am pus capăt relației terapeutice, asigurând pacienta că în momentul în care va putea să-și identifice nevoile prin stabilirea obiectivelor, putem reprograma ședințele.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Margareta Racoviță: Când metodele și tehnicile folosite în procesul terapeutic conduc la atingerea obiectivelor pacienților și confirmarea ipotezelor de lucru.

Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Margareta Racoviță: În procesul terapeutic, rezistența este o reacție naturală a pacienților în fața schimbării, un mecanism de apărare.
Abordarea rezistenței se poate face printr-o multitudine de metode, acestea depinzând de la un terapeut la altul, în funcție de formarea și abilitățile acestuia.
Eu mă asigur în primul rând de securizarea pacientului, aducându-i la cunoștință că tot ce se întâmplă în cabinet este confidențial. Sunt atentă la felul în care construiesc relația terapeutică, verific dacă pacientul a înțeles metodele și tehnicile pe care intenționez să i le aplic.
Apoi, ca pe orice rezistență, o supun procesului de desensibilizare sistemică prin combinarea imageriei dirijate cu exercițiile de relaxare, până când obțin un răspuns comportamental.
O altă tehnică pe care o folosesc, în cazul pacienților cu traume diverse și care a dat rezultate frumoase în cabinet, este EMDR.
Tot desensibilizare, dar în acest caz, este desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare. Ea ajută pacienții cu tulburări de stres post-traumatic să reproceseze amintirile și emoțiile negative suprimate. Ajută pacienții să-și atingă rapid scopurile terapeutice, determinând schimbări care sunt vizibile pe termen lung.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Margareta Racoviță: Evoluția tehnologiilor și schimbările din societate – eu le văd ca aliați, nu factori perturbatori ai activităților de evaluare clinică psihologică sau a procesului terapeutic.
Societatea contemporană se confruntă din ce în ce mai mult cu fenomene precum burnout, bullying, sindrom de oboseală cronică, sindrom metabolic, tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială, alergii de tot felul.
Omul modern, confruntându-se cu cele de mai sus, având acces la informații, a început, timid ce-i drept, să realizeze necesitatea mersului la psiholog. Nevoia terapiilor specifice și-a pus amprenta în viața cotidiană, oamenii realizând că au nevoie de suport terapeutic.
Și, mai nou, au început să vadă și să se bucure de beneficiile mersului la terapeut.
Conchizând: este loc sub soare pentru toată lumea!
Prevăd o creștere a adresabilității!