Mitul Iubirii Absolute (partea a șasea)
„Îndrăgostirea” pare a fi acea stare specială ce urmează în indivizi etapei de atracție fizică și continuă cu generarea unor emoții, sentimente, gânduri, aprecieri, validări ce se pot amesteca cu senzații și percepții transmise de simțuri ce se transformă în trăiri, toate acestea culminând cu o validare a celuilalt și apoi eventual cu interacțiunea sexuală. Evident că atracția poate fi generată și de alți factori, cum ar fi aprecierea intelectuală, factori sociali cum ar fi averea, poziția socială sau rangul, funcția politică sau alte caracteristici ale individului cum ar fi idei și valori, norme morale, caracter, motricitate. Nu trebuie uitat faptul că îndrăgostirea poate fi determinată și de alte caracteristici aparent negative prezente în indivizi, cum ar fi slăbiciunea fizică și psihică, vulnerabilitatea, exprimarea și solicitarea ajutorului, izolarea sau discriminarea, care se subsumează activării instinctului matern de apărare și hrănire.
All I see is you (2016) „Tu ești tot ceea ce văd”
„Sfânta Iubire” surprinsă într-o formă mai puțin comodă, dincolo de aparențele „fericirii absolute obligatorii”, ridicată la nivel de simbol universal de propaganda oficială a ipocriziei umane.
Soția unui expat care în urma unui accident ajunsese oarbă primește vestea că există un tratament experimental ce îi poate îmbunătăți condiția. Mare bucurie și pentru ea, care deja se obișnuise cu o viață desfășurată și în public în marele oraș asiatic, și pentru scumpul său soț, care o iubea „ca pe lumina ochilor”. Fire voluntară și doritoare de independență, femeia se descurcă destul de bine și la cumpărături, merge la un bazin public, folosește metroul și are o viață socială activă, nefiind tocmai o povară pentru cel care o îngrijea continuu, atent la cele mai mici solicitări ale sale. Aflăm în câteva cadre faptul că relația era una ce dura de destul de mult timp, situația prezentă fiind acceptată fără mișcări emoționale din registrul negativ de cel care îi fusese alături de atâta vreme.
Odată cu începerea tratamentului, care consta în folosirea unor picături speciale, cei doi par a intra într-o nouă eră. Bucuria distingerii din ce în ce mai clare a realității înconjurătoare este resimțită de amândoi și în special de femeia care pare a se deștepta la o nouă viață în care își dorește să experimenteze viața în cât mai multe aspecte și cu o intensitate din ce în ce mai mare. Aceasta include și extinderea conversațiilor cu instructorul de înot, flirtul cu necunoscuți în club unde ieșise să sărbătorească împreună cu soțul său șansa extraordinară a recăpătării vederii.
Nimic din toate acestea nu par să fie însă pe placul iubitului său soț care se vede din ce în ce mai ignorat și lăsat pe planul doi de setea din ce în ce mai mare a soției sale de a trăi și de simți. Încântarea de la început începe să se transforme din ce în ce mai rapid în dezamăgire și apoi furie, pe care și-o exprimă într-un mod destul de direct și violent, moment în care ea îi spune că relația lor nu presupune ca ea să fie nici prizoniera și nici sclava sa, iar dorințele ei au tot atâta legitimitate ca și ale lui, dreptul său de a trăi fiind pe același nivel cu al său, propunându-i să se despartă dacă el simte că nu este de acord cu dorințele ei și modul în care dorea să trăiască.
„Iubirea vieții” bate în retragere, spunându-i că nici pomeneală să nu fie de acord sau să nu îi respecte alegerile și dorințele, reiterând faptul că iubirea ce îi leagă presupune în mod fundamental ca fiecare să se simtă liber și fericit.
Apoi, în momentul în care ea pleacă în oraș varsă toate substanțele tratamentului experimental ce erau în dulăpiorul ei personal și le înlocuiește cu apă chioară.
Normal că femeia începe să piardă din claritatea vederii și deși începe să își administreze mai des tratamentul ajunge în scurt timp la spital într-o condiție deplorabilă. Testele efectuate îi arată că substanța își făcuse efectul și medicul îi recomandă să fie mai atentă la administrare. Scurtul progres pe care îl înregistrează imediat îi deșteaptă bănuielile legate de o posibilă înlocuire a substanței active.
Sentimentele legate de soțul ei pălesc odată cu instalarea certitudinii legată de înlocuirea deliberată și premeditată a picăturilor, femeia având în aceste circumstanțe o aventură cu instructorul de înot în urma căreia rămâne și însărcinată.
Iminența ruperii relației în urma realizării faptului că soția sa nu va trece niciodată peste gestul său și povara de nesuportat a gândului că ar putea să o „piardă” îl determină pe soțul ce nu o poate vedea altfel decât într-o relație de dependență față de el să îi scrie o scrisoare „de adio” și în timp ce ea naște copilul altuia să străbată năuc străzile marii metropole gonind la întâmplare cu mașina sa, în lacrimi și suferință, încercând să provoace un accident care să îl elibereze de povara existenței.
