Mitul Iubirii Absolute (partea a treia)
„Dumnezeule cel preacurat şi Ziditorule a toată făptura, Care din iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam în femeie şi i-ai binecuvântat pe dânşii şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul; şi pe amândoi i ai arătat un trup prin însoţire; căci pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup, şi pe care i-a unit Dumnezeu omul să nu i despartă.”
Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni.”
iubire sf [At: PSALT. 235/5 / Pl: ~ri / E: iubi] 1 Afecțiune puternică pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (1). 2 Sentiment puternic de simpatie și admirație pentru cineva sau pentru ceva Si: iubit1 (2). 3 Atracție față de cineva Si: iubit1 (3), (înv) iub. 4 (Îvp) Alegere a ceva Si: iubit1 (4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7 Atracție fizică pentru cineva Si: iubit1 (7), (înv) iuboste, (îvp) iubuseță. 8 Îndrăgostire de cineva Si: iubit1 (8). 9-10 Sentimente de dragoste (împărtășite) pentru cineva Si: iubit1 (9-10). 11 Relație sexuală Si: iubit1 (11). 12 (Înv; îlv) A avea (pe cineva) la ~ A iubi. 13 (Înv; îe) A avea ceva la ~ A-i plăcea foarte tare. 14 (Nob; îe) A face ~ A avea o relație sexuală.
Adesea în timpul vacanțelor de vară mergeam la țară, la bunici, într-un mic sat din câmpia Jijiei. În acea „oază” am parcurs pentru prima dată extraordinarele destine ale lui Ghilgameș, Cneazului Igor, Arthur, Sigfried și Brumhildei, Gudrun, Viteazului în piele de tigru. Exemple ale „poveștilor de iubire absolută” din cele mai cele mai îndepărtate timpuri, acestea propuneau o viziune aparte asupra relațiilor emoționale umane, prin prezentarea unui tip de relație „magică” ce se caracterizează întotdeauna prin următoarele caracteristici: nu are nevoie de timp pentru a se dezvolta, deoarece apărea înaintea cunoașterii celor doi, protagoniștii având un presentiment ce îi împiedica să aibă relații emoționale puternice și totale cu alți parteneri cu care erau puși accidental în context, ei cumva știind că alesul/ aleasa inimii lor îi aștepta undeva în lume, ne mai zicând de cele sexuale, care erau complet excluse, aceștia așteptând până când soarta și căutările lor aveau să îi pună în contact.
De foarte multe ori inițierea relațiilor sexuale cu alți parteneri era văzută drept o cădere și abandonare a adevăratei chemări a vocii lor interioare, o degradare definitivă și irevocabilă a idealului iubirii unice și absolute. Dacă protagonista se mai și îndrăgostea de altul decât cel menit, degradarea devenea totală și întâlnirea cu „adevăratul stăpân al inimii” nu se mai putea continua cu desăvârșirea uniunii dintre ei, ci, în ciuda atracției instantanee și totale dintre cei doi și a eventualelor lor eforturi, soarta le era pecetluită și aceștia erau despărțiți în mod tragic, de forțe exterioare sau de propria lor dispariție.
Tragismul devenea astfel o componentă esențială a tuturor acestor povești universale din patrimoniul cultural al umanității, a căror personaje și întâmplări se transformaseră, cu timpul, în adevărate arhetipuri ale omenirii. Un amănunt amuzant care mi-a atras atenția, menționat destul de voalat de altfel, era faptul că în așteptarea „marii iubiri” protagoniștii, care uneori, din cauza unor presiuni fiziologice sau sociale, intrau totuși și în alte relații, care deveneau și sexuale, nu făceau tot ce ar fi făcut cu alesul inimii, care singur ar fi trebuit să beneficieze de „cea mai prețioasă comoară a unei femei” și pe care aceasta o putea oferi unui bărbat, și anume virginitatea ei.
Aceasta era „virginitatea fiziologică”, dar poveștile arătau că, chiar și în cazul în care acest tip de virginitate nu putea fi menținut până la apariția Alesului, totuși mai exista o virginitate care putea menține puritatea protagoniștilor, în special a femeii, și anume „virginitatea emoțională”, adică a inimii, a sentimentelor. Aceasta presupunea că cei doi, aflați în așteptarea iubirii ideale, care le va aduce în viață fericirea totală și împlinirea deplină trebuiau să nu își dăruiască inima nimănui altcuiva decât celui așteptat, astfel că în relațiile „intermediare”, de pe „parcurs”, până aveau să își găsească jumătatea adevărată nu aveau să se implice cu totul, mental, emoțional și sexual, „păstrându-se” pentru momentul în care drumurile încâlcite ale destinului aveau să asculte chemarea lor interioară și să îi aducă împreună. Implicarea sentimentală totală era prezentată drept o cădere și o trădare a principiilor fidelității și exclusivității, ceea ce excludea posibilitatea generării ulterioare a relației de iubire ideală.
Nu m-am putut abține să nu remarc că în toate aceste povești, de altfel extrem de frumoase și generatoare de multiple emoții, personajele feminine erau complet pasive, ele așteptând pe unde se născuseră sau pe unde le dusese soarta apariția celui menit, iar în cazul apariției și recunoașterii sale nu făceau mai nimic pentru a facilita relația, ci așteptau din nou să fie recunoscute drept jumătatea „legitimă” și apoi să fie cucerite, răpite sau oricum, bărbatul trebuia să întreprindă cam tot ceea ce era necesar pentru a le cuceri inima și mâna, eventual prin distrugerea relației „intermediare” în care aceasta fusese deja angrenată, de cele mai multe ori prin omorârea „soțului”, faptă ce era apoi urmată de preluarea alesei inimii și începerea relației ideale, moment în care și ele „acceptau” cererea „în căsătorie”. Bineînțeles că în calea întâlnirii „îndrăgostiților” stăteau întotdeauna mari dificultăți, independente uneori de voința oamenilor sau generate direct de opoziția feroce a diverselor interese „externe” pentru ca cei doi iubiți să nu se întâlnească și să nu poată „trăi” relația lor de iubire perfectă.
Îmi era evident că poveștile de sorginte medievală, în care se trăia acea „iubire romantică idealizată”, pură, curată și neîntinată, pline de „cavaleri” cu un înalt simț al onoarei și gata să își pună spada în slujba vreunei domnițe delicate ce îi aștepta într-un turn înalt brodând și suspinând în timp ce scruta orizonturile cenușii pentru a zări calul „alb” pe care alesul inimii avea să apară „eliberând-o” de „povara castității și fidelității”, dar pe care, evident, pentru a-și ascunde atracția evidentă, dar rușinoasă, avea să îl trateze cu indiferență și să îl respingă până când acesta avea să îi cadă în genunchi și declamându-și iubirea și faptul că nu putea trăi fără ea pe suprafața pământului, moment în care ea și-ar fi confirmat faptul că este într-adevăr „iubită pe deplin” și, bătând gingaș din gene și privind în pământ ar fi acceptat suav „cererea sa” de a fi împreună pentru tot restul vieții, la bine și la rău, până când doar moartea îi va despărți, erau total de-sexualizate, creând în mod complet fals și artificial impresia că omul este un „ideal perfect”, iar lumea un loc-cadru pentru desfășurarea poveștilor de iubire „romantice”, care sunt complet lipsite de dorințe, pofte trupești și interacțiuni sexuale în afara cadrului „legal și legitim”, unde de asemenea sunt „caste”, adică neimplicând lucruri „necuviincioase”.
Însă realitatea era plină de altfel de „povești”, care deși aveau un alt aspect, se întemeiau pe aceste „principii ideatice” pe care „tinerele domnițe” le preluau, adesea inconștient din miturile, legendele și poveștile cu care își hrăneau mintea, adesea acestea fiind prezente peste tot în jurul nostru prin textele melodiilor „de dragoste”, filmele „romantice” și multitudinea de produse mediatice de marketing care folosesc simbolurile, valorile și ideile vechilor legende „nemuritoare” ale lumii.
Cristina, o elevă din localitatea hunedoreană Vulcan, a fost nevoită să se prostitueze mai multe luni, de la 14 ani, de dragul iubitului său, ameninţată şi şantajată sentimental. Adolescenta se numără printre victimele minore a trei proxeneţi care îşi aşteaptă sentinţa definitivă la Curtea de Apel Alba Iulia. Ea a relatat că a fost vândută unui număr impresionant de clienţi, cu care întreţinea relaţii sexuale într-o garsonieră şi în hoteluri.
Drama sa a început după ce adolescenta care încă nu împlinise 14 ani s-a îndrăgostit de M. P., un adolescent de 17 ani. „Începând cu luna octombrie 2014, M. P. a avut o relaţie amoroasă cu minora Cristina despre care ştia că este elevă în clasa a VIII-a. Profitând de faptul că minora devenise dependentă emoţional şi afectiv de el, inculpatul i-a propus să se prostitueze pentru a obţine venituri mari. Întrucât tinerei îi lipsea familia, aceasta provenind dintr-o familie dezorganizată şi, pentru că nu primea afecţiunea şi dragostea de care avea nevoie în familie, ea a considerat că pentru a-i dovedi inculpatului că îl iubeşte, trebuie să obţină permanent sume mari de bani, pe care să i le pună la dispoziţie”, se arată în documentele dosarului DIICOT.
M. P. a devenit însoţitorul şi protectorul fetei de 14 ani, pe care o plasa diverşilor clienţi. „Inculpatul o determina pe minoră să practice prostituţia, trimiţându-i mesaje prin care o ameninţa că se va despărţi de ea în situaţia în care nu îşi găseşte mai mulţi clienţi şi, de asemenea, o certa când nu făcea suficienţi bani. Cristina îi înmâna cea mai mare parte din banii câştigaţi de pe urma practicării prostituţiei lui M. P. şi îl asigura permanent că va face tot posibilul să aibă cât mai mulţi clienţi pentru a-i asigura acestuia bani pentru cheltuieli”, arată anchetatorii.
În 2014, Cristina i-a trimis mesaje lui M. P., aceasta comunicându-i că în 15 minute va termina cu clientul şi, totodată, i-a transmis că tot ceea ce face, face pentru ei şi ea se chinuie mult.
În 2015, Cristina i-a trimis un SMS lui M. P. în care i-a comunicat că nu este de acord să mai întreţină raporturi sexuale pentru că are probleme, iar acesta a devenit violent în limbaj.
În 2015, M. P. i-a transmis un mesaj lui Cristina spunându-i că vrea să aibă „boss life” şi să le facă la toţi în ciudă, iar Cristina a încercat în cursul acelei zile, să găsească clienţi, M. P. spunându-i că ar trebui să se programeze în fiecare zi, dinainte, 3 ore să meargă cu clienţii, iar restul timpului să stea cu el.
În 2015, Cristina a purtat discuţii cu un tânăr căruia i-a spus că a făcut foarte multe pentru inculpatul M. P., ca să nu-i lipsească nimic, că în fiecare zi îi aducea 200 – 300 de lei şi, cu toate acestea, inculpatul nu a apreciat-o. SURSA: documente DIICOT.
„Minora precizează şi că era foarte chinuită de M. P. şi determinată prin ameninţări cu sinuciderea sau părăsirea să producă tot mai mulţi bani pentru acesta, că a decăzut foarte mult la rezultatele şcolare şi că este foarte afectată de faptul că părinţii colegelor de şcoală o consideră pe ea vinovată şi o evită. A declarat că a primit ameninţări pe telefon că bagă oameni la puşcărie.
Cristina a mai declarat că M. P. îi aducea droguri/ iarbă, o însoţea la locaţii, îi găsea clienţi, îi cerea 50 la sută, o ameninţa că dacă nu practică prostituţia o va părăsi, o stresa să facă tot mai mulţi bani, o ameninţa că se sinucide dacă nu aduce mai mulţi bani, era agresiv verbal cu A., o certa în legătură cu banii, a ameninţat că o va bate, pe A. a dus-o la T. F. care a trimis-o cu un taxi la numitul G. la o cabană în Parâng, că F. îi găsea clienţi, îi negocia tariful pentru o partidă de sex, că dacă mai ştie fete răpitoare/ prospături să i le ducă, pentru că îi va plăti şi astfel îşi va face «un nume în rândul prietenilor», că acesta ştia că are 14 ani şi este în clasa VIII-a”, mai precizau anchetatorii.
„Loverboy” mizează pe vulnerabilitatea victimei, o manipulează, în așa fel încât fata ajunge să creadă că nu mai poate trăi fără el. Folosește „momeli” precum cadouri sau ieșiri în oraș la restaurante. Uneori, aceste tinere reușesc să rupă lanțurile „mentale”. De multe ori, iubirea pentru agresor rămâne. Perioada de refacere psihică este lungă și, fără ajutorul specialiștilor, acest lucru este aproape imposibil.
Orice pentru „dragoste”
„«Loverboy» este una din cele mai utilizate metode ale traficanților de persoane, în special a recrutorilor, prin care se urmărește înșelarea victimelor. Recrutorii reprezintă prima verigă a unei rețele de trafic de persoane. Tehnica de recrutare a tinerelor de către rețelele de trafic de persoane este denumită metoda «prin îndrăgostire», iar cel care o practică este denumit de către specialiștii structurilor de prevenire și combatere a fenomenului ca «Loverboy».
Pe scurt, prin această metodă, recrutorii intră în cercul de prieteni ai victimei sau în contact direct cu aceasta, îi câștigă încrederea oferindu-i o variantă «mai bună» a vieții, reușind să satisfacă necesitățile acesteia și folosind tactici manipulative, ajungând să aibă control total asupra ei.
Traficantul îi dă impresia victimei că s-a îndrăgostit de ea, iar aceasta se îndrăgostește de el, acceptând să facă orice pentru dragostea sa”, a explicat, pentru Ziare.com, Maximilian Nicolae, sef serviciu Cooperare Interinstitutionala si Proiecte Nationale de Prevenire in cadrul Agentiei Nationale Impotriva Traficului de Persoane (ANITP).
Un recrutor îţi va cumpăra cadouri, flori sau chiar îţi va da bani. Îţi va acorda atenţie şi te va face să te simţi specială şi dorită. Desigur că romantismul nu este neapărat un semn de abuz, dar un recrutor se va folosi de acest timp de comportament pentru a-ţi distrage atenţia de la alte lucruri cum ar fi nevoia de a te controla şi gelozia.
Prin cadouri el urmăreşte să facă victima să se îndrăgostească de el deoarece atunci este mai uşor de manipulat. Odată cu aceste cadouri, traficantul vinde vise.
Mai exact, visul de a te îmbogăţi repede, de a-ţi permite lucruri scumpe, de a fi într-o relaţie cu o persoană care te iubeşte.
Iubirea lui FĂT FRUMOS este condiţionată
„Iubirea” pe care o oferă un traficant este una condiţionată de diverse favoruri pe care victima i le face. Deoarece scopul final al traficanţilor este să facă bani, aceste favoruri vor fi o modalitate de a obţine diverse foloase materiale. În acest fel va convinge victima că este o dovadă de iubire dacă întreţine relaţii sexuale în schimbul banilor cu alţi bărbaţi. Manipularea este atât de puternică încât unele tinere ce au ajuns în trafic au avut aşteptări emoţionale în acceptarea ofertei, respectiv să rămână cu iubitul traficant, precizează ANITP.
În primele etape ale relaţiei, cel mai probabil, traficantul va încerca să ţină ascunse acele părţi din comportamentul său care te pot pune pe fugă, cum ar fi violenţa fizică sau verbală, de aceea este important să fii cât mai atentă la acele semnale timpurii care pot dezvălui că aparențele înșeală.
Dar ce este această „îndrăgostire”?
Bogdan Brumă, născut în Botoșani, a absolvit ca șef de promoție liceul Economic în anul 1995. Olimpic național la disciplina filozofie, a continuat studiile la Facultatea de Filozofie din Iași și apoi la Facultatea de Psihologie și Științele Comunicării din București. A fost consilierul personal al ministrului culturii și cultelor, dl. Răzvan Theodorescu pe probleme de imagine și comunicare, coordonând activitatea de Relații Publice și Comunicare a Ministerului Culturii. Activitatea desfășurată în această poziție a fost apreciată prin decorarea sa cu Ordinul Meritul Cultural de către Președintele României. După anul 2004 a înființat propria firmă de Relații Publice și Publicitate, acordând în același timp atenție și zonei de dezvoltare personală, devenind instructor de AIKIDO și coordonatorul unor proiecte culturale diverse. Printre acestea se numără și activitatea de traducător, care s-a concretizat la Editura Herald prin apariția cărților Zen-Poarta Autentică, de Koun Yamada (lansată oficial în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2015), În căutarea Ființei, de G.I. Gurdjieff (2016), Realitatea Ființei, de Jeanne de Salzmann (2016), editor pentru Acționează cu dragoste (Herald 2017), Tulburarea de Spectru Autist (Herald 2017), și traducător al cărții Experiența Vidului de Sri Nisargadatta Maharaj pentru Editura Mix (2017). Traducător al operei principale a lui G.I.Gurdjieff, „Povestirile lui Belzebut către nepotul său”, este interesat de realizarea unui cadru în care oamenii să își poată depăși limitările și să își poată dezvolta abilitățile de comunicare cu sine și cu ceilalți.