O zi din viaţa unui terapeut cu Ana Maria Ştefănescu

Ne-am dorit să cunoaştem mai bine ce presupune munca de terapeut şi cum arată o zi din viaţa unui astfel de specialist, aşa că dăm startul unei noi rubrici de interviuri. Astăzi o regăsim pe Ana Maria Ştefănescu, dream teacher şi terapeut transpersonal.

Psychologies: Cum îţi începi ziua? Ai vreun ritual dedicat în acest sens?

Ana Maria Ştefănescu: Scriu în jurnalul de vise. Petrec timp cu fetiţa mea şi soţul meu, înainte ca fiecare să îşi înceapă, efectiv, ziua.

Psychologies: Ajută-ne să te cunoaştem mai bine. Ce presupune munca de terapeut dintr-o zi de lucru?

A. M. Ş.: În primul şi în primul rând, presupune abilitatea de a fi prezentă, atentă, deschisă (şi vorbesc aici şi despre sesiunile individuale, dar şi despre workshop-uri) – şi de a crea un spaţiu pentru ca cel pe care îl însoţesc în acest fel să se poată simţi văzut, auzit, acceptat…un spaţiu în care să se poată „odihni” întru mai multă conştienţă, întru mai multă deschidere şi acceptare faţă de sine. În cadrul consultaţiilor individuale lucrez mult şi cu vise – şi asta ajută enorm.

Psychologies: Cum reuşeşti să te ancorezi în prezent şi să nu te laşi cuprinsă de problemele întâlnite în cadrul sesiunilor de terapie?

A. M. Ş.: Pur şi simplu, prin intenţie. Prin a avea încredere în proces. Prin a nu-mi dori cu orice preţ ca celălalt „să îşi rezolve problemele”. Prin a fi conştientă (la nivel cognitiv şi nu numai) de faptul că „ceva” cu adevărat benefic se poate întâmpla doar în măsura în care detaşarea de rezultat este prezentă.

Psychologies: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite până acum în practica de terapeut?

A. M. Ş.: Uneori, un soi de deznădejde. A mea. Ceva de genul „n-o s-o scoatem niciodată la capăt” (noi toţi, adică, umanitatea în ansamblul ei). Îmi aduc aminte apoi că asta e doar un gând – şi mă reconectez la realitatea relaţiei vii şi transformatoare dintre mine şi cei pe care îi însoţesc. Îmi trece repede 🙂

Psychologies: Am vorbit despre cele mai mari provocări, povesteşte-ne puţin şi despre cele mai frumoase momente pe care le-ai avut în această meserie.

A. M. Ş.: Cele mai frumoase momente sunt legate de înţelegerea importanţei uriaşe a smereniei atunci când cineva are acest rol, de însoţitor, de ghid. Şi de felul în care răbdarea, acceptarea – dar şi francheţea – sunt deschizătoare de inimi şi îmblănzitoare de minţi.

Psychologies: Eşti omul care contribuie la dezvoltarea personală şi profesională a celorlalţi. Cum arată pentru tine dezvoltarea în viaţa personală şi în carieră?

A. M. Ş.: În ceea ce mă priveşte, cred că pot vorbi mai degrabă despre o vocaţie decât despre carieră. Şi are legătură implicită cu dezvoltarea personală continuă. Meditez. Particip la cursuri şi specializări „post-formări”. Citesc mult. Ţin legătura cu colegii mei şi cu unii dintre mentorii mei. Şi nu în ultimul rând, învăţ continuu de la fetiţa mea. Lecţii uluitoare, lecţii valoroase.

Psychologies: Ce recomandări ai pentru cititorii noştri în materie de dezvoltare (filme, literatură, cursuri, etc.)?

A. M. Ş.: Trei filme: „Călăuza”, „Totoro”, „Ultimul samurai”. Trei cărţi: „Spaţiul sacru al inimii”, „Porţile percepţiei”, „Amintiri, vise, reflecţii”. Şi poemele lui Rumi. Orice cursuri în care să fie implicate visele, corpul, vocea.

Psychologies: Unde îţi găseşti inspiraţia pentru fiecare nouă zi din viaţa ta?

A. M. Ş.: Peste tot în jurul meu – în mirosul de iarbă dimineaţa, în lumina de început de zi, în zâmbetul fetiţei mele, în felul în care vântul face frunzele să se mişte. În tot ce e autentic, natural, spontan.

Psychologies: Care sunt tehnicile folosite de tine pentru a depăşi situaţiile mai puţin bune din viaţa ta?

A. M. Ş.: Meditaţia. Practica recunoştinţei. Conectarea cu câmpul, lacul, pădurea de lângă casă. Stat la poveşti cu prieteni vechi şi buni.

Psychologies: Ce te preocupă în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?

A. M. Ş.: Citesc. Călătoresc. Dansez tango. Iarna schiez. Câteodată pictez. Artele marţiale m-au fascinat dintotdeauna – şi plănuiesc să încep o practică regulată foarte curând.

Psychologies: Care este relaţia ta cu spiritualitatea? Ai anumite practici în acest sens?

A. M. Ş.: Relaţia mea cu spiritualitatea este una firească. Mai precis, spiritualitatea e parte din viaţa mea, din ceea ce fac, din ceea ce sunt. Meditaţia, practica recunoştinţei, lucrul activ cu visele şi conectarea cu natura sunt toate parte din practica mea spirituală.

Psychologies: Ai întâlnit până acum o situaţie pe care o poţi descrie ca fiind un miracol?

A. M. Ş.: Da. Naşterea fetiţei mele. Când ai o astfel de experienţă îţi dai seama că este, literalmente, un miracol.

Psychologies: Cum îţi închei ziua de lucru?

A. M. Ş.: Scriu în jurnal – câteodată, nu întotdeauna. Şi mulţumesc pentru ziua ce se-ncheie.

Psychologies: Ce faci la finalul unei zile pentru a te relaxa?

A. M. Ş.: Beau un ceai bun, ies la plimbare cu cei doi Golden Retrieveri ai noştri, petrec timp în mansarda de-acasă – spaţiul meu de meditaţie şi (re)centrare. Citesc. Ascult mantre. Sau pur şi simplu, văd un film.