O zi din viața unui terapeut cu Andreea Marin

Psychologies: Cum îţi începi ziua? Ai vreun ritual dedicat în acest sens?

Andreea Marin: Ziua mea începe în primul rând cu un ritual de îngrijire a tenului și cu un duș care mă revigorează. Apoi, eu și soțul meu ne cântăm în fiecare dimineață ”Bună dimineața, te iubesc! Zi de zi de tine mă îndrăgostesc! Bună dimineata, îți șoptesc! Cu fiecare zi, tot mai mult te iubesc!” (cântecul Hi-Q, acoustic). Da, suntem amândoi romantici. Astfel, ne umplem amândoi rezervorul afectiv pentru a face față oricăror provocări ne va pregăti ziua respectivă.

Psychologies: Ajută-ne să te cunoaştem mai bine. Ce presupune munca ta dintr-o zi de lucru?

Andreea Marin:  Munca mea presupune să mă gândesc la clienții din ziua respectivă, la ce s-a întâmplat în ședințele anterioare. Asta îmi stârnește curiozitatea pentru ce vor aduce în ziua respectivă la ședința de terapie. Apoi, presupune să fiu prezentă și conectată la clienții din fața mea, să le ofer empatie, înțelegere și suport în procesul lor. Uneori, poate fi mai greu, însă de cele mai multe ori este ușor și plin de satisfacții să observ progresele făcute de ei spre o viață mai echilibrată și autonomă.

Psychologies: Cum reuşeşti să te ancorezi în prezent şi să nu te laşi cuprins/ă de problemele întâlnite în cadrul sesiunilor de lucru?

Andreea Marin:  Indiferent de ce mi se întâmplă înainte în ziua respectivă, aproape întodeauna reușesc să mă conectez cu clienții mei pentru că sunt real interesată și curioasă să aflu despre ei și să îi înțeleg. Daca vreodată mi se întâmplă să îmi zboare gândul în altă parte, imediat îmi dau seama și observ ce anume se întâmplă atunci în relația cu clientul, de ce nu pot fi prezentă – poate mă simt eu obosită sau este ceva care mă face să resping informația venită de la client. Mi s-a întâmplat în trecut să observ că sunt obosită și într-un început de burnout și atunci am decis să iau o pauză de câteva săptămâni pentru a mă recupera și a fi din nou prezentă pentru clienții mei. Auto-observarea și separarea experienței personale de cea a clientului sunt extrem de importante.

Psychologies: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite până acum în practica ta?

Andreea Marin: Cele mai mari provocări pe care le-am întâlnit au fost în primul rând legate de lucrul cu adolescenții. Însă, nu adolescenții au fost cei care m-au provocat, dimpotrivă, sunt fascinată de cât de coerenți și conectați la sine sunt. Provocarea o reprezintă părinții acestora, care, de multe ori, refuză să își asume responsabilitatea și contribuția la comportamentele copiilor lor. Cei mai mulți consideră că adolescenții sunt problema, ei sunt „defecți”, deși este evident că mediul de acasă și relația cu părinții este una deficitară, cu diverse lipsuri. O altă provocare o reprezintă momentele în care clienții manifestă rezistențe si, chiar dacă pentru mine este evident și știu că este normal, îmi este greu să îi observ cum neagă și suferă. Însă, îmi amintesc că este importantă răbdarea și să stau cu un pas în spatele clientului, să merg în ritmul său și să îi accept și „îmbrățișez” eu blocajele. Iar asta ajută mult mai mult clienții, decât să pun presiune pe ei.

Psychologies: Am vorbit despre cele mai mari provocări, povesteşte-ne puţin şi despre cele mai frumoase momente pe care le-ai avut în această meserie.

Andreea Marin: Sunt foarte multe momente frumoase în meseria mea. Bineînțeles, cel mai satisfăcător moment este acela în care îmi dau sau ne dăm seama ca persoana și-a atins obiectivul pentru care a venit în terapie și putem sa încheiem procesul. Sigur că le comunic că eu voi fi acolo pentru ei, dacă vor mai simți nevoia sau apar blocaje, însă au atins autonomia și echilibrul pe care și le doreau. De asemenea, un alt moment foarte frumos este atunci când clienții reușesc, ușor-ușor, în ritmul lor, să dizolve blocajele și să facă progresele dorite. În acele momente sunt extrem de mândră de ei și le comunic asta, iar zâmbetul de pe fața lor este de neprețuit.

Psychologies: Cum arată pentru tine dezvoltarea în viaţa personală şi în carieră?

Andreea Marin: Unul dintre lucrurile care îmi plac la această meserie este tocmai faptul că presupune o dezvoltare continuă, pe tot parcursul vieții, în care eu cred foarte mult. Iar faptul că merge în paralel dezvoltarea personală cu cea profesională este un bonus extraordinar. În demersul meu de a deveni psihoterapeut, m-am transformat și eu ca persoană, mi-a crescut încrederea în mine, am o conexiune autentică în interior, iar gândurile, emoțiile și comportamentele mele sunt congruente. Dezvoltarea în carieră, în acest moment, reprezintă dorința de a mă specializa în lucrul cu cuplurile deoarece cred cu tărie că în relații ne vindecăm. Sigur, doresc să continui și lucrul în terapie individuală pentru că și relația terapeutică este vindecătoare.

Psychologies: Ce recomandări ai pentru cititorii noştri în materie de dezvoltare (filme, literatură, cursuri, etc.)?

Andreea Marin: Le recomand cititorilor neapărat cartea „Ține-mă strâns în brațe”, scrisă de Sue Johnson. Este potrivită atât pentru a își îmbunătăți relația de cuplu, dacă o au, cât și pentru a se cunoaște pe sine mai bine și a reuși astfel sa construiască relații de cuplu sănătoase. Partea cea mai bună este că, în afară de puțină teorie (venită din multiplele studii derulate de echipa de cercetători EFT) și multe exemple, la fiecare capitol există și exerciții practice pe care cititorii le pot aplica. În materie de beletristică, recomand „Pe când eram o operă de artă”, scrisă de Éric-Emmanuel Schmitt. Cartea oferă o perspectivă psihologică emoționantă despre cum putem să ne transformăm și să uităm de noi atunci când nu suntem conectați la nevoile și dorințele noastre și urmărim să îndeplinim cerințele celor din jur.

Ca scurt video, recomand, de asemenea, „Love Sense: from Infant to Adult (Sue Johnson and Ed Tronick)”, care se găsește pe YouTube. Durează doar 11 minute, dar este atât de relevant pentru a ne înțelege puțin reacțiile și nevoile afective din spatele lor.

Psychologies: Unde îţi găseşti inspiraţia pentru fiecare nouă zi din viaţa ta?

Andreea Marin: Poate suna destul de narcisic, însă îmi asum, pentru că am lucrat în dezvoltarea mea personală să îmi accesez și să mă bucur de această parte. Inspirația mi-o găsesc în primul rând din interiorul meu, din viața mea, din experiența mea de transformare cu ajutorul propriei terapii personale. Este ceva în care cred, pentru că am trăit și trăiesc pe propria piele. Mă inspir și din jurul meu, din viața apropiaților, a familiei mele, de unde mă și reîncarc.

Psychologies: Care sunt tehnicile folosite de tine pentru a depăşi situaţiile mai puţin bune din viaţa ta?

Andreea Marin: În primul rând, am învățat (cu greu, aș putea spune), să cer ajutor celor din jur atunci când am nevoie, chiar dacă poate nici nu știu de ce anume am nevoie, mai exact. Am un sprijin în terapia mea, în soțul meu, prietenii mei și familia mea. În funcție de situație, poate am nevoie să împărtășesc în propria terapie trăirile mele, poate am nevoie de o îmbrățișare sau o încurajare din partea soțului meu sau de sprijinul și înțelegerea din partea prietenelor și familiei mele. Și încerc, săptămânal, să petrec timp cu nepoțelul meu: mă joc cu el, râd cu el și mă bucur de puritatea lui. Copiii pot fi o sursă de bucurie și reîncărcare extraordinară.

Psychologies: Ce te preocupă în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?

Andreea Marin: În timpul liber, îmi place, în primul rând să am diverse activități cu soțul meu, prietenele mele, nepoțelul meu sau familia. Îmi plac plimbările lungi în natură, ador să jucăm boardgames (aproape în fiecare weekend facem asta), să ascult muzică și să dansez (inclusiv prin casă, singură sau cu soțul meu). Îmi place să călătoresc, chiar dacă undeva aproape, în țară, să citesc sau să pictez (pe numere, pentru că nu pot spune că sunt talentată la asta )

Psychologies: Care este relaţia ta cu spiritualitatea? Ai anumite practici în acest sens?

Andreea Marin: Relația mea cu spiritualitatea a avut diverse momente de depărtare sau apropiere. În această perioadă, mă simt apropiată de Dumnezeu și/sau Univers și sunt recunoscătoare și mulțumesc aproape în fiecare zi pentru oamenii frumoși, grijulii și iubitori pe care îi am în viața mea. Ocazional, merg și la Biserică, însă consider că cea mai importantă este credința din interior. De asemenea, mă simt foarte apropiată de Budism, practicând, în trecut, și Prananadi, care, la fel, m-a ajutat foarte mult în depășirea blocajelor mele și conectarea cu mine.

Psychologies: Cum îţi închei ziua de lucru?

Andreea Marin: Ziua de lucru, de obicei, o închei jucându-mă cu cățelul nostru și povestindu-i soțului meu despre ziua mea, ce a fost greu, ce mi-a adus satisfacții și, cu siguranță, cu câteva îmbrățișări (principalul limbaj al iubirii, pentru mine, sunt atingerile fizice). De multe ori, o închei și cu o retrospectivă mentală legată de ziua respectivă, pentru ce sunt recunoscătoare și ce îmi doresc să fac diferit.