O zi din viața unui terapeut cu Mihaela Frunză
Seria O zi din viața unui terapeut continuă azi cu Mihaela Frunză, specialistă în Constelații Familiale. O doamnă pentru care alternează terapia cu tangoul, grădinăritul și plimbările și pentru care fiecare zi este o ocazie de a învăța și de a se minuna
Psychologies: Cum îți începi ziua? Ai vreun obicei sau ritual specific?
Mihaela Frunză: Da, întotdeauna încep cu o mică meditație și apoi cu 30 minute de dans. Am o aplicație care cuprinde mai multe sporturi printre care dansuri. Întotdeauna mi-a plăcut să dansez, așa că am ales sa fac asta la începutul zilei pentru că îmi iau energia de aici, mă remontează și am spor în toate. Mă mențin în formă.
Totodată mă duc și la sala cam de 3 ori pe săptămână. Acum sunt atrasă de sala de sport, dar îmi place să alternez. Poate pe viitor mă voi duce la înot.
Am vrea să te cunoaștem mai bine, din punct de vedere profesional. Ce presupune munca de terapeut, cum arată o zi de lucru?
M. F.: Parcursul meu profesional a început ca medic. Am terminat facultatea de Medicină la Cluj și am funcționat ca medic șef al Unității de Transfuzii Sanguine la Sibiu în ultimii 12 ani. Dintotdeauna mă întrebam cum pot să vindec oamenii și de ce ne îmbolnăvim?
Acum știu că nu pot eu să-i vindec, ci ei se vindecă singuri așa cum și eu am pornit pe acest drum. Nu pot ajuta pe alții care îmi solicită ghidarea decât trecând eu prin acest proces. Așa am început formarea în NLP și în 2007 mi-am deschis primul cabinet de Coaching cu NLP din Sibiu și NeurOptimal – neurofeedback dinamic care antrenează creierul să devină mai prezent, mai rezilient, armonizat. Întotdeauna am fost fascinată de creierul uman și de aceea am mers mai departe înspre psihoterapie integrativă pentru că nu m-am putut opri din a găsi răspunsuri la întrebări.
După multe căutări am descoperit Constelațiile Familiale și aici am ajuns acasă, cum spun eu. Asta fac acum, sunt Facilitator Constelații Familiale, lucru care m-a ajutat să descopăr numeroasele poveri pe care le-am dus din neamul meu. Acum am lăsat multe dintre ele acolo unde aparțin și lucrez cu mine în permanență să las cât mai mult, să mă eliberez de ele, să le dau drumul.
Aceasta muncă cu Constelațiile Familiale o fac în ședință individuală pentru cine nu poate încă să se deschidă în grup, de asemenea în grup de o zi sau două zile atât offline sau online. La vară o să am prima Tabără de Constelații Familiale offline care durează 5 zile.
La cabinet lucrez ședințele individuale și ședințe de Neurofeedback dinamic cu NeurOptimal, iar workshop-urile le organizez ca evenimente aproximativ la 2 luni.
Cum reușești să fii mereu prezentă, ancorată în momentul de acum, și cum reușești să nu te lași copleșită de problemele întâlnite în ședințele de terapie?
M. F.: Centrarea am exersat-o de când am început să fac NLP, apoi Psihoterapie Integrativă. Odată cu munca cu constelațiile familiale am învățat cu adevărat să fac această centrare, după ce am lucrat mult mai profund cu mine, la nivelul sistemului familial. Această muncă continuă și acum și va continua toată viața. Nu mai pot face altfel după ce am conștientizat atât de multe din traumele care au marcat neamul meu. Un facilitator de Constelații Familiale nu poate lucra dacă nu a lucrat temele personale în constelații. Va fi prins în încurcăturile din sistemul clientului și nu-i va putea ajuta pe ceilalți. Călătoria continuă.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai avut până acum, în practica de terapeut?
M. F.: Începutul este totdeauna o provocare. Este ieșirea la lumină a cine ești cu adevărat. Sigur că primul workshop de Constelații Familiale a fost cea mai mare provocare. Te lași să fii văzută așa cum ești! Mergi pe drumul tău și dăruiești din tine așa cum ești! Accepți totul! Și accept că nu știu! Clientul știe mai bine!
Povestește-ne puțin și despre cele mai frumoase realizări, despre momentele bune pe care le prilejuiește această meserie.
M. F.: Momentele bune sunt multe. Când primești un mesaj în care ți se spune: „Să vezi, Mihaela, cum mi s-a schimbat viața…”, „Știi, Mihaela, am eliberat foarte multe după constelația mea și acum am altă relație cu fiul meu și cu soțul meu”, „Felul în care relaționează părinții mei cu mine e total schimbat. Și eu sunt schimbată. Mai echilibrată, mai matură. Și mai ales mai asumată. Acum știu că eu sunt sursa obstacolelor din viața mea. Nu mai e vina nimănui, doar a mea. Da, responsabilitatea! Ăsta e cuvântul!”
Și un testimonial mai lung: „Citisem despre terapia traumei transgeneraționale prin constelațiile familiale, dar am ezitat cam 3 ani înainte de a mă înscrie la workshop-ul organizat de Mihaela Frunză. Ca orice terapie practicată cu succes și constelațiile au tehnica în sine cu valoarea ei, dar ceea ce face în acest caz diferența este calitatea facilitatorului. Rezultatele terapiei practicate de Mihaela au fost spectaculoase în ceea ce mă privește. Am reușit să aștern pace peste o suferință care dura de zeci de ani. Calitățile ei ca facilitator merg dincolo de terapia în sine, Mihaela are capacitatea de a te însoți la propriu în demersul personal de descoperire și de vindecare, cu răbdare, cu empatie, cu emoții profunde și echilibrat eliberate. Îți mulțumesc că ai apărut în viața mea și mă alătur cu recunoștință celor cărora le-ai făcut posibilă regăsirea liniștii și vindecarea neputințelor. Te îmbrățișez și de abia aștept să ne regăsim!”
Cum mă pot simți după aceste testimoniale? Simt că sunt ghidată să dăruiesc, că sunt în slujba unui sistem mai mare și asta este menirea mea!
Tu contribui la dezvoltarea personală și profesională a altora. Cum arată pentru tine dezvoltarea în viața personală și în carieră?
M. F.: Dezvoltarea mea profesională este foarte importantă și sunt recunoscătoare tuturor mentorilor mei. Nu eram aici unde sunt astăzi dacă ei nu erau, dacă ei nu urmau această cale. Sigur că ultimul meu mentor este cel căruia îi datorez ceea ce am devenit eu azi. Dragoș Riti, ție îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dăruit și îmi dăruiești în continuare. Continui să fac supervizare cu mentorul meu și m-am înscris la formarea în Constelații Organizaționale.
Programul de formare va fi susținut de traineri de la Institutul Bert Hellinger din Olanda, unul dintre cele mai cunoscute și renumite centre de educație sistemică din lume. BHI a fost înființat de Jan Jacob Stam și Bibi Schreuder, care după o lungă activitate s-au retras de la conducerea Institutului, făcând loc noii generații de facilitatori și traineri, pe unii din ei îi voi întâlni pe parcursul formării. Actualmente Institutul este condus de Barbara Hoogenboom. Călătoria continuă…
Ce recomandări ai pentru cititorii noștri în materie de dezvoltare (cărți, filme, cursuri, etc.)?
M. F.: Știi cum este cu recomandările, fiecare are drumul lui. Și cine sunt eu să îi spun cuiva ce drum să apuce?
Drumul este destinul fiecăruia… unde face pașii este alegerea lui și este perfectă așa cum este. Dacă alege să mă caute, atunci poate descoperi ce vrea…
Unde și cum îți găsești inspirația pentru fiecare zi din viața ta?
M. F.: Desigur am proiectele mele pe care le simt cu toată ființa mea și le urmez. Mă las îndrumată spre ele. Am vrut un spațiu nou pentru cabinet, a venit, am vrut un spațiu pentru grupurile de constelații, a venit.
Vreau să organizez diferite evenimente… vin spre mine. Apar în calea mea oameni care mă sprijină în tot ceea ce fac. Totul se aranjează matematic…
Ce tehnici și metode folosești pentru a depăși situațiile mai dificile din viață?
M. F.: În primul rând am lucrat temele dificile din viața mea și acum pot să iau distanță și să observ cum stau lucrurile, să iau deciziile cele mai bune. Și mă întreb dacă este treaba mea să mă bag sau nu, dacă aparține altcuiva. Mă uit la sistemul mai mare din care fac parte atât cât pot și oricând pot cere ajutor colegilor. Imediat mă ajută să am o altă perspectivă.
Cum îți place să petreci timpul liber? Ce pasiuni ai?
Acum mă duc la schi și mă bucur maxim că a nins. Am învățat acum 3 ani să schiez și a fost o alegere minunată.
Apoi o pasiune este dansul. Acum vreo 7 ani am învățat să dansez tango argentinian și merg săptămânal la clubul din Sibiu, iar când ajung în București caut o milonga de sâmbătă seara. E minunat.
Sigur că cititul nu mă părăsește niciodată. Citesc și recitesc, mai mult despre dezvoltare personală.
Mă uit la filme, comedii și filme de acțiune, cu nepoțelul meu. Vara ne jucăm badminton amândoi și am grijă de grădina mea. Asta este o pasiune veche. Nu-mi mai permite timpul pe cât aș dori, dar nu las trandafirii mei neîngrijiți. Mă liniștește să lucrez pământul și florile, să simt iarba proaspăt tunsă… să stau pe terasă în natură.
Îmi place muntele foarte mult. Anul 2021 am fost foarte mult pe munte. Am descoperit o nouă lume, noi prieteni. Anul trecut am fost mai blândă cu mine. Anul acesta cred că voi reveni cu excursii mai ușoare.
Ce relație ai cu spiritualitatea, cum o privești și cum te raportezi la ea? Ai vreo practică în acest sens?
M. F.: Este o întrebare foarte profundă. Cred că sunt într-o călătorie continuă spre mine, spre cine sunt cu adevărat… și cred că doar împreună cu ceilalți aflăm cine suntem și cred că ceva mai mare ca mine mă ghidează…
Ai întâlnit până acum situații pe care le poți descrie ca miraculoase?
M. F.: Viața este o minune! Fiecare zi este o minune pentru mine. Îmi dau seama că imi trăiesc visul. Îi văd pe ceilalți și ei mă văd pe mine. Totul este perfect așa cum este! Viața este viață așa cum este și o trăiesc așa cum este!
Cum îți închei ziua de lucru?
M. F.: Ziua mea de lucru se încheie citind, scriind, planificând.
Ce faci la sfârșitul zilei pentru a te relaxa?
M. F.: Apoi mă plimb spre casă pe jos. Merg mult pe jos, ceea ce mă relaxează și mă adună. Observ orașul, observ oamenii. Uneori ies și iau cina în oraș cu familia sau cu prietenii. Avem întâlniri lunare cu anumiți prieteni și stăm de povesti, alteori merg la câte un eveniment unde ma relaxez și mă bucur pentru că suntem minunați. Iar uneori stau și ascult muzică sau mă uit la un film.
Dana Mina Verescu a absolvit Facultatea de Psihologie în 1997 și are titlul de MA în Psihologie Organizațională și Psihologie aplicată în domeniul securității naționale. Lucrează în presă de peste 20 de ani și a scris la revistele Grădina mea de vis, Femeia, Femeia de azi, Ioana, Cărticica practică, Național Geographic. Este redactor la Psychologies România. Este pasionată de taichi, lectură, filme și plimbări în aer liber și crede că una dintre cele mai bune psihoterapii este mișcarea.