O zi din viața unui terapeut cu Mihaela Totir

Cum îți începi ziua? Ai vreun obicei sau ritual specific?

Mihaela Totir: Cafeaua este ritualul meu preferat al zilei. Din acest motiv, iubesc diminețile! Cafeaua și întregul ritual pe care îl presupune aceasta: de la preparare (ador cafeaua la ibric!), cana mea preferata, răcirea treptată până devine „băubilă” și savurarea licorii magice – toate acestea sunt etape din ritualul meu de trezire și organizare a zilei.

În zilele bune, beau două. În zilele mai puțin bune, seara când mă bag în pat mă gândesc că mâine este o nouă zi, se va face dimineață, voi savura o cafea și sigur voi vedea totul altfel.

Am vrea să te cunoaștem mai bine, din punct de vedere profesional. Ce presupune munca de terapeut, cum arată o zi de lucru?

M. T.: Eu sunt psihoastrolog, ceea ce înseamnă că pornesc discuția cu clientul meu de la astrogramă. În acest sens, este important să își cunoască data, ora și localitatea nașterii. Uneori, când o parte din date lipsesc, purtăm discuții suplimentare și folosind anumite tehnici putem întregi tabloul astral.

De cele mai multe ori, persoanele care apelează la o astrogramă vin o dată, poate revin o dată pe an pentru o reactualizare. Dar sunt și persoane care își doresc mai multe ședințe pentru a-și cunoaște astrograma în detaliu. Sunt preferații mei, întrucât cel mai mult îmi place să povestesc despre astre, simboluri, semnificații și să observ cum se integrează informația în celălalt. Momentul de aha! este cel mai important și dovada că astrele ne luminează interiorul, iar interiorul ne luminează calea!

Cum reușești să fii mereu prezentă, ancorată în momentul de acum, și cum reușești să nu te lași copleșită de problemele întâlnite în ședințele de terapie?

M. T.: Echilibrul este ceva ce se obține greu și care se pierde ușor. O Balanță ar înțelege perfect la ce mă refer, fiind zodia echilibrului 🙂 Totuși, echilibrul este ceva ce găsesc în fiecare zi iar atunci când îl pierd, am răbdare. Există un motiv întemeiat pentru care pierdem acest echilibru, și anume creștem! Drept urmare, am răbdare (mă ajută și zodia) și mă gândesc că este un moment; iar un moment nu durează la nesfârșit. Așa că respir, mă uit în jur, mă uit în agendă și în funcție de oferta momentului, fac ce pot. Iar în minte îmi spun: atât poți acum; când ai să poți mai mult, ai să faci mai mult.

Când îmi permite contextul, apelez și la tehnici de respirație, aromaterapie, iar pe termen lung, apelez la psihoterapie. Este reconfortant și sănătos sa vezi lucrurile obiectiv atunci când emoțiile tind să preia controlul.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai avut până acum, în practica de terapeut?

M. T.: Când vine vorba de astrologie, este destul de simplu de intuit: oamenii vor predictibilitate pentru că aceasta din urma vine la pachet cu sentimentul de siguranța. Merg pe principiul ca dacă știu ce se va întâmpla, vor putea sa evite. În realitate, lucrurile sunt diferite. Și eu ma folosesc de astrograma ca de o harta (noi, astrologii, așa o și numim: harta natala!), dar pentru a ma ghida. În principiu, astrologia este despre trecut, despre a înțelege din ce ești plamadit, ce resurse ai la dispoziție și pe care le-ai accesat pana acum sau încă nu, cum îți este ușor sa comunici, sa înveți, ce aptitudini ai sau îți poți dezvolta și mai ales, ce ai prea mult și nu îți face bine sau ce ai și nu este al tău. Simplifica mult lucrurile, aș spune. Dar oamenii prefera de multe ori o reteta din exterior pe care sa o aplice și sa obțină ce vor. Greu de găsit reteta, ușor de găsit specialistii care se arunca în astfel de promisiuni.

Povestește-ne puțin și despre cele mai frumoase realizări, despre momentele bune pe care le prilejuiește această meserie.

M. T.: Sunt tare recunoscătoare că am multe de astfel de momente de care îmi amintesc la greu. Printre cele mai importante este că am înțeles cum și cât de diferit funcționează oamenii din jurul meu și acceptarea lor așa cum sunt a devenit logică și firească.

Dezvoltarea continuă de care are nevoie orice practicant este un alt beneficiu și realizare în același timp. În prezent, sunt studentă la un master în consiliere psihologică tocmai pentru a-mi perfecționa felul în care îmi consiliez clienții, urmând în același timp și propria dezvoltare personală.

Totuși, dintre toate, viața și provocările ei rămân cei mai buni profesori de care am avut parte!

Tu contribui la dezvoltarea personală și profesională a altora. Cum arată pentru tine dezvoltarea în viața personală și în carieră?

M. T.: Am anticipat și am zis mai sus ce fac din punct de vedere al dezvoltării profesionale, dar voi dezvolta aici un pic mai mult. Ce simt eu că mă dezvoltă pe mine cu adevărat sunt experiențele prin care trec și cât de diferite sunt ele. Iubesc să citesc – și mă refer aici la beletristică, activitate un pic eclipsată de cărțile pentru dezvoltare personală, filmele bune – în special cele vechi, călătoritul, interacțiunile sociale valoroase, interviuri și podcasturi cu oameni care transmit o informație de calitate, hobby-urile, plimbările în natură și multe altele. De fapt, în formările de specialitate nu fac decât să așez în interior tot ce culeg din explorările mele exterioare. Atunci se definitivează dezvoltarea personală a acelei etape, dar fără o colectare de informații noi, aș rula mereu același film. Și nu s-ar mai numi dezvoltare…

Ce recomandări ai pentru cititorii noștri în materie de dezvoltare (cărți, filme, cursuri, etc.)?

M. T.: Un film care mi-a plăcut este The piano teacher cu Isabelle Hupert. Este mai vechi, dar altfel; european, nu american :). În privința cărților, îmi vin mai multe titluri în minte: Viktor Frankl, În căutarea sensului vieții, Thomas Mann, Muntele vrăjit, John Fowles, Magicianul și cred că multe altele, dar mai păstrez pentru următorul interviu 🙂

Unde și cum îți găsești inspirația pentru fiecare zi din viața ta?

M. T.: Viața în sine înseamnă magie, iar tu ești un magician. Sigur, este o perspectivă, dar cum înțeleg eu această perspectivă de magician al vieții tale este că TU ești mereu în centrul și în controlul ei. Dacă este să fac o analogie cu astrologia, aș spune că astrograma este poza cerului, văzută din locul în care te-ai născut, la ora la care te-ai născut. Cum ar veni, la naștere, ai fost centrul Universului. Treaba ta e să rămâi acolo, în centrul vieții tale. Și asta se poate numi magie!

Ce tehnici și metode folosești pentru a depăși situațiile mai dificile din viață?

M. T.: Când eram copilă, mama a insistat să citesc Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell. Cred că e celebră deja replica de final, în care Scarlett spune, copleșită de întâmplările de peste zi, că „până la urmă, mâine este o altă zi”. Am urmat conștiincios modelul și îmi ațâț curiozitatea gândindu-mă: oare mâine cum va fi? Ce-ar fi să rămân deschisă și să aflu? Poate nu se întâmplă toate așa cum mă gândesc eu, că, în final, sunt un om și sigur nu le știu pe toate! Uneori mă surprind completând: uite o situație de viață când e bine să nu le știi pe toate!

Cum îți place să petreci timpul liber? Ce pasiuni ai?

M. T.: Călătoritul, dar în ultima perioadă nu mi-a ieșit exact cum am vrut, așa că m-am hrănit cu alte pasiuni: cititul, plimbările în natură, socializarea și mersul la operă – activitate care mă transpune total!

Ce relație ai cu spiritualitatea, cum o privești și cum te raportezi la ea? Ai vreo practică în acest sens?

M. T.: Cred cu tărie că a fi spiritual înseamnă să trăiești viața ta și să ieși din proiecțiile cu care te-au „îmbrăcat” ceilalți, de la prieteni până la familie, în special părinții. Cred că a fi spiritual înseamnă să spui „nu”, să refuzi și mai ales, să accepți un refuz fără a-l face despre celălalt. Sigur, de multe ori înseamnă să spui și „da”, chiar dacă ești copleșit de teamă, emoții negative, rușine, ezitare. Cred că ideea este de a înțelege cine ești și ce îți dorești în fiecare moment și să manifești comportamentul corespunzător. Este și ceea ce practic zi de zi, deși nu îmi iese în fiecare moment. Peisajul are puterea asta, de a te fura. Partea bună este că fiecare dintre noi are puterea de a ieși din acesta, indiferent dacă s-a lăsat furat la un moment dat 🙂

Ai întâlnit până acum situații pe care le poți descrie ca miraculoase?

M. T.: Da, am câteva situații. Și toate constau în oameni și alegerile lor. Au fost momente în care am întâlnit oameni atât de valoroși încât nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost altfel. Și sper să mai întâlnesc, căci îmi plac astfel de oameni, îmi hrănesc speranța!

Cum îți închei ziua de lucru?

M. T.: De obicei fac o recapitulare a ce am făcut peste zi, mă uit în agendă ca să știu ce am de făcut mâine după care mă relaxez: un ceai, o carte, o comedie ușoară, un pahar de vin cu o prietenă dragă…

Ce faci la sfârșitul zilei pentru a te relaxa?

M. T.: Am inclus răspunsul mai sus, dar o să mai adaug și alte activități, poate îi inspir pe cei care mă urmăresc: fac curat în întâmplările de peste zi, aleg ce să păstrez și ce să „arunc”, uneori notez pe o hârtie ca să fie mai palpabil, iar apoi una din activitățile menționate mai sus sau poate un episod dintr-un serial.

Pe Mihaela Totir, o puteți găsi pe mihaelatotir.ro, Facebook și Instagram.