Oana Nichifor: „Mă las inspirată de darurile pe care le am în viața mea”
Psychologies: Cum îţi începi ziua? Ai vreun ritual dedicat în acest sens?
Oana Nichifor: Caut, pe cât pot de mult, să-mi încep ziua mulțumind pentru viață sau cu un scurt gând de recunoștință. Îmi place să privesc puțin pe fereastră și să observ oamenii, cerul și aspectul naturii, să beau un pahar cu apă caldă și lămâie, iar apoi să mă opresc câteva momente pentru rugăciune. Îmi place să am grijă de mine atât la nivelul sufletului, trupului și minții la începutul fiecărei dimineți. Mă ajută, în general, structura și organizarea și îmi fac lista de sarcini pentru ziua care mi se așterne în față. Mă inspiră spațiile aerisite, simple, ordonate astfel încât, mă străduiesc să-mi așez spațiul de lucru cât mai plăcut. Citesc, atunci când am timp, câteva rânduri care să mă inspire și să-mi dea energie sau care să mă conecteze la valorile mele și la mine însămi.
Psychologies: Ajută-ne să te cunoaştem mai bine. Ce presupune munca ta dintr-o zi de lucru?
Oana Nichifor: Munca mea presupune realizarea ședințelor de terapie, pregătirea acestora, precum și notarea unor scurte rezumate la finalul lor. Aloc câte o oră fiecărei terapii și mă pregătesc pentru fiecare dintre ele, atât fizic cât și mental. Citesc, scriu mult, îmi răsfoiesc notițele și teoriile care îmi structurează terapiile, analizez diversele forme de evaluare pe care le ofer în terapie, urmăresc ce am lucrat la ultima ședință cu fiecare client și îmi fac măcar o schiță generală despre ce voi urmări în ședința din ziua respectivă. La finalul terapiilor, realizez un scurt rezumat, îmi notez diverse observații, reflecții, întrebări, aspectele pe care le-am lucrat cu clientul și, dacă este cazul, ce exerciții de lucru/reflecție am oferit.
Psychologies: Cum reuşeşti să te ancorezi în prezent şi să nu te laşi cuprins/ă de problemele întâlnite în cadrul sesiunilor de lucru?
Oana Nichifor: Momentele mele de ancorare în prezent presupun, în primul rând, să mă liniștesc câteva clipe după fiecare ședință, să respir profund un scurt moment, să îmi simt trupul. Alte mici exerciții pe care le fac, e să-mi amintesc, cu ajutorul unor postit-uri la vedere, care este rolul meu în această profesie, ce stă în controlul meu și care-mi sunt limitele. Aceste mici reamintiri mă ajută să mă poziționez, cât pot de bine, în rolul de psihoterapeut. Mă ajută de asemenea, să fac un scurt rezumat în care să las însemnat și să nu iau, pe cat posibil, mai departe cu mine, din gândurile cu privire la ședințele avute peste zi. Mă ajută să scriu în jurnalul meu personal, atunci când sunt lucruri pe care simt nevoia să le analizez mai mult la mine sau care au legătură strict cu reacțiile, trăirile mele personale. Mă conectez la persoanele dragi din viața mea, ies din rolul de psihoterapeut, alegând conștient în ce rol voi intra acum (soție, prietenă,soră etc.), fac scurte plimbări în natură sau, pur și simplu, mă întind preț de câteva minute și las să se descarce din mintea și trupul meu cele ce s-au acumulat peste zi, lângă o muzică liniștitoare sau un moment de rugăciune.
Psychologies: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite până acum în practica ta?
Oana Nichifor: Cred că cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum, au fost cele în care m-am confruntat cu rezistențe puternice din partea oamenilor care au venit în terapie, cu refuzul îndârjit de a vedea realitatea așa cum este. De asemenea, situațiile în care, în ciuda unei lucrări personale pline de determinare, muncă și asumare, din diverse motive, persoanele au renunțat la lupta lor și au reluat tiparele de comportament care le afectau calitatea vieții. Este dificil și dureros, uneori, să vezi cum oamenii aleg, în ciuda resurselor personale și a muncii pe care o depun, să se limiteze la o viață care nu le aduce împlinire și bucurie. Însă este și o ocazie pentru a înțelege că fiecare om este liber să meargă pe drumul pe care poate, în acel moment al vieții sale, să-l urmeze.
Psychologies: Am vorbit despre cele mai mari provocări, povesteşte-ne puţin şi despre cele mai frumoase momente pe care le-ai avut în această meserie
Oana Nichifor: Cele mai frumoase momente pe care le am în această meserie sunt reprezentate, mai ales, de conectarea, la modul cel mai profund, cu oamenii care aleg să le fiu terapeut. A fi părtaș la cele mai intime și importante aspecte din viața oamenilor nu e un lucru simplu, însă e foarte prețios și caut să-mi reamintesc, cu recunoștință, de acest privilegiu. Apoi, sunt momentele în care oamenii îmi împărtășesc cum reușesc să facă lucruri aparent simple, dar foarte mari pentru ei, în relațiile cu ceilalți, cu ei înșiși, pe care până atunci nu reușeau să le realizeze. Când învață să se conecteze la valorile și principiile lor de viață și să le urmeze. Când se bucură, din nou, de lucruri simple ale vieții, de frumusețea din jurul lor, de faptul că nu sunt singuri și sunt înțeleși și acceptați așa cum sunt ei. Se luminează încăperea din jurul tău, atunci când oamenii își deschid inima și mintea spre orizonturi care, până atunci, le păreau inaccesibile și îndepărtate.
Psychologies: Cum arată pentru tine dezvoltarea în viaţa personală şi în carieră?
Oana Nichifor: În viața personală, dezvoltarea o văd ca pe o rutină zilnică, în care îmi acord un spațiu mental și fizic pentru a ma conecta cu mine însămi. Uneori aleg pentru aceste moment să scriu în jurnal, să citesc lucruri care mă inspiră, să respir profund sau să practic unele exerciții de relaxare. Ascult diverse conferințe/podcasturi, îmi notez ceea ce mi se pare relevant pentru practica mea personală, particip la cursuri sau întâlniri care mă ajută să mă cunosc mai bine. Caut să fiu atentă la emoțiile pe care le am de-a lungul unei zile, învăț să stau cu acestea și să nu fug de ele sau să le reprim. Sunt atentă la trupul meu și la modul în care acesta reacționează în diverse situații, practic, pe cât pot starea de prezență în relație cu mine și cu ceilalți, dar și cu cele care mă înconjoară. Sunt atentă la ceea ce îmi îndrum clienții să practice pentru bunăstarea mentală, emoțională și caut să fac la rândul meu, pe cât pot, aceste lucruri.
În carieră, mă focusez pe aprofundare, prin intermediul cursurilor, al lecturilor, al supervizării, al discuțiilor cu colegii de breaslă. Mă ajută mult comuniunea cu oamenii, deoarece noi, psihoterapeuții, stăm mult în cabinet și puțin interacționam cu alți colegi din domeniu, iar pentru mine este tot mai importantă comunicarea și menținerea unui contact strâns cu aceștia.
Psychologies: Ce recomandări ai pentru cititorii noştri în materie de dezvoltare (filme, literatură, cursuri, etc.)?
Oana Nichifor: În materie de filme, le recomand mult pe cele motivaționale. Observ că deși există multă informație, oamenii fac tot mai multe cursuri de dezvoltare personală, citesc tot mai mult în acest sens, există un blocaj la nivel de practică. Știm multe, dar practicăm puțin. Pe mine m-a ajutat, de-a lungul vremii, să văd și să mă inspir de la oamenii care au ales să fie congruenți cu valorile lor, să acționeze, dar, mai ales să nu renunțe și, de la oamenii care, în ciuda unor tragedii, aleg să își continue viața, făcând pace cu suferințele trăite.
Recomand: „Invictus”, „The Pursuit of Happiness”, „The Shack”, „Collateral Beauty”, „True spirit”, „The Boy Who Harnessed the Wind”, „Little boy”, „Peaceful Warrior”.
Cu privire la literatură, recomand cărțile care, de asemenea, vorbesc din prisma experiențelor și a trăirilor autorilor. În acest sens, mi-a plăcut mult: „Alegerea” și „Darul” de dr Edith Eger; „Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood; „Dansul fricii” și „Dansul furiei” de Herriet Lerner; „Ridică-te din propria ta cenușă, mai puternic ca oricând” de Brene Brown; „Înțelepciunea anxietății” de Sheryl Paul; „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt.
Psychologies: Unde îţi găseşti inspiraţia pentru fiecare nouă zi din viaţa ta?
Oana Nichifor: Mă las inspirată de lucrurile simple și frumoase care mă înconjoară, de darurile pe care le am în viața mea, de la familie, prieteni, sănătate ș.a, de o muzică bună și liniștitoare, de o carte profundă, de oamenii cu care rezonez, cu care am valori comune, de oamenii cu care lucrez, de mentorii mei, de soțul meu, de natură, de iubirea lui Dumnezeu revărsată în tot ce mă înconjoară. Mă inspiră mult munca mea și conștientizarea faptului că rolul pe care îl am nu se delimitează doar în spațiul terapeutic, ci se propagă și în viața mea proprie. Drept care mă străduiesc să aplic și să fiu congruentă cu teoria din spatele meseriei și în viața personală.. Nu este ușor, dar cred că e necesar.
Psychologies: Care sunt tehnicile folosite de tine pentru a depăşi situaţiile mai puţin bune din viaţa ta?
Oana Nichifor: Pentru situațiile mai puțin bune din viața mea, caut, cât pot de mult, ca mai întâi să apelez la sursa mea cea mai importantă de sprijin, și anume relația cu Dumnezeu. În acest sens, mă ajută rugăciunea. Mă folosesc mult de scris sau de comunicarea cu persoanele cele mai importante din viața mea. De cele mai multe ori, împărtășirea greului sufletesc aduce liniște, cu condiția ca celălalt să fie empatic, să asculte, să fie alături de tine. Apelez la terapeutul meu și, în funcție de situații, îmi stabilesc câteva ședințe de terapie pentru mine. Mă ajută, de asemenea, să conștientizez ce se află în controlul meu și ce nu, să îmi identific emoțiile și să stau cu ele, să îmi identific gândurile nesănătoase și să le notez, să respir profund, să fiu atentă la trupul meu și la reacțiile lui. Mă ajută, de asemenea, să observ modul în care îmi vorbesc în acele momente și să observ dacă am intrat pe tipare de gândire disfuncționale (catastrofizarea, suprageneralizarea, gândirea în alb și negru etc). În acest sens, îmi este de folos să practic un mod blând și liniștitor de raportare la mine și la greul meu, să îmi fiu alături și nu să mă critic.
Psychologies: Ce te preocupă în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?
Oana Nichifor: Îmi plac filmele, îmi place să citesc în ambientul unui spațiu îmbietor, uneori îmi place să gătesc prăjituri simple, să ies în păduri și locuri mai puțin populate de oameni, să privesc fotografii vechi, să contemplu natura, călătoriile la munte și mai ales în zona Bucovinei, să vizitez case vechi care poartă amprenta bunicilor și străbunicilor noștri, să ascult poveștile oamenilor, să văd desene din timpul copilăriei, să stau cu prietenii la povești.
Psychologies: Care este relaţia ta cu spiritualitatea? Ai anumite practici în acest sens?
Oana Nichifor: Caut pe cât posibil, să am o relație vie cu Dumnezeu, așa cum am relații vii și cu ceilalți. În sensul în care am în vedere să o cultiv și să mă raportez la ea, ca la o relație ce are nevoie să fie întreținută. Astfel încât merg la slujbe, am un duhovnic, mă rog, citesc lectură în domeniu și fac din practicile care mă apropie mai mult de Dumnezeu. Îmi aloc timp zilnic pentru recunoștință și pentru a mă bucura de tot ce primesc în viața mea.
Psychologies: Cum îţi închei ziua de lucru?
Oana Nichifor: Așa cum am mai menționat, încerc să-mi amintesc pe cât posibil, iesșirea din rolul de psihoterapeut; atunci când reușesc, scriu câteva rânduri încât să-mi limpezesc mintea și să las deoparte anumite gânduri sau aspecte ce țin de spațiul profesional, mulțumesc pentru ce am primit și realizat în ziua de lucru, pentru oamenii care au încredere în mine și în procesul terapeutic și îmi iau câteva clipe de respirație profundă și liniștire a corpului.
Cât privește ziua în ansamblul ei, îmi aloc timp pentru relația cu soțul meu; împărtășim din cele pe care le-am traversat amândoi de-a lungul zilei, uenori ieșim la o scurtă plimbare și ne dezmorțim iar alteori încheiem ziua cu o scurtă lectură sau un film/serial plăcut. Pe final, închiei întotdeauna cu rugăciunea de seară și motivele de recunoștință pentru ziua care a trecut.
