Portret de psiholog: Adela Zorilă

Psychologies își propune să ofere din nou cititoarelor o serie foarte apreciată cu ceva timp în urmă: o zi din viața unei terapeut. Vă invităm să aflați sau să vă inspirați din cotidianul unor femei extraordinare, a căror principală preocupare este să vindece, să aline, să ajute. Astăzi, vă prezentăm o zi din viața Adelei Zorilă.

Psychologies: Cum îți începi ziua? Ai vreun obicei sau ritual specific?

Adela Zorilă: Ziua mea începe cu o meditație, care mă ajută să pun în ordine, la nivel mental și emoțional, conştientizarea binecuvântărilor din viaţa mea – familia, calităţile personale, realizările profesionale, visurile, mi-am făcut acest obicei minunat de a respira și a medita, setându-mi mental aspectele pentru care sunt recunoscătoare și emoțional, bucuria de a fi Aici, pe acest Pământ. Îmi place să am un timp cu mine, să mai zăbovesc un pic în pat, dimineața, astfel încât să-mi pun gândurile în ordine, să-mi setez ziua și prioritățile zilei… Bucuria de a-mi savura cafeaua și a deschide larg fereastra pentru a asculta cântecul păsărelelor care se trezesc foarte vioaie îmi încântă auzul și simțurile, iar ziua mea începe plină de entuziasm.

Am vrea să te cunoaștem mai bine, din punct de vedere profesional. Ce presupune munca de terapeut, cum arată o zi de lucru?

A. Z.: Zilele mele de lucru sunt împărțite în două direcții principale:

• Prima parte a zilei se desfășoară în cadrul Școlii unde lucrez ca profesor, cu copii cu nevoi speciale, care au nevoie de sustenabilitate în obținerea de achiziții cognitive, emoționale și voliționale.
• După-amiaza am program de cabinet – în activitatea de psihoterapeut, ședințele le țin atât online, cât și la cabinet.

Mi-am descoperit această vocație, accesând de-a lungul timpului mai multe activitați și meserii: am fost la începutul carierei mele asistentă medicală, la îndrumarea părinților, acea parte din viață în care alții știu ce este mai bine pentru noi; apoi urmându-mi o altă chemare am mers către Învățământ, astfel mi-am dat seama că toate demersurile mele în carieră erau orientate către oameni și observându-mă pe mine și dorințele mele, am conștientizat că sunt aleasă de către partea de suflet, acea parte pe care cu toții o simțim, dar nu-i acordăm importanță pentru că nu ne învață nimeni și care are nevoie de cea mai multă atenție.

Împart timpul astfel încât o oră din zi să o dedic și studiului, mă documentez citind sau urmărind diferite podcasturi și emisiuni televizate și accesând cursuri benefice pentru instruirea mea personală.

Cum reușești să fii mereu prezentă, ancorată în momentul de acum, și cum reușești să nu te lași copleșită de problemele întâlnite în ședințele de terapie?

A. Z.: Mi-am activat foarte mult resursele de a auzi și a fi curioasă, oferind un spațiu de siguranță și încredere. Vindecarea se produce în relație, „împreună” este cuvântul-cheie în procesul terapeutic, unde clientul nu mai este singur, ci suntem doi pentru unul, deci mă las cuprinsă de poveștile lor, mă emoționează fiecare poveste, văd resursele fiecăruia de a depăși provocările, mă conectez la resursele interne ale Sinelui meu și ale celuilalt, astfel încât să-mi pot accesa acele părți unde se află toate calitățile: empatie, conectare, iubire, calm, curiozitate. Psihoterapia integrativă, ultima școală pe care am absolvit-o mă ajută să văd și să tratez Omul ca un întreg, noi suntem parte dintr-un sistem, comunicăm continuu la nivel subconștient și inconștient. În propriul meu proces terapeutic, am învățat să lucrez cu părțile proprii interne care pot interveni în manifestarea plenară a Sinelui.

Sunt momente în care ceilalți vin cu probleme poate similare cu ale mele și le pot activa, însă o iau ca pe o oportunitate de a privi problema din altă perspectivă.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai avut până acum, în practica de terapeut?

A. Z.: Este o frustrare pentru mine atunci când observ că oamenii nu au răbdare cu ei înșiși, când eu observ potențialul lor pentru vindecare, dar tiparele inconștiente sunt atât de puternice încât nu-și dau timp și-atunci mă întristez, deoarece știu că tot ceea ce fac este să se abandoneze pe Sine, abandonând lucrul cu ei.

Povestește-ne puțin și despre cele mai frumoase realizări, despre momentele bune pe care le prilejuiește această meserie.

A. Z.: Mă bucură foarte mult când oamenii vin și spun că se simt mai bine, că se simt eliberați și că simt că fac mici progrese în procesul lor și sunt recunoscători pentru astfel de momente. Momente de bucurie sunt și când simt și observ acele insight-uri, acele aha moments, când efectiv li se luminează fața, iar sufletul meu crește și se înalță, împreună cu al celuilalt.

Tu contribui la dezvoltarea personală și profesională a altora. Cum arată pentru tine dezvoltarea în viața personală și în carieră?

A. Z.: Când aveam vreo 5 ani și mă jucam cu păpușile mă imaginam profesoară, apoi în clasa a opta părinții au considerat că e mai bună pentru o fată meseria de asistentă, drept dovadă am urmat cursurile Liceului Sanitar, apoi în clasa a-XI-a am început să mă pregătesc pentru Medicină, dar ceva mi-a schimbat cursul alegerilor profesionale și am urmat Facultatea de Filologie. Mai târziu, ca urmare a unui șir de evenimente provocatoare din viața mea, am simțit nevoia de mai mult, să merg mai în profunzime și să accesez si alte paliere ale existenței mele, astfel am început Facultatea de Psihologie, unde m-am „întâlnit” cu părinții psihologiei, Jung, Freud și Ken Evans, de care realmente m-am îndrăgostit. Lucrul cu mine la nivel interior pe care l-am început în ultimii ani și mai ales în perioada pandemiei, care a facilitat accesul la foarte multe cursuri online, m-a ajutat să mă îmbunătățesc, ceea ce este un plus în terapie, cu cât eu sunt mai echilibrată, împlinită și conectată la pace și iubire, cu atât simt că atrag persoane care se află pe același nivel vibrațional cu mine și mă bucură foarte tare să văd și să primesc oameni care-și doresc să evolueze.

Astfel, cea mai importantă valoare personală a mea este creșterea continuă – atât din punct de vedere personal, cât și spiritual, particip la cursuri și retreat-uri unde se practică foarte mult meditația și conectarea cu Sinele.

Ce recomandări ai pentru cititorii noștri în materie de dezvoltare (cărți, filme, cursuri, etc.)?

A. Z.: În primul rând, îi îndemn să înceapă să își asculte intuiția, atunci când aleg o carte sau o altă sursă informațională, alegere bazată pe nevoile lor din momentul prezent. Cred că este cel mai important să fii atent și prezent la ce îți spune inima că ar fi important să absorbi.

Sunt de părere că cel mai bun profesor este experiența, adevărul se trăiește, se simte, absorbția cognitivă este hrană pentru creier, dar ceea ce simți te ajută să te cunoști mai bine, să te observi, să te regăsești.

Dintre mentorii mei îi recomand pe Gabor Maté, Jung – pentru o înțelegere mai profundă a inconștientului nostru, Bert Hellinger, mai nou l-am descoperit pe Dispenza – doctor, om de știință și mistic modern, Constantin Dulcan care abordează spiritualitatea folosind argumente științifice și Vlad Ciurea ca cercetător în neurostiințe.

Câteva dintre filmele mele preferate: Twin Peaks, Naşul, Fargo, Inception, Avocatul Diavolului, Gladiatorul, The Green Mille, Scarface, Dead Poets Society, X Men, Iron Man, Good will Hunting, Schindler’s list, One flew over the cuckoo’s nest, 12 Angry Men, Matrix, Manifest.

Unde și cum îți găsești inspirația pentru fiecare zi din viața ta?

A. Z.: Inspirația o găsesc în cărți și în interiorul meu. Am învățat, înțeles și integrat că imposibilul poate fi la fel de firesc ca un răsărit de soare atât timp cât ne depășim limitele de gândire pe care ni le-am impus noi înșine.

Ce tehnici și metode folosești pentru a depăși situațiile mai dificile din viață?

A. Z.: Depinde despre ce situații dificile vorbim și din ce perspectivă mă solicită. În ultimii ani am cam înlăturat situațiile dificile, deoarece am făcut multă „curățenie”, am luat decizii importante, am trecut printr-un divorț, am schimbat job-uri, am schimbat medii, aspecte care au foarte mare rezonanță pentru dezvoltarea personală. Evident că am terapeutul meu cu care îmi clarific situațiile de viață, iar în momentele când sunt eu cu mine sau cu copiii, îmi este destul de ușor să gestionez situațiile limită pentru că de când mă știu m-am centrat pe soluții și astfel, privind problema din perspectiva găsirii de soluții, este mult mai ușor de gestionat sau depășit, ori mă ancorez în ceea ce simt în acel moment și mă ascult, observ ce-mi spune Sinele meu să fac: să ies în natură, să ascult muzică, să alerg, să dansez – caut resurse interioare.

Cum îți place să petreci timpul liber? Ce pasiuni ai?

A. Z.: Cel mai mult îmi place să călătoresc, iubesc timpul petrecut cu cei doi copii ai mei, fie că stăm acasă și ne uităm la filme, fie că mergem în vacanță, la mare sau la munte, îmi place conectarea și faptul că-i simt fericiți.

Dintre sporturi cel mai mult agreez plimbările în aer liber, aerobicul și tenisul de masă. Îmi doresc să reiau cursurile de dans pentru a mă conecta mai mult și cu corpul meu.

Îmi place să cânt și mi-am propus să iau lecții de canto, nu știu cât mă pricep, dar mi-ar plăcea să explorez și această parte.

Ce relație ai cu spiritualitatea, cum o privești și cum te raportezi la ea? Ai vreo practică în acest sens?

A. Z.: Practic meditația zilnic, prin tehnicile de respirație mă conectez mai ușor cu puterea magică din interiorul meu, cu acea bucurie pură a stării de conștiință pe care nu ne-o revelează nimeni, cu acea parte divină pe care o conținem fiecare dintre noi.

Ai întâlnit până acum situații pe care le poți descrie ca miraculoase?

A. Z.: Albert Einstein spunea că există două moduri de a trăi viața: parcă minunile nu se întâmplă… și de parcă toată viața ar fi un miracol.

Pot considera miracole cei doi copii ai mei, deoarece au fost momente când credeam că nu voi putea avea copii, ei sunt ceea ce iubesc cel mai mult, un alt miracol a fost în momentul în care mi s-a „întins o mână” pentru începerea lucrului în cabinet, a venit într-un moment în care mă așteptam cel mai puțin, alt miracol a fost când am obținut un post de profesor la un liceu la care nu m-am așteptat și pentru care am simțit că a fost vocea Divinității și pentru care sunt foarte recunoscătoare.

Dintr-un alt registru, atunci când am reușit să-mi potolesc mintea, care ne minte, gândurile, am reușit să mă conectez cu o altă latură a ființei mele, am învățat să simt, să văd, să aud. Toate acestea sunt miracole, care se simt ca o liniște, o pace eternă.

Cum îți închei ziua de lucru?

A. Z.: Uneori citesc ceva relaxant, alteori îmi aprind lumânări parfumate sau fac o baie cu spumă, alteori privesc filme cu băiețelul meu cel mic, Rareș, cel mare este deja adolescent și are propriile lui preocupări.

Ce faci la sfârșitul zilei pentru a te relaxa?

A. Z.: Dacă ziua a fost foarte încărcată sau obositoare, fac o meditație pentru relaxare sau petrec timp cu prieteni.