Relațiile de (co)dependență
Ce sunt dependențele? Sunt acele relații care se stabilesc între doi sau mai mulți „actori”, a căror funcționalitate depinde de ceea ce furnizează „celălalt”. Oamenii, ca toate ființele, au o mulțime de nevoi, exprimate în „piramida lui Maslow”. Nevoia reprezintă o necesitate intrinsecă care rezultă din însăși modalitatea de funcționare a „mașinăriei” viului și nu poate fi „sărită”, adică neîmplinită fără consecințe, mai mult sau mai puțin rapide sau cu impact mai mic sau mai mare asupra „sistemului”. Dacă unele nevoi legate de fiziologia intimă cum ar fi aportul de aer, apă sau hrană, somn au impact devastator și imediat asupra corpului și funcționalității acestuia, nevoia de sex sau confirmare socială pot părea simple „mofturi”, a căror împlinire (satisfacere prin furnizare) poate părea la bunul plac al individului, care le poate amâna, ignora sau chiar scoate definitiv din zona „necesităților” primare și să le treacă la categoria „lux”, adică să le împlinească doar dacă propriile convingeri și credințe le permit.
Această abordare ignoră faptul că aceste nevoi trebuie neapărat împlinite, fiind incluse în însăși modalitatea primară a funcționării organismului și în cazul absenței, negării, ignorării sau chiar înverșunării de a nu le furniza, din cauza propriilor credințe, vor găsi mijloace „perverse” de împlinire, prin trecerea pe alte paliere sau în alte „forme”, din ce în ce mai subtile, mai mentalizate, furnizând ceea ce are corpul nevoie în forme „bolnave”, „schilodite” sau chiar negative.
Aceasta determină apariția unei patologii în sistemul viu, în special la nivelul psihicului și emoțiilor, comportamentele individului ieșind din zona normalității funcționale și trecând în zona „bolii”.
Vom analiza câteva din cele mai importante dependențe și efectele acestora asupra omului, sperând să reușim să identificăm principalele probleme ce apar în urma intervenției, sub orice formă, în aceste delicate și complexe mecanisme naturale.
Newness (Noutatea 2017)
Căutarea „sufletului pereche” pe Tinder și sexul „de-o noapte” până la epuizarea ultimei rămășițe a iluziei posibilității de a-l descoperi împinge oamenii la a confecționa o „realitate paralelă”, în propria lor minte, care să le hrănească această fantasmă care, cred ei, le va împlini existența și va furniza în sfârșit un sens vieții lor anoste. Și cum o creăm? Se ia un individ de pe o rețea de „socializare”, un oricare într-un șir nesfârșit pe care îl alegem după cât este de „drăguț” și pretindem că experimentăm niște mari trăiri în interacțiunea cu acesta. Deși în fapt nu reușim să simțim decât cam ce am simțit cu oricare altul, faptul că respectivul ne spune a doua zi după sexul „fabulos” că ne iubește ne intrigă la început, devenind suspicioase, dar mai apoi acea mică voce din adâncul sufletului care ne spune că „poate este el Alesul” face ca acele cuvinte magice să ne transpună efectiv într-o realitate paralelă, în care nu îi mai vedem decât arareori idiosincraziile, nesimțirile și tupeul său, manipularea grosolană și bădărăniile pe bandă rulantă. Dedicația sfântă față de idealul iubirii pe care l-am întrezărit din acea declarație mieunată a vajnicului bărbat ne face să putem trece peste furiile și neputințele generate de faptul că nu este nici măcar în stare să ne spună de ce e casa părinților plină de poze cu el și o altă fată, care aflăm smulgându-i cuvintele cu cleștele că e sora lui acum decedată, de ce a făcut un copil cu o femeie pe care a abandonat-o la nici un an de căsnicie, de ce se „dă” la colegele de la serviciu și de ce nu e în stare să fie sincer nici măcar în legătură ce vrea de la viața noastră.
În schimb voinicul are mintea plină de joculețe „erotice”, care de care mai ciudate, la care participăm la început că de, așa-i când iubești, trebuie să faci toate poftele iubirii tale minunate, mergând până la a seduce necunoscuți și a-i povesti apoi cum nu ai avut orgasm cu aceștia, fapt care îi dovedește, încă odată, că doar pe EL îl iubești.
Se supără când începi să ai orgasm cu un bătrânel bogat care îți dă pentru câteva zile senzația că ești mai mult decât o sclavă sexuală și că poți fi prețuită și pentru altceva decât pentru dedicația cu care „prestezi”. Iar faptul că ascunzi lănțișorul primit îl îndreptățește să facă un scandal monstru pentru că ai trădat „idealul iubirii” și regulile pe care le-ați convenit. Îți permiți și tu un acces de furie plecând la moșul ce îți propune să îl însoțești ca o escortă prin Europa și bonă a fiicei lui minore, fapt ce te trezește un pic la realitatea dură de care acesta te anunțase, cum că orice relație este o „tranzacție” care funcționează atâta vreme cât fiecare primește ce are nevoie.
Dar mintea ta nu poate suporta o asemenea idee a unei realități crude și lipsită de „afectivitate”, așa că te întorci cu coada între picioare la iubitul tău psihopat care tocmai ce se întâlnise cu fosta nevastă pe care o abandonase pentru că îndrăznise să păstreze copilul făcut tot cu el.
Declarațiile reciproce de iubire vă cuprind ca într-o îmbrățișare caldă și protectoare, legănându-vă delicat întru continuarea visului iubirii perfecte, pe care în sfârșit ați reușit să o întâlniți.
Somn ușor și vise plăcute!
