Terapiile comportamental-cognitive sau TCC: Cum sa te schimbi in sase luni
Derularea unei sedinte. Sedintele dureaza 45 de minute. Continutul lor depinde de tulburarea de care sufera pacientul, dar fiecare sedinta este diferita de precedenta, pentru ca, de fiecare data, trebuie sa se inregistreze un mic progres. In prima sedinta, terapeutul asculta pacientul, care vorbeste liber despre problema lui. In cazul anxietatii sau depresiei, terapeutul va consacra inca o sedinta, cel putin, descrierii cognitiilor si comportamentelor asociate situatiilor din viata cotidiana, in cele mai mici detalii ale lor: de exemplu la ce te gandesti cand te trezesti, daca ai pofta de mancare etc.
Terapeutul ii poate cere pacientului sa isi descrie ziua, de dimineata pana seara, si sa intocmeasca o lista cu momentele care il angoaseaza cel mai mult. Pornind de la cea de-a treia sau a patra sedinta, terapeutul si pacientul elaboreaza impreuna un „contract” de sarcini, dublat de o „agenda”, in scopul de a modifica progresiv comportamentul pacientului. Principiul major: trebuie sa existe un acord prealabil intre terapeut si client cu privire la „temele pentru acasa“. Daca acestea i se par prea dificile acestuia, e bine ca ritmul sa fie incetinit, esentiala fiind reusita, chiar daca se fixeaza obiective mai modeste.
Terapeutul se implica: pune intrebari, face observatii, da sfaturi, face referiri la „contract”. De asemenea, raspunde la intrebarile pacientului si ii ofera lamuriri care il pot ajuta sa isi inteleaga tulburarea si sa gaseasca solutii pentru a o depasi. Pacientul si terapeutul discuta la fiecare sedinta despre dificultatea de a indeplini sarcinile „prescrise“, pe care le adapteaza ca atare.
In cazul angoaselor, fobiilor, atacurilor de panica sau al obsesiilor cu un caracter de urgenta (care, de exemplu, il pot impiedica pe pacient sa se duca la serviciu sau sa iasa din casa), este practicata uneori exclusiv terapia comportamentala: clientul invata sa se relaxeze pentru a ajunge la o desensibilizare in raport cu obiectul care ii provoaca teama. El este astfel indemnat sa infrunte direct si gradat acest stimul sau sa faca apel la imaginatie pentru a vizualiza situatia care il sperie. Intentia nu este aceea de a-l transpune intr-o „stare diferita”, terapia vizand aspectele constiente, rationale, asupra carora are putere de discernamant. Intrebarea esentiala pe care ajunge acesta sa si-o adreseze este urmatoarea: am motive sa persist in acest comportament?
Indicatii. Terapiile comportamentale corijeaza un comportament, o frica, o obsesie, o inabilitate. Fobiile si tulburarile obsesionale sunt in prezent domeniul predilect al terapiilor comportamentale, la fel ca si fobiile sociale, care capata diferite aspecte (trac, tremuraturi, transpiratie) in situatii in care subiectul se gaseste in prezenta altora. Asociate cu terapiile cognitive, terapiile comportamentale dau rezultate si in cazul anorexiei, bulimiei, tabagismului, toxicomaniei, alcoolismului, anxietatii, depresiei, insomniei, tulburarilor sexuale sau esecurilor scolare.
Tratarea stresului devine un domeniu privilegiat al terapiilor cognitive. Metodele acestora sunt utilizate in companii pentru instruirea angajatilor. Un alt aspect, mai apropiat de medicina, abordeaza rolul cognitiilor in cazul durerii si importanta comportamentului in aparitia unor anumite boli, cum ar fi bolile cardiovasculare.
