Un Crăciun pentru mine!
Sărbătorile de iarnă pot aduce cu ele așa-numita depresie sezonieră, mai ales pentru cei care au familii disfuncţionale ori sunt fără pereche de viaţă.
Ne presează societatea să fim fericiţi și plini de cadouri timp de 2 săptămâni pe an, indiferent de ceea ce avem în interiorul nostru. De Crăciun nu avem voie, nu ni se permite să fim triști, depresivi sau zgârciţi. Comerţul trebuie să înflorească si angajaţii din comerţ să se epuizeze complet, nu-i așa?
Îmi amintesc că prima sărbătoare mare de care m-am bucurat cu adevărat a fost un Paște, când nu m-am mai dus acasă, să petrec timp într-un mediu care știam că nu îmi face bine. Am rămas la mine acasă, cu încă niște prieteni. A fost prima oară când am simţit fericire cu adevărat într-o perioadă de sărbători. Am gătit ce am vrut și cât am vrut, am râs mult și am avut voie să mă retrag în lumea mea când nu am mai avut putere să socializez, pentru că eram cu niște persoane care știau că pot susţine socializarea pe perioade limitate de timp, mai ales dacă e multă lume. A fost absolut minunat.
Am dat atunci degustul libertăţii emoţionale și am făcut tot mai rar sărbătorile cu familia.
Vai, Andreea, dar să faci Revelionul singură sau Crăciunul singură? E patetic, e trist.
Vai, judecătorule conformist.
Să zâmbești când nu îţi vine, să cheltui toţi banii pe cadouri, să bei până cazi lat și să mănânci până când trebuie să iei pastile e și mai trist, din punctul meu de vedere. Pentru că renunţi la tine. Știu din proprie experienţă cât de rău se simte treaba asta, când nu o ascunzi după dependenţe social acceptate cum sunt – co-dependenţa emoţională, de pendenţa de muncă etc.
Da, îmi place Crăciunul. Îmi place să fac bradul, să cânt colinde, să mă uit la copii când se dau cu sania. Mă bucur de toate astea. Dar nu o mai fac isteric și prin auto-abuz, pentru că nu mai este necesar. Mă bucur de ce am zilnic, așa că nu există un butoi plin de bucurie netrăită înlăuntrul meu, care pocnește ca o bombă la sărbători.
Eu îi zic echilibru. Veţi vedea că, în general, persoanele care au ajuns la o formă de echilibru emoţional, nu mai gustă ca în trecut isteria sărbătorilor, ci mai degrabă profită de moment ca să stea în mai multă liniște și pace. Și toţi tin minte să aiba grijă de ei, chiar dacă este Crăciunul.
Sărbători cu bine tuturor!
Eu sunt Andreea, asta în primul rând. Sunt o persoană foarte atentă la a fi cinstită, atât cu sine, cât și cu ceilalți, chiar și atunci când nu este confortabil. Zâmbesc mult și râd zilnic și tare. Cred în oameni, cred în faptul că oamenii sunt buni, pentru că așa se nasc. Nu cred că există vreo persoană care să spună că un copil se naște rău. Și cred că sunt mulți oameni buni care fac lucruri care rănesc. Nu pentru că ar fi răi, ci pentru că sunt ei înșiși foarte răniți. Cel mai adesea nici măcar nu își dau seama că provoacă suferință pentru că sunt mult prea preocupați să se apere de o eventuală suferință sau trădare. Cred în Dumnezeu, deși nu L-am văzut niciodată, dar l-am simțit tot timpul cu mine, deși provin din o familie de atei. Iar ca roluri sunt de toate pentru toți. Sunt om de resurse umane de 18 ani și este primul meu hobby constant, sunt mama a 3 copii împrumutați la propriu de la vecini – cumva în viața asta nu mi-a fost dat să am copii născuți din pântec. Sunt prietenă, bună, cred. Sunt fiică, sunt soră. Am 2 căței și un motănel, toți 3 adoptați – Milka (ciocolată), Bety (înghețată) și Gigi (covrig). Și sunt mega pasionată și disciplinată cu dezvoltarea personală pe care eu o denumesc mai degrabă o întoarcere la mine. În fiecare zi meditez, fac sport ca formă de meditație, scriu în jurnal și îmi monitorizez permanent starea internă. Și în fiecare zi sunt atentă la ce anume mă învață despre mine relaționarea cu cei din jurul meu.