Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită

Nu am avut parte de părinți iubitori, dar am avut norocul să am parte de bunica mea, care m-a învățat iubirea. Am pierdut-o, iar dorul de ea nu va putea fi înlocuit de nimeni.

Citește și:

Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri

Mă doare să constat, dar semăn cu mama

Am fost crescută de bunica mea. Dincolo de toate recomandările de parenting existente, anumiți părinți ajung să facă copii din motive egoiste sau superficiale.

Pe scurt, unora li se pare interesant. De la cât de grozav e să dai vestea unei sarcini sau nașteri, la cât de dificil este să crești un copil, puțini fac pașii necesari.

Ai mei, voiau copii pentru că, nu-i așa, asta fac cuplurile căsătorite. Despre creșterea lor nu s-au mai interesat, au lăsat totul în seama bunicii mele.

Din fericire, bunica asta știa să facă cel mai bine: să crească copii. Nu știu să cunosc atâta dedicare și iubire față de un copil cum am văzut la ea.

Eu nu îmi amintesc ca ea să fie obosită, stresată de câte are de făcut sau supărată că suntem în grija ei permanentă. Și eu și fratele meu, am cunoscut o singură mamă: pe ea.

Părinții mei au divorțat când aveam 10 ani, tata ne-a abandonat definitiv, iar mama și-a refăcut viața. A avut un alt copil cu noul soț, care a devenit ceva mai important pentru ea decât eram noi, iar eu și fratele meu am rămas cu părinții pe care îi aveam deja, respectiv bunicii.

Chiar și tataia, fost cadru militar, și un bărbat mai dur din fire, a trăit rolul de părinte cu noi. Și l-am trecut prin multe. De la a-i lipi bomboane în păr când dormea (aveam 3 ani și voiam să mănânce și tataia bomboane) la a plânge că nu vrea să spună la grădiniță că el e tata și nu tataia.

În schimb, bunica mea, acum că sunt adult, știu că a fost cea mai importantă persoană în dezvoltarea mea emoțională.

Dacă pentru mama eram un factor perturbator dacă aveam vreo nevoie… de supărări nici nu mai vorbim, pentru mamaia eram un copil care, printre alte nevoi, avea și nevoi emoționale de satisfăcut.

Dacă mama mă certa în caz că nu făceam exact ce spune ea, dacă țipa la mine sau mă pedepsea când i se părea ei că „sunt prea răsfățată” sau mă acuza că mă prefac și încerc să o manipulez când plâng, bunica știa să mă asculte și să mă ia în brațe. Știa, totodată, să îmi spună că mă iubește și dacă mă certa.

Știu cât de dificil este să ai părinți dezinteresați, distanți și egoiști. Evident, au lăsat urme. Dar, uneori, este bine să nu uităm acei oameni care ne-au ajutat să avem încredere în noi înșine, să compensăm neajunsurile, să înțelegem că merităm iubire.

De la ai mei am învățat că nu merit nimic. De la bunica mea, am învățat să contez. Iar pentru viitorul meu, aleg să nu uit niciodată, atunci când (încă) mai sunt copleșită de comportamentul părinților, că am avut-o pe ea în viața mea.

Știu că datorită ei sunt cine sunt azi. Îmi lipsește enorm, iar timpul cu ea a fost prea scurt, chiar dacă am avut-o 30 de ani lângă mine.

Mi-aș fi dorit să nu o pierd niciodată. Dar știu, în egală măsură că nu o voi pierde pentru că este parte din mine. Și îi mulțumesc că m-a iubit.

Foto: 123rf.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea

Știu cât de importante sunt relațiile de prietenie și cât de mult contează să nu te simți singur. Eu am norocul de a avea o relație strânsă cu sora mea și să-mi fie atât familie, cât și cea mai bună prietenă.

Citeste
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului

Îmi doresc foarte mult să practic un sport. Prietenii mei cei mai buni joacă baschet și mi-aș dori și eu să încerc. Mama îmi interzice. Am fost si la terapie împreună, dar pe ea nu o interesează sfatul psihologului.

Citeste
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația

De recunoscut un tipar relațional poate fi dificil, dar dacă reușești să identifici greșelile pe care le repeți, sunt șanse să îl ai conturat în minte. Interesant este ce faci după aceea?

Citeste
Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită
Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită

Nu am avut parte de părinți iubitori, dar am avut norocul să am parte de bunica mea, care m-a învățat iubirea. Am pierdut-o, iar dorul de ea nu va putea fi înlocuit de nimeni.

Citeste
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită...
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită…

Fiica mea are 24 de ani și a decis să se căsătorească. Știu, este majoră și este hotărârea ei. Dar dacă eu știu că este decizia greșită, oare nu trebuie să spun nimic?

Citeste
Vești proaste: Există și bărbați mișto!
Vești proaste: Există și bărbați mișto!

Știți deja toate vocile feminine care se plâng despre bărbați: prea needucați, prea educați, prea sexuali sau asexuați, în trend sau complet pe lângă și tot așa. Vestea proastă este că sunt și bărbați mișto și ideea ar fi să ținem pasul cu ei.

Citeste