De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă…

Înțeleg că suntem moderni și adaptabili. Că divorțurile, dacă ar fi posibil, ar ajunge mai multe decât căsătoriile… Dar chiar a devenit ridicolă dorința de a te căsători?

Citește și:

Fostul iubit, deși aflat într-o altă relație, flirta cu mine. I-am recomandat să se trezească…

Divorț: Crezi că te-a lăsat pentru alta? Nu e chiar atât de simplu…

Am fost căsătorită și a fost un fiasco total. Asta dacă nu pun la socoteală divorțul și cina de după, care chiar au fost momente de comunicare și tandrețe între mine și fostul soț. Dar asta e o altă poveste. Una în care prietenia nu e distrusă de incompatibilitatea sexuală sau amoroasă.

Acum sunt singură… de câțiva ani. Ies cu bărbați, am avut relații mai lungi sau mai scurte, iar de doi ani sunt eu cu pisica. Nu e rău, întrucât multe dintre relațiile avute le-aș fi putut rata fără regrete în favoarea timpului petrecut cu o pisică. Măcar cu pisica mă distrez.

O componentă comună a foștilor iubiți sau parteneri a fost însă respingerea totală a căsătoriei. Nu, nu de aceea ne-am despărțit. Nu pedepsesc bărbații pentru că nu fac din mine o „femeie onorabilă”… pentru că m-am făcut singură.

Nu despre asta este vorba, ci despre angajament. Mai exact, despre fobia (lor) față de angajament. Eu am fost căsătorită, știu că nu e fizică nucleară, nici bucuria supremă, dar tot m-aș recăsători dacă aș cunoaște persoana potrivită.

…Da, cu marja de eroare corespunzătoare asumată: naiba știe cum arată persoana potrivită! Să spunem pe cineva cu compatibilități multiple, stil de atașament securizant (noroc că am mai citit ceva psihologie de la divorț încoace) și dorință de a lucra pentru a construi un cuplu. În traducere liberă, pentru bărbații cu care am ieșit eu, asta e un fel de moartea pasiunii.

Nu de alta, dar de ce să nu avem relații scurte, bazate pe infatuări de moment, care la final rămân complet nesemnificative, decât să facem un efort? Dă-o naibii de creștere și dezvoltare personală, inteligență/maturitate emoțională și interes de a-l iubi pe celălalt mai ales „la greu”.

Observ că și femeia modernă respinge ideea. Da, certificatul de căsătorie nu are nici măcar valoarea garanției cu care vin produsele electrocasnice. Dar eu zic să nu dăm apă la moară anumitor bărbați…

În plus, m-am ales cu glume diverse din partea iubiților sau a prietenilor mei. De la „nu arăți a nevastă” – aparent există un tipar fizic al nevestelor în care nu m-aș încadra, la… „Hai, măi, că tu ești o tipă deșteaptă, începi cu din astea!” – pentru că intelectul și dorința de a te căsători se exclud reciproc. Bine, în ultima situație ar fi argumente și în acest sens.

Eu vreau căsătoria să fie o opțiune. Opțiunea unui angajament pe care ar fi pregătit să și-l ia față de relația noastră. Opțiunea unui viitor posibil.

Rămân la fel de deschisă unui parteneriat îndelungat în absența certificatului sus menționat, dar nu pentru că „fugim” de căsătorie ci, pentru că, noi doi împreună și de comun acord simțim că ne e bine așa cum suntem.

Din principiu, când aud că „nu s-ar căsători/recăsători niciodată”, înțeleg, de fapt: nu mi-aș lua niciodată un angajament serios într-o relație de cuplu. Iar asta, în traducere liberă, pentru femei, e un soi de moartea pasiunii.

Foto: shutterstock.com

 

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Teama de abandon m-a împins la infidelitate emoțională

Mereu am resimțit anxietate în cuplu, dar abia recent am înțeles motivul. Teama de a nu pierde partenerul era prea puternică, iar comportamentele mele atrăgeau exact acest deznodământ.

Citeste
Dating: capcana vorbelor frumoase
Dating: capcana vorbelor frumoase

După o perioadă lungă de singurătate, am revenit, cu curaj la dating. Chiar dacă nu mă consider vreo naivă sau nepricepută, constat, odată în plus, cât de mare este capcana vorbelor frumoase.

Citeste
Micuța fată și un destin programat
Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citeste
De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă...
De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă…

Înțeleg că suntem moderni și adaptabili. Că divorțurile, dacă ar fi posibil, ar ajunge mai multe decât căsătoriile… Dar chiar a devenit ridicolă dorința de a te căsători?

Citeste
Cum să pleci dintr-o relație pe care o vrei... doar tu
Cum să pleci dintr-o relație pe care o vrei… doar tu

O vorbă spune să părăsești o petrecere cât încă te mai distrezi. Nu e simplu, dar e pentru sănătatea ta emoțională și psihică. Vorbesc aici despre iubirile care eșuează lamentabil.

Citeste
Cum am avut o aventură de-o noapte și l-am folosit fără să îmi pese de el
Cum am avut o aventură de-o noapte și l-am folosit fără să îmi pese de el

De regulă fetele sunt cele care suferă după o aventură de-o noapte. Însă când o faci asumat sau ca pe o răzbunare… rolurile se schimbă. Cristina nu a stat pe gânduri, iată experiența ei.

Citeste