Fratele meu e cel mai important om din viața mea

Am crescut într-o familie disfuncțională, iar asta m-a determinat să joc și rolul de mamă a fratelui meu. La maturitate, ne bazăm unul pe celălalt, iar legătura noastră este indestructibilă.

Citește și:

Mama a greșit renunțând la viața ei pentru a-mi fi mie bine

Confesiuni: Tu cum remediezi un conflict cu partenerul de cuplu?

Despre frate-meu nu pot spune decât că e cel mai important om din viața mea, probabil că va trece în fața partenerilor viitori (în fața foștilor a fost oricum).

Sunt absolut sigură că, dacă ar avea nevoie de un rinichi, plămân sau alt organ de al meu, i l-aș dona fără să mă gândesc de două ori.

Relația noastră atât de strânsă s-a format în timp, acum avem amândoi peste 35 de ani și nu am fost mereu așa. În copilărie îl ignoram în favoarea prietenelor cu care mă jucam în noroiul din curtea bunicilor. Era mai mic și neimportant.

Am ajuns să avem acest atașament pentru că am crescut într-o familie disfuncțională și, pentru că eu sunt mai mare, am intrat într-un fel de rol matern față de el.

Pur și simplu preferam să încasez eu prostiile părinților noștri în loc să sufere el. Voiam să îl protejez cu toată ființa mea, empatia mea era nemăsurată. Sufeream mai mult dacă suferea el. Asta a avut niște costuri pentru mine și nu am ieșit din acest rol.

Când am crescut mari și el a avut ani de-a rândul probleme cu găsirea unui serviciu, plecând la câteva luni după ce se angaja pe fiecare post, eu săream să plătesc cheltuielile, să îi dau timp să găsească altceva.

Poate că astfel i-am întârziat maturizarea. Dar, în final, poate că a meritat. În toate aceste interval de lipsă de ocupație, el învăța pentru a ajunge mai bun în ceea ce făcea. În final, și-a găsit jobul visat și acum el ajută toată familia cu bani.

Unii ar crede că avem o relație maladivă, dacă spun că e cel mai important om pentru mine. Eu nu cred asta.

Chiar dacă nu ne facem confesiuni, chiar dacă știm destul de puține unul despre altul, pentru că amandoi suntem destul de introvertiți, faptul că ne putem baza unul pe altul mereu, așa cum nu poți spune că te poți baza pe un partener, mie mi se pare foarte liniștitor.

Foto: shutterstock.com