Am petrecut 20 de ani singură într-o relație

Am crezut că teama de singurătate mă ține într-o relație nepotrivită. Dar, analizând, după 20 de ani alături de partener, am fost mereu singură.

Citește și:

Confesiuni: Care a fost cel mai dificil moment trăit în cuplu?

L-am iertat pentru infidelitate. Nu pentru că îl iubesc pe el, ci pe mine

 

M-am căsătorit relativ tânără, aveam 22 de ani și eram foarte îndrăgostită. Totodată, mi se părea un gest de maximă maturitate să plec de acasă, să am familia mea, să fiu „independentă”.

Nu neg nici faptul că nu aveam o relație grozavă cu părinții mei și primul semn de atenție din partea soțului a fost suficient pentru a mă îndrăgosti irecuperabil. La un an de când ne-am cunoscut, ne-am și căsătorit, iar la scurt timp am avut un copil.

Adevărul este că nu am avut un exemplu pozitiv în cuplul părinților mei. Nu mi se păreau potriviți: mama cicălitoare, tata dezinteresat, multe certuri și prea puțină atenție sau iubire oferită celor doi copii.

Voiam familia mea, altfel decât ce aveam acasă. Voiam să fac lucrurile altfel. Acum, nu spun că nu este posibil atunci când îți dorești foarte mult asta, dar este foarte important cu cine încerci să faci acest lucru. Soțul meu este fix imaginea tatălui.

Dacă voiam să iau un partener ca tata nu reușeam atât de bine cum am făcut-o. Este preocupat de muncă, de bunăstarea casei, iar eu, trebuie să funcționez din inerție.

Nu este afectuos oricâte dovezi i-aș oferi eu, este dur, intransigent, aspru și distant. De multe ori m-am gândit să divorțez, dar când ai un copil, nu este tocmai simplu.

Casa era a soțului meu, eu nu câștigam foarte mult, ne-ar fi fost greu… Totodată, eu îmi iubeam soțul și, cum au greșit multe alte femei, am sperat că se va schimba.

Speram, de fapt, că exemplul oferit de mine îl va determina și pe el să fie altfel, să se relaxeze, să ofere mai mult, să fie mai maleabil… Nu s-a întâmplat acest lucru.

După mulți ani, teama mea de singurătate fără el a fost copleșită de singurătatea simțită alături de el. Grijile mele erau casa, copilul, munca mea… iar viața mea personală, intimă, era inexistentă.

Nu făceam dragoste decât rar, nu aveam momente de tandrețe sau intimitate, în vacanțe plecam împreună la fel de rar, iar atunci nu aveam o clipă de liniște.

Soțul meu mă consideră un fel de personal auxiliar, responsabil cu toate grijile și plin de îndatoriri casnice. Nu e prea atrăgător să fii văzută altfel.

Totodată, e vina mea că am acceptat acest comportament, că m-am supus unor reguli pe care nu le voiam, din speranța că eu voi avea o altă familie, că voi lupta pentru armonie, iubire, sprijin, înțelegere…

Am divorțat acum un an. A fost decizia mea. Fiul nostru este mare, a intrat la facultate și a plecat de acasă. Odată cu el, am plecat și eu.

Dacă prezența lui îmi oferea mici bucurii și curajul de a merge mai departe, în absența lui nu vedeam niciun rost să rămân alături de un bărbat care nu are ce să îmi ofere. Era o povară prea mare.

Evident, soțul meu m-a acuzat de toate: inițial de infidelitate, apoi de nerecunoștință (material aveam o situație decentă, iar asta pentru el era suficient), apoi de nebunie. Ce nevastă pleacă „de nebună” după 20 de ani?

Nu mă interesează ce crede el și nici ce cred alții. Eu știu că am greșit, dar nu vreau să plătesc toată viața pentru asta.

Mulțumită lui, știu ce înseamnă să fiu singură și, pentru prima dată după atâția ani, vreau să am doar grija și responsabilitatea mea. Evident, și a fiului meu, în măsura în care are nevoie. Pentru prima dată simt că trăiesc și respir.

Simt că am șansa să îmi construiesc viața dorită. Poate nu va mai include un partener sau un cuplu, dar va fi mai atentă la nevoile și dorințele mele. Sunt fericită că am avut acest curaj. Poate prea târziu… dar, niciodată nu e prea târziu.

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea
Cea mai frumoasă relație este cea pe care o am cu sora mea

Știu cât de importante sunt relațiile de prietenie și cât de mult contează să nu te simți singur. Eu am norocul de a avea o relație strânsă cu sora mea și să-mi fie atât familie, cât și cea mai bună prietenă.

Citeste
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului
Pe mama nu o interesează sfatul psihologului

Îmi doresc foarte mult să practic un sport. Prietenii mei cei mai buni joacă baschet și mi-aș dori și eu să încerc. Mama îmi interzice. Am fost si la terapie împreună, dar pe ea nu o interesează sfatul psihologului.

Citeste
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația

De recunoscut un tipar relațional poate fi dificil, dar dacă reușești să identifici greșelile pe care le repeți, sunt șanse să îl ai conturat în minte. Interesant este ce faci după aceea?

Citeste
Am petrecut 20 de ani singură într-o relație
Am petrecut 20 de ani singură într-o relație

Am crezut că teama de singurătate mă ține într-o relație nepotrivită. Dar, analizând, după 20 de ani alături de partener, am fost mereu singură.

Citeste
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită...
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită…

Fiica mea are 24 de ani și a decis să se căsătorească. Știu, este majoră și este hotărârea ei. Dar dacă eu știu că este decizia greșită, oare nu trebuie să spun nimic?

Citeste
Vești proaste: Există și bărbați mișto!
Vești proaste: Există și bărbați mișto!

Știți deja toate vocile feminine care se plâng despre bărbați: prea needucați, prea educați, prea sexuali sau asexuați, în trend sau complet pe lângă și tot așa. Vestea proastă este că sunt și bărbați mișto și ideea ar fi să ținem pasul cu ei.

Citeste