Alina Donici: Fiicele mele m-au învăţat lecţia sincerităţii

Am stat ceva timp să mă gândesc la răspunsurile pentru acest interviu. M-am așezat la birou, la fabrica din Tecuci, lângă fereastra largă cu vedere spre Munţii Vrancei. Mi-am adus aminte – și mi-a stârnit și un zâmbet – cum, nu cu mult timp în urmă, un client ne reclama revoltat faptul că în ilustraţiile de promovare pentru produsele Artesana apar munţi. Și, așa cum știe el geografia ţării noastre, nu prea sunt munţi în Tecuci, judeţul Galaţi.
Era încă dimineaţă când m-am așezat la birou și lumina acoperea treptat rafturile cu cărţi, notiţele împrăștiate și fotografiile cu familia. În timp ce priveam în gol spre cana de cafea aburindă, m-am confruntat cu un blocaj – acea senzaţie bine-cunoscută pentru oricine încearcă să pună în cuvinte lucruri care contează. „Blocajul scriitorului”, mi-am spus eu cu ușoară îngâmfare…

În astfel de momente, tentaţia de a scrie ceea ce „trebuie” – răspunsurile care sună bine, care impresionează, care bifează așteptările – este puternică. Dar mi-am amintit că singura cale de a trece peste acest blocaj este să vorbești și să scrii despre el. Să recunoști că nu ai întotdeauna răspunsurile perfecte. Am început să scriu exact despre această luptă: despre cum, de multe ori, ne cenzurăm poveștile, alegând ce credem că va plăcea sau va fi acceptat. Însă, adevărul, acel adevăr crud și frumos în același timp, are o putere pe care puţini o înţeleg cu adevărat.

Mă uit la copiii mei, care sunt din Generaţia Z și Alpha – generaţii cu un simţ aproape infailibil de a detecta falsitatea. Ei au un „miros” extraordinar de fin pentru adevăr. În epoca aceasta, falsul, ipocrizia și minciuna au picioare scurte ca niciodată. Generaţia lor nu mai acceptă povești lustruite; vor să vadă omul real, cu greșeli, frici și visuri. În faţa lor, am învăţat că nu există cale mai scurtă către inimile oamenilor decât sinceritatea totală. Povestea autentică vine la pachet cu vulnerabilitate, dar și cu forţă. Aceasta este și filosofia după care trăiesc și conduc Artesana.

Povestea noastră nu a fost mereu frumoasă sau ușoară, dar a fost întotdeauna reală.
Blocajele, eșecurile și momentele de cumpănă ne-au învăţat lecţii valoroase. Și, până la urmă, adevărul – spus cu curaj și asumat – este cea mai puternică formă de comunicare. Pentru că, oricând va veni cineva să te tragă de mânecă și să te întrebe: Ești sigură că acolo sunt munţi?

Psychologies: Care sunt valorile care te ghidează?

Alina Donici: Valorile care mă ghidează sunt profund înrădăcinate în copilăria și experienţele mele de viaţă. Respectul faţă de ceilalţi, autenticitatea în tot ceea ce fac, integritatea deciziilor și responsabilitatea faţă de oameni și mediu sunt esenţiale. Îmi amintesc perfect o întâmpla re din copilărie, când, la vârsta de 10 ani, am însoţit-o pe mama la piaţă. Era o zi toridă de vară și am asistat la o conversaţie simplă, dar plină de înţelesuri, între mama și un vânzător. Mama l-a întrebat: „Cum pot să știu că fructele tale sunt cele mai bune?” La care el a răspuns: „Pentru că le-am crescut cu mâinile mele și îţi dau ceea ce aș da și copilului meu.” Această replică m-a urmărit toată viaţa. Astăzi, aceeași filozofie o aplic la Artesana: „Îţi oferim ceea ce aș da și familiei mele.”

Autenticitatea înseamnă să nu faci compromisuri. La Artesana, asta se vede în alegerea ambalajelor din sticlă, în faptul că laptele nostru este luat de la fermieri în care avem încredere și cu care colaborăm de peste o decadă și în relaţiile oneste pe care le construim. Integritatea înseamnă să faci ce spui și să spui ce faci, chiar și atunci când lucrurile devin dificile. Iar responsabilitatea? Ea vine din dorinţa de a lăsa ceva valoros în urmă – un brand care să inspire și să educe.

Psychologies: Ce te motivează cel mai mult în fiecare dimineaţă?

Alina Donici: În fiecare dimineaţă, mă trezesc cu gândul că prin Artesana schimbăm nu doar percepţii despre alimentaţia sănătoasă, ci și povești de viaţă. Mă motivează ideea că fiecare borcan de iaurt sau sticlă de lapte ajunge pe masa unei familii, care alege să aibă încredere în noi. Îmi amintesc de o dimineaţă de primăvară, cu câţiva ani în urmă, când am primit un mesaj de la o mamă care spunea: „Fetiţa mea are intoleranţă la lactoză și singurele produse pe care le poate consuma fără probleme sunt cele de la Artesana. Mulţumim!” Aceste cuvinte au o greutate aparte. În astfel de momente îţi amintești de ce ai început.
Dar motivaţia vine și din echipa noastră. Cei 80 de oameni care cred în același vis, care muncesc cu dedicare și care pun suflet în fiecare zi. Când mă plimb prin fabrică și îi văd cum discută, cum își ajută colegii și cum zâmbesc după o zi grea, știu că avem ceva special. Gândul că am reușit să construim nu doar o afacere, ci o familie, îmi dă energie.

Citește continuarea articolului în ediția martie 2025 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!