Andreea Teodor: drumul către liniște trece prin corp!

Psychologies: Cine este Andreea Teodor – terapeutul, dar și omul? Ce îţi dorești să afle oamenii despre tine?
Andreea Teodor: Andreea este un om ca toţi ceilalţi, care a trecut, așa cum este omenesc, și prin dificultăţi, dar și prin multe bucurii și experienţe împlinitoare. Ce vreau să ajungă la oameni este că și eu sunt un om imperfect, ca noi toţi, de altfel. Sunt un om pasionat de multe: de psihologie, de meseria mea, de somatică, de lumea asta largă și frumoasă, cu toate aspectele ei plăcute și neplăcute, de descoperiri și autenticitate, de gătit, de dans, de pictură și de istorie. Sunt un om care este și el client în terapie, care încă își lucrează propriile traume și face consecvent lucruri pentru propria sănătate mentală și fizică.
Povestea mea ca om a fost și fundaţia formărilor mele și a misiunii personale. Și eu m-am confruntat ani la rândul cu multă suferinţă, disociere, anxietate, neîncredere în sine, sentimentul de neputinţă. Lucruri care m-au îmbolnăvit, m-au adus în burnout. Dar mi-am găsit cu ajutorul mentorilor mei (terapeuţi, coachi, alţi ghizi), resursele de a ieși de acolo și a-mi construi o viaţă așa cum o doresc: aliniată cu mine, valorile mele, sufletul meu și pasiunile mele. A fost un proces de cel puţin 10 ani. Abia acum pot spune că simt pe deplin această aliniere cu sinele meu autentic. Andreea terapeutul – aș adăuga aici că este tot om. Noi terapeuţii nu ne-am rezolvat miraculos toate problemele și traumele doar pentru că am acumulat cunoștinţe și tehnici. Andreea ca terapeut este și client în terapie, este și în continuă învăţare și dezvoltare profesională. Aș adăuga că Andreea terapeut este un om blând, ceea ce ca om nu-mi iese întotdeauna. Sunt un terapeut care crede cu toată tăria că fiecare om are resursele necesare nu doar ca să fie bine, adică funcţional, ci ca să aibă o viaţă împlinitoare pe toate planurile. Parcursul nu este ușor de cele mai multe ori, dar merită durerea, efortul, munca, răbdarea,deciziile dificile pe care le luăm în proces, oamenii
pe care poate îi pierdem în procesul de vindecare și creștere personală.

Psychologies: Terapia somatică și cărţile despre corp, emoţii și rolul lor în sănătatea fizică sunt din ce în ce mai prezente. De ce crezi că a câștigat atâta popularitate această abordare?

Andreea Teodor:  Mă bucură că este așa, pentru că mulţi ani s-a pus accentul doar pe minte, pe procesarea cognitivă și s-a vorbit puţin spre deloc despre faptul că fără a include corpul în procesul terapeutic, vindecarea de orice fel (fizică sau emoţională) nu poate fi completă.
Terapia somatică pornește de la legătura dintre minte și corp și de la faptul că trauma nu este doar un eveniment în sine, nu ne afectează doar psihic, ci lasă amprente și în corp. Acest lucru are legătură cu nervul vag și sistemul nervos autonom, acel sistem care în caz de pericol ne ajută să ne mobilizăm ca să putem să ne luptăm sau să fugim de ameninţare (fight / flight) sau în cazul în care percepe că nu sunt șanse de fugă sau luptă, ne imobilizează, astfel încât să „facem pe mortul” până trece pericolul sau să nu suferim, în caz de atac. Tot ceea ce am trăit vreodată are o amprentă în corp, indiferent dacă mintea noastră își mai aduce sau nu aminte. Cum se traduce asta concret este că dacă noi, conștient sau inconștient, blocăm în corp emoţii, reacţii, șoc, ceva ce nu am putut spune, neputinţa de a ne apăra – în timp vor apărea tensiuni, dureri, boli, afecţiuni, diverse simptome și sindroame. Știm deja că stresul ne costă în sănătate – negestionat corect, el afectează capacitatea organismului de a fi în echilibru. Ce face terapia somatică este că vine cu metode de a descărca amprentele traumatice, de a conţine și elibera încărcătura emoţională sau pe cea a stresului. O să-ţi dau un exemplu: am avut o clientă care la un moment dat a rămas brusc fără voce. Nu era răcită, nu avea alte probleme, doar și-a pierdut vocea. În acea perioadă a vieţii, era într-un conflict cu partenerul de
cuplu și își aduna curajul deja de câteva săptămâni să discute despre o situaţie suparătoare pentru ea. Când și-a pierdut vocea, și-a dat seama că ceea ce nu spunea, rămăsese blocat în corp. Îndată ce și-a găsit curajul să îi spună partenerului ce o deranja, vocea i-a revenit.
Ca urmare a experienţelor noastre de viaţă, putem fi blocaţi într-o stare de activare: mereu în alertă, mereu pe fugă, mereu ocupaţi, mereu plini de proiecte, mereu pe grabă, mereu sub stres. Acei oameni care abia au timp să respire, nici vorbă să meargă lent sau să se relaxeze. Ba chiar atunci când încearcă să se relaxeze, simt agitaţie pe interior, ca și cum ar urma un pericol. Aceștia sunt cei care simt adesea anxietate, furie, pot avea comportamente compulsive sau reacţii impulsive pe care simt că nu le pot controla.

Citește continuarea articolului în ediția martie  2024 a revistei Psychologies  sau abonează-te și profită de ofertele speciale!