Angelina Jolie : Familia imi da pace interioara

Cred ca da. Am constatat ca si perspectiva mea asupra unora dintre lucruri s-a schimbat in mod remarcabil. Sunt mai putin anxioasa, mai deschisa si mai grijulie. Copiii iti ofera bucuria pura de a participa la calatoria lor prin viata.
 

V-ati descoperit, alaturi de Brad, un confortabil ritm al vietii impreuna.

A.J.:

Ne bucuram de timpul petrecut impreuna oriunde am fi. Cand eu ma ocup de gemeni (Knox si Vivienne, 2 ani), Brad ii duce pe ceilalti la scoala si ii ia din nou dupa-amiaza. Incercam sa fim amandoi acasa la ora mesei, iar atunci cand lucrez, fac tot posibilul sa fiu prezenta fie la micul dejun, fie la cina. Nu este asa de complicat. E nevoie doar de o buna organizare!

Ati constatat ca unora dintre copii le place sa petreaca mai mult timp cu dvs., iar altora – cu Brad, in diferite etape de crestere?

A.J.:

Brad a avut intotdeauna o relatie buna cu Maddox, iar eu il las sa se ocupe de baieti, in timp ce eu sunt cu fetele. Cateodata, incearca sa se joace doar cu unul dintre noi, dar eu si Brad pastram frontul unit. Sunt aceleasi reguli, indiferent care dintre noi face legea.

Reusiti sa va mai petreceti timpul impreuna?

A.J.:

Suntem amandoi constienti ca trebuie sa facem asta si ne aranjam evenimentele la care putem merge impreuna, astfel incat sa avem si ceva timp pentru noi. Asa se intampla in oricare alta familie mare: trebuie sa accepti faptul ca vei pierde o parte din viata impreuna.

Cand va uitati la viata dvs., asa cum este astazi, o vedeti cu mult diferita fata de cum o vedeati in adolescenta sau la 20 de ani?

A.J.:

Este o mare diferenta, insa toate greutatile prin care am trecut au facut parte din drumul meu catre ceea ce sunt acum. Nu eram multumita de cum mergeau lucrurile in viata mea, nu ma simteam implinita si consideram ca toate personajele pe care le interpretam in filme aveau vieti mai interesante decat a mea. Eram in cautarea unui scop in viata, iar cand am inceput sa lucrez pentru UNICEF si sa desfasor o munca de caritate, mi-am dat seama ca ma indrept spre ceva concret, ajutandu-i pe cei care au asa de putina speranta.

Ati interpretat adesea roluri de femeie puternica, dar in viata privata se pare ca va simtiti foarte bine in rolul de mama.

A.J.:

Desigur, cealalta fata a mea arata cine sunt eu suta la suta, o mama care schimba scutece si coloreaza cat e noaptea de lunga. Sunt foarte blanda de felul meu. Intotdeauna am interpretat personaje puternice si am admirat femeile care sunt puternice, fizic si emotional, doar oamenii, cred eu, lupta pentru ceva si au spiritul dreptatii si al nedreptatii. Sunt foarte norocoasa, pentru ca mi-am construit cariera in vremuri in care astfel de roluri le sunt permise femeilor si, in plus, exista atatea oportunitati cu privire la astfel de personaje.

Tonul folosit in rolul Tigroaicei este diferit de cel al altor personaje pe care le-ati interpretat – a fost mai usor pentru dvs. sau a fost o provocare?

A.J.:

Este un aspect al vocii mele. Intrebarea este interesanta, pentru ca eu cred ca totul pleaca de la personaj – acesta emana aici mult mai putina emotie, nu are nimic de-a face cu relaxarea, este opusul lui Po. In sensul ca Tigroaica este mult mai puternica din punct de vedere fizic, emotional nu este prea agreabila, asa incat parte din vocea sa si parte din personalitatea sa raman inchistate in acest fel de a fi, ea nu isi da voie sa planga sau sa fie ranita. Nu vorbeste despre sentimentele sale, asa incat a fost o alegere interesanta in privinta felului de a juca, dar nu am intentionat sa sune intr-un anumit fel, pur si simplu asa mi-a iesit.